Articolul :  « Despre Doamna Neaga şi modalităţi ciudate de plată a birurilor şi peşcheşurilor otomane  » Traducere in  franceza :

 

  “ JOCUL  MOZAICULUI SAU POTRIVIREA DOMINOULUI“  .

 

 

Dilema politică care rămâne nerezolvată . Secolul XV şi apoi tot secolul XVI au mizat pe aceasta, dar nu au reuşit . Întrepătrunderea politică ETNICĂ română şi otomană . Caucalandul românesc sacrificat şi nereuşit ! Goţii au urmărit actele piesei , dar au pierdut şi de această dată din nou ! Pregătiri de milenii dar în zadar !

 

 

Iţele politice şi etnice  se găsesec cu greu ! Să legi viaţa a doi bunici domnitori, Mircea Ciobanu şi Soţia sa Doamna  Chiajna ( mijlocul secolului XVI ), ambii cu rol îtemeietori în această piesă,domnitori ai Munteniei  şi  au pregătit destinul lor şi ai celor doi tineri adolescenţi viitorul Domn Mihnea Vodă sau Turcitul şi celei numite Neaga, viitoarea Doamnă Neaga , legaţi ,desemnaţi hotărâtor şi destinaţi în/de destinul  funcţiei de Caucaland/ului ,( Amianus Marcelinus ), de destinul acestei Tări, de chihlimbarul ( din nou unic în Europa, exista în vechime în Marea Baltică o insulă aprinsă de chihlimbar  la zeci de kilometri (35 km.) , insula Eridon din largul gurilor fluviului Elba) transpus acum în geografia Carpaţilor de Curbură , vecină cu marginea geografică  a depresiunii Cislăului, urmărită din epoca de Bronz, ca depozitară a unei  mine la suprafaţă ( aproape greu de secat ) de ambră sau Chihlimbar (sau Gedi )‚’Piatra soarelui’ aşa o denumesc nomazi Goţii scandinavi , din totdeauna piatra semi-preţioasă în varianta locală ”Romanit ”( de culoare negru-verzui, sângerie roşu dragon sau maronie galben sticloasă , cu incluziuni de resturi  vegetale şi insecte, din vremuri vehi , ieşită din răşină de pin ancestral , stat 3o - 60 de milenii în pământ).

 

Unim în această lungă frază câteva adevăruri ieşite din analiza unor dramatice întâmplări istorice care se scurg un mileniu ( sau câteva milenii ! ). Trecem înapoi , în Timp, spre războaiele hittite duse perferic în Asia Mică cu grecii , la Troia sau Wilusa şi cu aliaţii ei Tracii, viitori Geto-Daci ,sărim Epoca Bronzului,trecem de războaiele dacice cu romanii, momentul  Burebista sau Decebal versus Traian ( împăratul roman ), ajungem la Migraţii în această parte a câmpiei Danubiene şi Scitice , la descălecalre , care devine cea dintăi forţă interactivă ce conduce spre formarea Principatelor române, apoi scurgerea  în timp a contacului sângeros cu  hoardele otomane, jocul politic cu aceştia , cu polonii, cu ruşii,cu papalitatea şi ţarile vestice : Austria şi Ausrtro – Ungaria, Franţa, Anglia , Italia şi al sale state : Papalitatea ,Veneţia , Genoa .

 

Luptele cu Turcii , sau Tătarii , instalarea politicii lor:“a haraciului (drept la plată către Otomani) de plătit”, a ”peşcheşului ”( de cumpărat tronul Domnesc ) politica otomană a  Mazilirii” sau a ”Cumpărării domniei” , cu revenire, în timp plătind din nou sume generoase, sau Turcirea finală, Islamizarea, trecerea la religia islamică, ca practicant islamic, cu  creşterea drepturilor sociale, pentru pretendenţii învoiţi sau nu (? ).

 Rolul chihlimbarului în aceste schimburi economice şi recurgerea la el , ca o adevărată valută forte,a cărei valoare nu este variabilă . Jocul supravegherii   al reprezentanţilor familiei : Mihnea vodă şi Doamna Neaga,ca şi a Doamnei Chiajna, după moartea soţului ei Domnitorul Mircea Ciobanu.

 

 Prezenţa recuperatorilor în funcţie , sub forma incursiunile otomane din Brăila, sau altă direcţie de incursiuni,  a Tătarilor din Crimeea , naşterea unor ameninţari de război sau mărirea bruscă a birului otoman, în foarte scurt timp al înţelegerii anterioare

 ( sic) sunt treburi curente şi janice neînţelegeri cu partea  turcească . SĂ JUCĂM  JOCUL  HAZARDAT  AL DESTINELOR / LUI  MOZAICULUI CIOBURILOR DE TIMP :

Să jucăm  jocul  din care se alcătuieşte  mozaicul din cioburile Timpurilor presărate de  ghemul destinelor cu funcţii interactive : de-a lungul celor 4 - 5 milenii vom culege cioburile (ale Timpurilor ) , toate desenând interactiv destinele lor şi ale celorlalte  personaje .


Vom căpăta  cu Timpul imaginile hărăzite ale Etniilor,
ale istoriei sau  ale istoriilor , povestind Omenescul izolat sau ale Culturilor , care au crescut pe acest Pămânânt .

 

Jocul porneşte aşa : Un ciob de lut este ajungerea în timpul Epocii de bronz ,coborâre care ne oferă cunoaşterea scrisului (probabil), noile caractere asemănătoare cu tăbliţele de la Tărtăria (dar neidentice şi neidentificate, neînţelese), dăm exemplul SCRISUL, scrisul de pe Piatra Scrisă de la Broscari - Colţi ,sau Scrisurile  de pe unele goluri (peşteri) rupestre (locuri de aşteptare) din Munţii de Curbură, ai Buzăului  de la Fundătura , de la Peştera lui Iosif , Tăbliţa de la Ruginoasa , de la Peştera lui Dionisie  torcătorul, biserica de la Aluniş ( săparea firidei  - altarul opus,  nefolosit din bisericuţă, chiliile), coridoarele,( tunelurile şi puţul de pe muntele Zboiu ), de la Colţi - Aluniş şi Nucu  ( erau cuprinse  desigur de Caucaland ! şi ocrotite intens de destinul gotic, rămas aproape  puţin cunoscut şi după această perioadă !

 

 Era o tăcere voită şi acceptată de toţi , cunoscători sau nu, autohtoni sau străini !

A rămas şi acuma o izbutită politică a tăcerii, această afacere a chihlimbarului românesc,  extras de la Colţi şi depozitat la Aluniş şi Nucu , la bisericuţele Rupestre , cunoscute sau neştiute şi astăzi !

 

Doar daniile făcute de Mihnea  Vodă şi Doamna Neaga (cu asimţământul părintesc al rudelor de acelaşi grad (Mircea Ciobanu şi doamna Chiajna), o usiţă de cihlimbar dăruită în anul 1578 bisericuţii Aluniş ( avansarea în grad religios a  aşezământului de la schit la bisericuţă ) şi împropietărire ei cu moşia de la Aluniş(donaţie Doamna Neaga)tot în acelaşi an 1578 , ridică probleme a explicării faptelor, a exactitudine de cunoaştere,  relativ şchiopătată !

Trecerea sub tutela bisericii  Aluniş îndepărta răspunderile domnei Neaga,  faţă de extragerea chihlimbarului , în parte , sau a depozitării sale !?

 

DESENELE ( datate aproape de epoca Bronzului ), desenele   unor semne decupând armele Akinakes ( scrijelate sau în alto-releief ) sau diferitele mănunchiuri de săgeţi, suliţe grupate vertical, de cruci, ,asemănătoare celor creştine sau malteze  ( numai asemănătoare), dar mai vechi ! au fost timpuri când semnul crucii nu era numai religios creştin !, ci purta alte înţelesuri de recunoaştere ( de concidere ( de opinie,sau de hotărâre ), de  concluzie, de hotărîre generală, sau de lege, de rezoluţie socială şi de trib  ! (au fost socotite datând din secolul V-VI  dinainte de era noastră , dar erau mult mai vechi !

 

Alt ciob de lut este cuprins de Străşihastrii, la început în afara creştinismului şi îndeletnicirea lor continuă, pentru perioade lungi de ani ( de peste trei ani ) de a se ţine voit în recluziune (ca şi cunoscutul rege Zamolxis rege get sau got ), ca şi depozitari  ai chihlimbarului, de  mai târziu , cei care au continuat şederea în  peşteri, izolaţi acum de datoria şi îndeletnicirile lor religioasă ( pustnicii anahoreţi izgoniţi de căderea Byzanţului cuprins de otomani, pustnicii şi călugării creştini din  toate timpurile, cele mai vechi şi mai noi ,şi mirenii (ciobani) care au devenit apoi călugări (ca cei de la Schitul / Bisericuţă Aluniş, Vlad şi Simion ) având aceiaşi îndeletnicire de practicanţi religioşi şi tainici(oameni paznici ai pietrelor şi păstrători/depozitari) .

 

Au continuat  religios ca Pustnici lucrători (cioplitori şi constructori-zidari  în piatră)locuitori ai bisericuţelor rupestre din Munţii Buzăului ,veghetorii şi păstrătorii religiei creştine ortodoxe , mulţi dintre ei devenind  călugări la vedere în Bisericile şi Mânăstirile româneşti, corespunzător  aşezărilor rupestre  izolate , înaintaţi în cinul preoţesc .

 

Iar dacă pustnicii au rămas în afara religiei ortodoxe, prea puţin practicanţi, este rostul Bisericii ortodoxe(şi ai Comunităţii ) să–i îndrepte, grupul uman din apropiere, veghetor, poate trăgea concluziile şi acţiona ca atare !

 

Nu cunosc astfel de cazuri cu toate că religia catolică deţinea poziţii puternice, sau islamul care a reuşit cu domnitorii sau cu boierii , Nu am ştiinţă ca să se fi făcut vreunul pustnic şi să fi continuat în nedreaptă credinţă, fie catolică, fie islamică .

La început unii dintre ei au căpătat bune cunoştinţe de cioplit şi de minerit, s-au dovedit ajunşi meşteri în meşteşugul cioplirii pietrelor ( aproape artistic ) demne de minerit ?! ( legaţi aceasta de  practica extragerii chihlimbarului, nu numai de culesul lui (din rosturi), din şiroirea apei sau din pâraie, de înfiiţarea unei societăţi de extragere a chihlimbarului pe baze tehnice  înfiinţate de inginerul  Dumitru Grigorescu în Colţi –Cislău, Romania, între 1926 şi 1947-48, când a fost falimentată societatea de extragere a chihlimbarului şi apoi închisă !)

În Antichitate, insula aprinsă din Marea Baltică, spre Anglia, la 35de kilometri de gurile râului Elba, era insula Eridon, având o grămadă de ambră  sau chihlimbar, aprinsă,  arzând.

Organizarea lucrului stătea în domeniul stăpânului minei, sau aşezării care deţinea Chihlimbarul, aşa zisei mine.

El organiza depozitarea , păstrarea până la comercializare , relaţiile cu solicitantul (cumpărătorul  sau destinatarul ), felul lucrătorilor (ocazionali sau permanenţi ) vârsta lor felurită  ( angajaţi sau ocazionali ) adulţi sau copii, şi paznicii destinaţi, păstrarea secretului depozitului, care ţinea de  religie, de interesaţi ( străini duşmani ai ortodoxii sau ai ţării , hoţii nevolnici ,cei din afara sistemului , oricare ar fi ei ) .

 

Lupta cu cei din afara sistemului, sau cu cei care vroiau să înşele vigilenţa, obţinerii sau plăţii ,

trebuiau împiedecaţi sau opriţi, ţinuţi departe sau ţintuiţi .

 

 

   Exista un sistem de apărare sau reţinere, un sălaş sau o curte veghetoare permanentă, aceasta era sortită să rămână Curtea, sau Palatul din Buda Crăciuneşti şi Mânăstirea din apropiere Aninoasa ,sub conducerea Doamnei Neaga, jupâniţă sau domnitoare .

 

 Părerea autorului este că rolul deosebit al perechii domnitoare Mihnea Vodă şi Doamna Neaga era asigurarea şi susţinerea legăturilor (în nevoie ) cu chihlimbarul românesc fie ei goţii (creştinaţi sau arieni ) de religie ariană, fie ai partidei ţării Munteniei sau Moldovei ,fie plata haraciului către poartă (către otomani ) şi a altor nevoi, plăţi către sultanii mahomedani şi curtea lor .

 

Aceasta era latura opresivă a folosinţei  extragerii chihlimbarului în secolul XVI folosită de Domnitorul muntean Mihnea Vodă şi mai apoi Mihnea Turcitul şi doamna sa, Doamna Neaga . ( un alt ciob adăugat dominoului jucat ,cerut de atracţia chihlimbarului , A mozaicului cioburior Timpurilor pornit de familiile domnitoare române de la mijlocul secolului XVI si continuând tot sfârşitul secolului XVI şi  apoi în secolul XVII prin nepotul- fiul Radu Mihnea în Muntenia , Moldova şi  chiar şi concomitent în  anii de domnie: Muntenia, 1601-1602(septembrie 1601 - martie 1602 ),1602- 1610 ( august 1602 - decembrie 1610 ) 1611-1616 (martie - mai 1611),  (iunie - septembrie 1611), (septembrie 1611 - august 1616 )1620-1623 (august 1620 - august 1623), Moldova; 1616-1619, 1624-1626 a continuat ca inspiratorul  (de fapt tutela fiului său ) a lui Alexandru Coconu între   august 1623 - noiembrie 1627.

 

Este un exmplu de nepotism pozitiv familiar din mijlocul secolelor  XVI şi XVII şi care a început demult şi a continuat cu alte valori materiale( înlocuind Chihlimbarul) !

 

 

 Vom observa  îndelunga domnie, O scurtă unire a Ţărilor româneşti, o prelungire imediată a domniei sale prin înlocuirea cu  domnia fiului sau în august anul 1623 pînă în noiembrie 1627 ( Domnitorul Radu  Mihnea domnind în Moldova 1623-1626 iar fiul său în Muntenia în 1623 – 1627) .

 

 

Alexandru Coconul a fost domnitor în Muntenia: 14 august 1623 - 3 noiembrie 1627 şi în Moldova: iulie (înainte de 15) 1629 - 29 aprilie 1630..În timpul domniei sale din Muntenia, ţara a fost de fapt condusă după indicaţiile tatălui său Radu Mihnea, care era în acel moment pe tronul Moldovei. Se poate spune că cele două ţări române au fost conduse în acest timp de un singur domnitor, Radu Mihnea, el domnind în Moldova 1623 - 1626, iar fiul său în Muntenia 1623 - 1627.

 

Deci familia Mihneştilor  a realizat unirea principatelor fără a fi deranjată, fără a populariza actul acesta , deranjând astfel Puterea otomană .

 

Nu putem să nu observăm cadrilul domniilor între rude din Muntenia şi Moldova, sau  prelungirea unor domnii pierdute în  Ţara Românească  prin  continuarea în Moldova în luna următoare a aceluiaşi an .

 

Ori nevoia de preţuitul chihlimbar sau al altor câştiguri, netezea calea unor aranjamente statale otomane.

 

Este drept că o astfel de corupţie statalizată ne pune pe gânduri şi ne ascute spiritul de observaţie, este o veritabilă lecţie politică, împrumutată şi astăzi !

 

Alt ciob de lut adăugat, mai vechi, ( de asimilat ) este:

 

Idolatria sau Biserica înainte de Creştinism, legile umane culese pe Tăbliţe, rezumatul Cunoaşterii Restrânse,( prezentarea adâncă şi eliptică ,ca tehnică de înştiinţare) Desenele criptice, un alt ciob de lut prezentat de începuturile Umanităţii .

 

Perioadele arhaice corespunzătoare seminţiilor care au prezentat  puternice legături şi au constituit elementul uman al pustnicilor( Străşihaştri) ,dăltuitorii cei mai îndepărtaţi pe scara Timpului,din Epoca bronzului şi continuând cu goţii în diferite perioade ale vieţii nomade (desigur că aceştia nu ignorau importanţa Caucalandului dar şi a legilor lui ) , sau stabile, (ale goţilor necreştini ,arieni sau creştini în concepţia estului : aproape de ortodoxism, deveniţi Ortodocşi martiri ,după crucificarea lui Hristos), în epoca noastră.

 

 şi Continuînd cu dăltuitorii  a căror origine nu o cunoaştem, nici bănui, şi care au lucrat peşterile de cult Rupestre, lăsând şi un document scris (alături) ,în piatră ( cu funcţia de păstrători şi culegători de chihlimbar,deseori negociatori , la timpul potrivit ),

 

Funcţiile decurg unele din altele !

 

Despre acest lucru stau mărturie  Piatra scrisă din  Broscari (Colţi) ,Tăbliţa scrisă din Ruginoasa, diferite desene de mănunchiuri verticale de săgeţi, Akinakes,

( cuprinse în aşezarea rupestră Fundătura) şi alte numeroase exemple , încă neînţelese şi necatalogate ! .

 

 

 Biserica creştină de începuturi şi de mai târziu ( un nou ciob de lut important beneficiar, care trebuie strâns în dominoul omenesc al cioburilor Timpurilor ) .

 

Desigur că Biserica Creştină s-a sprijinit foarte mult de valoarea, dăruirea şi negoţul,  din zăcământul de chihlimbar depozitat şi aflat  la Colţi .

 

Dincolo de sursa de finanţe publice şi domneşti  ascunse (secrete) se iau în considerare practica domnească pentru  uz personal, dar şi practica domnească pentru uz statal şi guvernare.

 

În secolul XVI La Mircea Ciobanu şi  la Doamna Chiajna, apoi in sfârşitul secolului XVI la Mihnea Vodă (Turcitul ) şi Doamna Neaga şi mai apoi în secolul XVII la fiul lui Mihnea  Vodă Turcitul,Radu Mihnea indelung stătător şi apoi la alte rude domneşti) a funcţionat din plin rolul Caucalandului Românesc de Buda Crăciuneşti ( ca reşedinţă statornică a celor întâmplate ) şi Colţi – Aluniş, bisericuţele rupestre, pentru extragerea bogăţiei chihlimbarului,  păstrarea, depozitarea, şi negoţuri ( nu în ultimul rând complectarea haraciurilor şi peşcheşurilor).

 

Nunta perechii domneşti Mihnea şi Neaga , practicarea zilnică a religiei ortodoxe , slujbe şi relaţii suspuse, cu capii bisericii româneşti şi străine ( de Athos , de Constantinopol şi Kiev) ajutoare, stipendii şi daruri consistente , multe cheltuieli cursive / curente sau trebuincioase momentan, vizite ale înaltelor feţe preoţeşti sau susţinerea Sinoadelor religioase ortodoxe ) toate se bazau pe bogăţia strânsă în jurul Chihlimbarului de Colţi, mai ales ! .

 

Aicea sunt recunoscute  cheltuielile făcute de ridicarea de lăcaşuri de cult ( nu puţine ) dar şi ridicarea Mânăstiri din Buda Crăciuneşti, Aninoasa,(aproape de Palatul Domnesc şi de  marele Stejar) .

 

Palatul a mai  fost întreţinut după moartea Doamnei Neaga şi moarte lui Mihnea Vodă Turcitul în 1601, la Tripoli (a doua mazilire) sau a fost dărâmat imediat , după decesul perechii Domneşti ? 

 

 MÂNĂSTIRE ANINOASA a fost constuită pentru multe multe foloase, de către viitoarea pereche domnească Mihnea Vodă şi viitoarea Doamnă Neaga : întăi ca să aibă loc în aceasta serviciul religios al căsătoriei, apoi pentru exercitarea unui control masiv  a producţiei şi circulaţiei chihlimbarului colectat , apoi înlocuirea valorii de piatră  preţioasă cu valoarea în aur( banii sau alte metale preţioase ) şi folosirea lor curentă la plăţi , desigur şi depozitarea acestora  în cămările mânăstireşti (ori a pietrelor  culese, fie a aurului dobândit din tranzacţii) pentru posesorii săi (Familia domnitoare ) sau persoane înrudite .

 

O altă funcţie a Caucalandului românesc a fost prolificitatea şi creşterea copiilor cu fizic puternic ( ajutori sau nu la extragerea chihlimbarului ) la suprafaţă sau în mină (organizatoric poate fi discutabil această presupunere ) ,dar mare este dorinţa Turcilor şi nevoile Domniei în această direcţie .

 

Era nevoie de un eficace  aparat represiv, şi foarte mobil,pentru aceasta s-a constituit un corp restrâns de slujbaşi călări( care mai târziu vor evolua în  herghelia de cai de galop), iuţi şi în stare să apere domnia de năvala repetată a tătarilor şi turcilor, sau de solicitări neaşteptate de mărire a preţului cerut,de obicei, folosindu-se intermediari necinstiţi sau lacomi.

 

 

Acest exerciţiu domnesc a dus la rapida transformare a celei care s-a numit Doamna Neaga, devenind temătoare,paranoica, fiind expusă public unor forţe necunoscute (otomani lacomi şi slujbaşi lor, aventurieri străini sau cauze locale ,boieri dizidenţi sau nemulţumiţi ) şi  curioşilor- infractori, prin  împricinarea silnică a infatuării , dornici de înavuţire, în ori ce fel .

 

Tabloul duşmanilor născuţi se continuă şi mai târziu : neaşteptat consătenii,  după furturi  de chihlimbar repetate, suportând diferite consecinţe, au aşteptat ,moartea ei pentru a scoate piatră de constricţie, din zidurile Palatului şi Mânăstirii Aninoasa dărămându-le  zidurile de incintă până la fundaţie.

 

Aceştia  au contribuit voit la ştergerea urmelor şi prin tăierea Stejarului secular (reamintim că avea un trunchi gros de 5 metri diametru ) .

 

 ’Atitudini negative , negre  şi cenuşii antracit’ :

 

Domnitorul a fost mazilit de două ori în Tripoli Libia , a murit acolo în 1601 .

Mama lui a fost mazilită şi ea , şi a murit un an înaintea lui  ( sau lo ani înaintea ),

A fost scos de pe  tron , ultima oară după o lună( reluarea tronului  în luna mai, o lună întreagă ), în mai 159l , după aceea a fost Mazilit din nou  şi a murit .

 

Doamna Neaga a fost hărţuită de mai multe ori şi călcătă (prinsă,ajunsă) de turcii Paşei din Brăila,de tătari, sub pretextul că veneau să recupereze banii datoraţi Sultanului . S-a procedat ultima oară la presiunea care a determinat moartea unei fete a Doamnei ascunsă în fântâna din Lapoş, şi mai târziu deteriorarea prin explozie a zidului cetăţii Haleş, care a dus la părăsirea ei !

 

Doamna Neaga a fost născută de mama ei , tot Neaga numindu-se aceasta (soţia lui Vlaicu Tătăru ), în 1561-1562 , în luna ianuarie sau decembrie în zilele sărbătorii de Crăciun , cu 1-2 ani mai devreme decât soţul său, născut de Doamna Ecaterina Salvarezzo, Genoveză ( născută  la Pera în Turcia ), devenită soţia lui Alexandru al II-lea Domnitorul român,  

( probabil ?) dovedindu-se Doamna Neaga de tânără  foarte ambiţioasă, disciplinată, ”persistentă mereu  în datoriile sale”, rezistentă, foarte  precaută, şi deosebit de isteaţă ”de parcă a fost neam de ghiduş hoţoman”,  nu mare Doamnă a Tării ! .

 

Se bănuieşte că a fost o adolescentă aventuroasă, foarte ageră, agilă de tânără, şi foarte interesată de Tot şi de toate .

 

Bunica ( sau mătuşa Chiajna), soacra, părinţii ei (cei care o vegheau de departe) au simţit aceste calităţi (defecte?) de foarte de timpuriu !

 

Doamna Neaga , fiind bună călăreaţă, călătorea, în ascuns prin şanţuri şi tunele călare , dar cu potcoavele  fixate invers (şiretlic vânătoresc de evitare şi de ştergere a urmelor ).

 

 Beneficia la curtea sa din Buda Crăciuneşti la anunţarea prin fum şi focuri aprinse din turnul sus situat ( donjonul de pe Cetăţui Măgura ) , de  supravegherea continuă a drumului dinspre Buzău sau de pe dealul Pietroasele ( Istriţa) . ( A folosit mereu tunelele ) care duceau  la Lapoş şi la Teleajăn , sau de la Haleş la Vălenii de munte ,Cheia spre Braşov.

 Folosea ieşirea secretă a Palatului din Buda Crăciuneşti şi care scobora în râpa ce mărginea Palatul de la  Buda Crăciuneşti .

Moşia sa deţine mai multe obşti în folosinţă : Satul Lapoş , Haleş ,Tisau, Grăjana, Ruşovăţ, Cislău ,Buda Crăciuneşti, Aluniş, Sărate, Valea Scheilor ,mânăstirea Aninoasa , Ciolanu ,

 

 Însă pe aceste meleaguri îşi avea grădinile şi livezile Doamna Neaga, fiica lui Vlaicu Tatrul, Clucerul din Cislău, şi soţia lui Mihnea Turcitul, domn al Ţării Româneşti între anii 1577-1583, 1585-1591. Doamna Neaga era stăpâna comunelor Rusovat, Cislău, Lapoş, Tisău, Grăjdana, Sarate, Valea Scheilor.

 

Semne neclare ale jefuiri  chihlimbarului depozitat, fie la bisericuţele rupestre, fie în altă parte (?) nu sunt consemnate istoric sau în documentele oficiale .

 

Atitudinea aprope duşmănoasă,  neclară a demolării zidurilor Mânăstiri Aninoasa, şi a Palatului din Buda Crăciuneşti, a doborârii Ştejarului bătrân din Buda Crăciuneşti şi lucrurile care  încă nu le ştim , datorate manifestărilor  de ostilitate marcată în rîndul conaţionalilor  săteni şi  a altor autorităţi nu sunt deschis declarate istoric, numai bănuite !  (S-a susţinut că sătenii au folosit piatra în construcţiile  proprii locale, desfăcând chiar fundaţia !).

 

Se ştie că mulţi istorici nu au consmnat detailat  şi obişnuit , viaţa celor doi Domnitori soţ şi soţie, la fel mai abitir literaţii  aparţinând aceluiaşi popor, neexistând referinţe literare , istorice a unor romanţate vieţi Domneşti ale dinastiilor din secolul XVI  şi XVII, care acum ştim că se înrudeau ! .

 

Mai mult , obiceiul Mazilirii s-a consumat şi cu alte ocazii , cu alţii domnitori, trădarea fiind pedepsită prin ucidere şi desconsiderare ( ştrangularea cu şnur ) .

 

 Această desfăşurare a istoriei chihlimbarului şi a paginilor scrise în piatră este ÎNCĂ  foarte săracă  şi foarte îndoielnică , dacă există !

 

Un văl de tăcere  a acoperit viaţa lor şi chihlimbarul, la fel ca şi istoria Migraţiilor. Pedepsire religioasă sau  atitudine  invidioasă faţă de bogăţie şi manipularea ei comercială  ?!

 

 Grele bănuieli  se nasc !

 

 Vor rămâne  prea multe întrebări fără răspuns …  

                                                                               („sfârşit”)

 

 

Ctitorii bisericeşti şi donaţii făcute de Mihea Voda Turcitul şi de Doamna Neaga :

 

Mănăstirea Nucet căruia i s-a, dat de către Mihnea Vodă în 1578, satul Bădila ?.

Mânăstire Ciolanu la care Doamna Neaga a construit Biserica Veche (mai mică) în 1583 ,( dată obştei de călugări ) sau a contribuit la refacerea ei  prin consolidarea zidurilor sau înlocuire lemnăriei bisericii şi a locuinţelor (?)

"Peştera lui Iosif sau Schitul Ioan Bogoslav" .

"Schitul Ioan Bogoslav, atestat documentar de domnitorul Mihnea Voda Turcitul (1577-1583, 1585-1591) într-un hrisov din 18 iulie 1587." ( menţionat de  Dan Nedelea referindu-se la "Peştera lui Iosif" numele vine de la ultimul locuitor, practicant religios, cunoscut al acestui adapost.( interesantă  preţuirea Domnitorului către Ioan Botezătorul )

Mănăstirea Stelea ridicată în a doua jumătate a veacului al XVI-lea de negustorul Stelea, menţionată în 1582 de un hrisov prin care Mihnea Turcitul întărea o danie făcută mănăstirii.

Biserica Târgşor în 1589.

Continuând tradiţia marilor domnitori voievodul Mihnea Turcitul construieste la Târgşor o biserica în anul 1589, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, din care se mai pastreaza doar peretele dinspre miazazi, restul fiind demolat, în urma unor lupte cu turci ( sau cutremure ?).

Biserica Sfânta Ecaterina terminată sub domnia lui Mircea Turcitul .

Biserica Sfanta Ecaterina începută de Domnitorul Alexandru al II-lea (tatăl) şi terminată de Mihnea Turcitul în 15879 (fiul) . Este construită de Ivaşco Golescu, (mare vornic între 1574 - 1583). ( Într-un document scris la 17 aug. 1596 acesta este amintit ca "cel dintai ctitor scris în sfântul pomelnic") .Cu  Cu toate că mânăstirea a fost începută în timpul domniei lui Alexandru al II-lea Mircea (1574-1577) şi terminată în timpul domniei fiului acestuia Mihnea Turcitul (1577-1583) prima menţiune documentară este din 5 iulie 1589. Dupa zidire a funcţionat ca metoc al Mânăstirii "Sf. Ecaterina" din Muntele Sinai (Athos ?).

 

MÂNĂSTIREA  GLAVACIOC.

Mânaăstirea Glavacioc, cu obşte de călugări, este situata la circa 70 km sud-est de Piteşti. Datează din vremea lui Mircea cel Bătrân Dovezi de vechimea mânăstirii sânt în hrisoavele şi actele domneşti ale lui Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Mihnea Voda Turcitul şi Matei Basarab.

Mânăstire Nucet.

Mânăstirea Nucet, cu obşte de maici, a fost ctitorită în 1501 de parcalabul Gheorghina şi soţia sa Neaga. A fost bine întreţinută si bogat înzestrată de Neagoe Basarab, Vlad Vintila, Mircea Ciobanul, Petre Cercel, Gavril Movila, Radu Voda, Ion Vacarescu. Mihea Turcitul în anul 1578 a dăruit mînăstirii satul Bădila .

Schitul Iezer de la Băile Olăneşti, biserică ridicată în 1559  de domnitorul Mircea Ciobanu şi soţia sa, Doamna Chiajna.

Refaceri de lucrări şi constructii :

Mînăstirea Tutana în anul 1582 Mihnea Turcitul (1577-1583; 1585-1591) reface biserica şi turnul clopotniţă, lucrările durând, după cum ne informează pisania, 62 de zile. Lucrările au fost terminate de banul Mihai Pătraşcu – viitorul domn Mihai Viteazul.( Mânastirea Tutana) Curtea de Arges in apropiere(Aflată în apropiere de Curtea de Argeş, Mănăstirea Tutana exista pe vremea lui Basarab cel Tânăr .

 Ctitorii ,ajutoare ale Bisericilor din Athos .

 

 Inchinarea mânăstiri Butoiul catre mânăstirea Metora de la Athos, înlocuidu-se vechea zidire cu una nouă pe vremea lui Mina ( prin care se întelegea denumirea lui Mihnea Voda  - Turcitul , care s-a facut in 1624. 

 

 

Mânăstirea Simonopetra este aşezată în sud-vestul peninsulei athonite. Din punct de vedere arhitectural este una dintre cele mai frumoase mănăstiri din muntele Athos  Fiind ridicata pe 7 nivele mânăstirea a fost construita pe un vârf muntos de lângă Marea Egee. Pe la mijlocul secolului al-13-lea, Cuviosul Simeon, pustnicul care s-a nevoit în peştera de lângă Simonopetra, să pună temelia acestei mânăstiri. In tradiţia mânăstirii, se spune ca acesta a avut o vedenie în care i s-au arătat doi îngeri chiar în noaptea de Crăciun

 

 Printre ctitorii Mănăstirii Simonopetra putem aminti aici pe craiul sârb Ioan Ugliesa, care a ajutat mânăstirea în 1362. Alţi ctitori care au ajutat mânăstirea cu bani sunt domnitorii români, Neagoe Basarab, Radu Paisie, Mihnea Turcitul şi Petre Schiopul.

 

Biserica Sfanta Ecaterina închiata ca metoc al mânăstirii cu acelaşi nume de la Sinai ( Athos ) .

Biserica "Sf. Ecaterina" deserveste ca paraclis al Facultatii de Teologie Ortodoxa "Patriarhul Justinian". Aici a existat o biserica de manastire, mai veche, ridicata de Ivasco Golescu, (mare vornic intre 1574 - 1583). ( Într-un document scris la 17 aug. 1596 acesta este amintit ca "cel dintai ctitor scris în sfântul pomelnic") . Cu toate ca mânăstirea a fost începută în timpul domniei lui Alexandru al II-lea Mircea (1574-1577) şi terminată în timpul domniei fiului acestuia Mihnea Turcitul (1577-1583) prima menţiune documentară este din 5 iulie 1589. După zidire a funcţionat ca metoc al Mânăstirii "Sf. Ecaterina" din Muntele Sinai.

 Dupa retragerea trupelor turceşti ale lui Sinan-pasa, în 1595, Pană vistierul o repară, devenind astfel al doilea ctitor al lăcaşului.

La 1775-1782 doamna Ecaterina Ipsilanti a ridicat un han in apropierea mânăstirii, care mai tarziu a fost incendiat si avariat, apoi dărămat la 1862 (de aici confuzia ca Mânăstirea ar fi fost ridicată de Ecaterina Ipsilantii).Biserica este arsă de oştile lui Gabriel Bathory în 1611 şi este din nou reparată de urmaşii ctitorilor.

 La 1813 se numără printre mânăstirile de categoria a II-a din tară, cu case mari egumenesti şi multe anexe. Din catagrafia din 1836, rezulta ca biserica era de zid, cu doua turle de lemn si fusese învelită cu şindrilă. Dupa cutremurul din 1838, i se crapa boltile fiind reparată. In 1849 era în stare de ruină trebuind să fie rezidită.

MÂNĂSTIREA BARBU din Nişcov ,Buzău

Mânăstirea Barbu, cu obşte de maici , este situata la 30 km vest de Buzău şi face parte din salba celor 20 de mânăstiri de pe valea Niscovului.Ctitorită în anul 1632 de vel-comisul Radu Mihalcea de la curtea lui Matei Basarab, zidirea actualei biserici si a chiliilor incepe in 1662 cu cheltuiala si osteneala jupanului Barbu Badeanu si se sfirseste in 1669, precum arata Pisania situata pe zidul exterior din dreapta pronaosului. Imprejmuita cu ziduri si turnuri de aparare, a fost si loc de refugiu in vremuri de restriste.

 

MANASTIRE GLAVACIOC.

Manastirea Glavacioc, cu obste de călugări, este situata la circa 70 km sud-est de Pitesti, pe o colina din marginea satului Glavacioc, in apropiere de râul Glavacioc (nume de origine slava).Despre mânăstire nu exista date certe cu privire la înfiintarea ei, dar se considera că este din vremea lui Mircea cel Bătrân.Dovezi de vechimea manastirii sunt în hrisoavele si actele domnesti ale lui Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Mihnea Voda Turcitul si Matei Basarab

 MANASTIREA TUTANA.( ?)

Manastirea Tutana, cu obste de calugari, este situata la 17 km sud- vest de Curtea de Arges la marginea satului Tutana. Biserica cu hramul "Sfantul Atanasie Atonitul", a fost fondata inainte de anul 1497, in locul unei sihastrii din secolul XIV , care a fost transformata in manastire inainte de sfarsitul domniei lui Vlaicu Voda (1377).Biserica a fost refacuta de Mihnea Ioan al V-lea (Turcitul) in anul 1582(?), continuator al lucrarilor fiind Mihai Viteazul. Mănăstirea Tutana - sat TUTANA; comuna BĂICULEŞTI, Arges

Mânăstire Nucet.

Mânăstirea Nucet, cu obşte de maici, a fost ctitorită în 1501 de parcalabul Gheorghina şi soţia sa Neaga. A fost bine întreţinută si bogat înzestrată de Neagoe Basarab, Vlad Vintila, Mircea Ciobanul, Petre Cercel, Gavril Movila, Radu Voda, Ion Vacarescu. Luptele dintre turci si armatele lui Ipsilante in aceasta zona, au dus la ruinarea mânăstirii.

MÂNĂSTIREA STELEA cu hramul Învierea Domnului .

 Mânăstirea Stelea, cu obşte de călugări, a fost construită de spătarul Stelea in 1582, apoi reclădită de domnitorul Vasile Lupu în 1645, ca semn al împăcării cu Matei Basarab Voievod. Biserica a fost zidita dupa planul bisericii "Trei Ierarhi" din Iasi, de aceiasi mesteri si cu aceleasi materiale si s-a sfiintit cu hramul "Invierea Domnului".A fost arsa de tatari in 1658 si restaurata de Mihnea al III-lea in 1659, Constantin Brancoveanu in 1705, si de Radu Dudescu in 1715. A urmat cutremurul din 1802 dupa care s-au facut noi reparatii. In 1864, dupa secularizarea averilor manastiresti

MANASTIREA DEALU.

 Manastirea Dealu, cu obste de maici, a fost intemeiata, probabil, in vremea lui Mircea cel Batran, dar apare in documente abia in 1431.Vechiul lacas de lemn a fost reconstruit din temelie de voievodul Radu cel Mare si fratele sau Vlad cel Tanar (Vladut)intre anii 1499-1501 si 1510-1512.Esta una dintre cele mai mari realizari ale arhitecturii romanesti prin originalitate, echilibrul volumelor, perfecta armonie de ansamblu.Contributia si a lui Mihnea Voievod( Turcitul).

 

Tot în rândul daniilor se situează tipografia de la Mânăstirea Plumbuita, Bucureşti,.de către Doamna Ecaterina ( Ecaterina Salvarezzo) şi soţulei Alexandru Vodă II în anul….

 

Mânăstirea Radu voda.

Mănăstirea Radu Vodă ce poarta hramul Sfânta Treime a fost construita in 1568, de catre Alexandru Mircea , fiul lui Mircea Ciobanu si strănepotul al lui Vlad Ţepeş. Mai tarziu fiul acestuia Alexandru Mircea Voievod II, continua munca tatalui sau si construieste complexul de chilii din jurul manastirii precum si o cladire pentru gazduirea oaspetilor. Cel care da o importanta deosebita manastirii Radu Vodă este Mihnea Turcitul care continua munca de inzestrare si infrumusetare a manastirii. In aceasta perioada la manastire este infiintata prima biblioteca din Bucureşti In 1595 Mănăstirea Radu Vodă cade prada razboiului cu turcii. Dupa ce este folosita ca si cartier general, a fost incendiata de trupele lui Sinan Paşa in retragerea lor din calea trupelor lui Mihai Viteazul.

Istoria Bisericilor din Bucuresti (4)

 

Mânăstirea „Radu Vodă”Ansamblul monahal a fost iniţial construit pe o colină înconjurată de mlaştini, pe locul unei străvechi biserici de lemn ce mai exista pe timpul lui Mihnea Vodă cel Rău (1508-1509) Ctitoria mânăstireascǎ de zid, palat domnesc şi incintă fortificată, aparţine lui Alexandru II Mircea Vodă (1568-1577) şi soţiei sale Ecaterina, care au înzestrat-o cu întinse domenii. În timpul luptelor lui Mihai Vodă cu turcii, Sinan Paşa fortifică din nou mânăstirea, construind o palisadă şi cinci bastioane cu turnuri, transformând, totodată, biserica în moschee; în timpul retragerii, Sinan Paşa a distrus fortificaţiile şi a aruncat biserica în aer (1595).Radu Mihnea Vodă începe în 1613 zidirea din temelie a bisericii şi mânăstirii, lucrare terminată de fiul sǎu, Alexandru III Mihnea (1624 .

 

. Bisericuta lui Iosif site : „Mihnea Voda Mihnea Turcitul religios  domn „

GHEORGHIU PAUL, Vineri, 10 Apr 2009,

 

Au ridicat-o la rangul de "bisericuta"!!! In acelasi numar 22 din Muntii Carpati(2000), Dan Nedelea foloseste termenul de "Pestera lui Iosif". Numele vine de la ultimul locuitor cunoscut al acestui adapost. Nedelea mentioneaza de asemenea ca in acest loc a existat "schitul Ioan Bogoslav, atestat documentar de domnitorul Mihnea Voda Turcitul (1577-1583, 1585-1591) intr-un hrisov din 18 iulie 1587."

 Domnul DL "  intre timp: Mihnea Turcitul a avut 3 domnii nu 2: sept. 1577 - iulie 1583, mai 1585 - febr. 1591 si, ultima, in mai 1591. In alta ordine de idei, zona "religioasa" este amintita in legatura cu evenimentele din anul 372 din zona (legate de goti).

 

Tot în rândul daniilor se situează tipografia de la Mânăstirea Plumbuita, Bucureşti, de către Doamna Ecaterina ( Ecaterina Salvarezzo) şi soţulei Alexandru Vodă II în anul….

 

În Lapoş a existat schitul  Doroftei dar a dispărut şi schitul Căpriţa, dar ambele numai sunt în memoria localnicilor , privind locurile lor de aşezare !