PLECASE PE FURIŞ SĂ CATE GHINDA, MISTREŢUL VREMURILOR NOASTRE… DIN MIJLOCUL NOPŢII APĂRUT.. STĂTEA MUT CA LA SFEŞTANIA DE SÂNT ANDREI

 

 

 

Abruptul auriu de deal,.. parcă se unduia sub greutatea  paşilor înceţi ai purtătorilor de blană, cu ochi iscoditori,.. întorşi mereu spre spate,..plecase pe furişcate ghinda, mistreţul vremurilor noastredin mijlocul nopţii apărut.. ca la sfeştania de sânt Andrei.. Stătea mut.

 

 

Nu m-am întors, aşa pe faţă, ca nu cumva să-l fac părtaş la preumblarea mea dibace, dar am privit  alene circular,.. pentru a semnala că nu mă interesa anume,.. purtarea lui care.. părea o căutare de urme de cu seară,.. lăsate de potrivnici de meseria lui..

 

 

Păreaştie rostul,..  moş Iftode arendaşul a ieşit de cu noapte, să-şi slobozească plumbii, în contră sau deasupra …peste cocoaşa groasă, a lui sau a nevestei, ce numai mititică nu părea,.. după atîţia pui din vara asta, sau din iernile trecute.

 

 

Necazul său,.. blânda Mieluşică s-a dat pe brânci,arând poiana,.. şi a trecut foind năframa sa de blană, cu şi mai  gras folos prin lanul de porumb,.. ţinut de Nanul Soare, pentru Joiana ,.. junică ce intră la iernat în pregătire, să-şi facă porţie,.. la sorocul de fătat.

 

I-a spus deunăzi : Nu  mai fi mototoală şi flecară.. de zgomote pierdute pe drum,.. ce faci nu mai desfaci de-a pururi,.. şi la noi meseria înseamnă şi credinţa că nu te dai de gol ,la cotul dealului de sus,.. ducând cu tine zgomotul sub braţ,.. şi  punându-lţit pe masa din pridvor,.. s-au atârnat de grindă !.. la prins şi uscat ,..

.. Sub nasul lor de mari proprietari de frunze şi de foi.. Arendaşii….

 

Şi ce-aspuns,aşa că-mi e ruşinespun..maite-n stambă belşug de slană că mintea ta a rămas mai pe urmă ,.. şi umblă singură pe deal strigănd aproape cocoşeşte : Eu nu mi-s bun ! Eu nu mi-s bun.. Hapciu ! m-amcit de-acuma !..

Şi de mâine sunt beteag,..

 

 

.. De mă-ntâlniţi  stau pe drum,.. cu mâna- ntinsă,..depe-acum,..  înseamnăsuferinţaroade straşnic la hotarul dintre ceasul grumazului şi cremenea  sleită de sub frunte,.. pe care straiţa blănii cu ochiul o închide sau deschide !?

 

 

Această sfadă de neam îndestulat de mistrecior ţinută,.. duse cu gândireatre,.. lâna de aur,..larg meşteşug de sfadă,.. pentru grecii ce ţinură să o aibă la ei de ziduri atârnată,.. sub formă de noroc ce o aduce purtarea ei prin adunări de judecată şi prin porniri de luptă anunţate,.. ca provocări de fală…printre megieşi !

 

 

Îmi cer iertare ,.. în faţa mea  era  în întregime  aşezată o coastă de frunziş din felurite odoare ieşit : de aur roşu, sau de aur arămiu ,..şi chiar de aur lucitor de alb,.. ce străluceşte numai la soare,.. arătat prin mujdeiulsat de melcii care au deretecat din zori,.. grăbiţisteargă o urmă de dihanie afurisită,..

ce-şi petrecuse noaptea la ospăţ,.. de carne tăiată doftoriceşte …fără  de cuţit

 

 

Era o pagină de cugetare : ce oare dete peste bietul ied de căprioară de îi aduse un astfel de sfârşit ? Cine-l prinsese de grumaz, cu cleştii ferecaţi de-nghiţitură,.. şi-i astupă şi scâncetul de miel,.. grăbit cum de fuse  în stare ..

să-l înghită  ?!

 

 

L-arutat deodată ,.. sau apoi s-aturat,..

.. De-abia îi dete ghies,.. cate altă bucată,.. de alergat printre copaci,.. de carne de apucat,.. care stătea  pe jos  mică,..  năclăită ,.. de sudori de frică ?!

 

 

Nu vom mai ştii această faptă,.. cum se sfârşii : deodată !.. sau pe rând,.. se prinse  pe-nşirat înfulecarea ,.. de colţul stânii încondeiată..

 

 

Da,..  m-am întristat de această faptă răscolită de cearta dintre soţii mistreţi ce ei urcară pe sorcove de funduri, la  tufişuri răsărite..şi  aplecate,..ce nu mai dau bineţe la soare de multă vreme,..

 

.. N-au reuşitiasă  la lumina din poiană,.. fiind de toţi acoperite,.. şi mari şi mici le stau în faţă,.. iar ele le tot scuzau pe toate,.. în şoaptă :

 

.. Aşaracele  mai stau şi ele sorocite,.. la pajiştea de cosit,..cu mintea celor care nu sunt asuprite de buza coasei,..  chiar de loc !

 

 

Dar nu le da prin minte niciodată ,.. că au de meritat această zestre de pădure voinicească, care a fost pusă în cârca lor  de un unchieş mai hâtru : Unchieşul Ploaie,..Cel ce-i căzut pe rouă ,.. de s-asat  aşa de scuturat de Vântul soră şi de Norul frate îmbibat !.. Şi rpălit de Soare

 

 

Nu l-a întrebat nici Soarele de vreasteie,.. aşa de faţă la auritul zor,.. de ciufulit cocorii în plină zi ,..

 

.. de au uitatplece de cu zori,.. şi stau acuma stingheri,.. muiaţi de umezeală,.. dar mulţămiţi  de rosturile lor,.. apărute meteorologic !

 

 De au învăţatspună din clămpănit de ciocuri şi la broaşte :  Zer.. Danke schon !.. după ce au stat la masă tacticoşi plimbându-şi ciocurile peste vestele asortate la culorile şiroaielor băltite,.. de săptămâni de toamnă .. prelungite !

 

 

Şi ne desperechiate încă de geruri,.. ce au întârziat să vină la reprezentarea, din acest an ,.. de amânat prilejuri !

 

Aşa de ciufuliţi au fost cocorii, de au început să năpârlească ?  Chiar ..nu au temei de comentariu la această nouă coafură !…

 

.. Nici întrebaţi nu sunt acuma,.. de le place ?,.. sau de cred că le stă bine astfel , aproape desfrunziţi,  cu penelezute saramură,.. udate de norul scuturat ?!

 

 

S-au  întrebat  cu toţii aceşti  actori de toamnă  siropoasă : Ce va să vină mai departe ?

Eu cred că nu !…

 

 

Au aşternut muţenia fiinţei în faţa neputinţei de a mai gândi : este normal,.. sau nu este ?..

stai cu faţa la cer dar şi la codru,..Ce mai va.. să vină ?Ce mai va ..să facă ? Cine mai e pieritul ?,.. Cine  mai dă tocmeală ?,Cine mai saltă osul  de prin ocolul silvic ? Cine mai saltă lemnul să-l poarte  brad… la cuscru ? Cine mai dă concursulnimerească primul,..din  unic candidat : ..grămadă !?

 

 

 Cine ? Cine ?

 Cine se mai face de ruşine,.. sau dimpotrivă se bate-n piept .. minciună ?!

Şi spune : Aicea , ca la nimeni,.. toate sunt frumoase..   La Mine !

 

 

Aicea avem şi ape şi râuri petale de borangic ..de sărbătoare !Aicea  zorii zilei aduc îmbujorate,.. râurile  de petunii şi bălţi de caşcaval,.. şi struguri şi vulpi plecară din citit ,

 

.. Erau ascunse toate,.. în podul desfiinţat, ce fusese transformat,.. de ore !?..

 .. în TiVi de asfalt

 

 

 

Şotronul  de … sărit vorbe

 

 

Mistreţul vremurilor noastredin mijlocul nopţii apărut..  Stătea mut ca la sfeştania de sânt Andrei..

 

 

 

 

 

 

     @@

 

 

 

 

 

 

AA 00 Abruptul auriu de deal parca se unduia sub greutatea  pasilor inceti ai purtatorilor de blana,cu ochi iscoditori,plecase pe furis sa cate ghinda,mistretul vremurilor noastre