PADUREA DE PINI.

 

 

Am intrat in Padurea de Pini ,..

In anotimpurile  Ei prielnice,

In amintirile ei vechi.. parelnice..

Am mirosit si am amusinat putzin in toate directziile:

In vazduh, in tufis,.. chiar si in scorburile piezise,

Taiate de vreme, si vremuri..in trunchiuri  cu putregai ascuns..

Din risipite esentze,

Pastrate nu de-ajuns, de-a soarelui faclie..

Si furul de vintos,..

Ce-nsurubeaza trunchiul si ramul il usuca,

Chircindu-l ,desgolindu-l..

Si chiar trantindu-l jos.

 

Pre-paducelul Lapte, sau slinul de solzos,..

De trunchi  de salcie batrina,..

Ce mina si-o intinde de omeneasca truda..

Sa scape cine poate !..sau cine e purtat

La destinul sorocit,

Sa chiue amarnic pustiul ce-l sumese !

Scotindu-l din desaga..

Blazonul vechi de ros..

 

Am privit muschii.

Si soarele prins,.. in stufarisul des

Al clinelor  de Umbre..Coclite auriu,

La trunchi,..ca niste virfuri,

Multi arborii de cacao,..

Socolatii de calzi…

 

Ei Pinii scandinavi..un ramuret arhaic rastalmacit voios

De plinatatea  naturii,..

Prin vointa omului strabun,..

Ce-l prisosise..  depunindu-l

In spatiul luminos.. al Gliei primitoare,

Al Dunarii de Jos

Si minune .. El pinul se primi 

La sanul de poveste,..

Al vremii ceamurlii, pe dealuri si finetze,..

Unde se adaostii..

 

Prinzind tocmite radacini,

De asezare trainica..

Din nou, alaturi de Om,

Prin mijlocul pustiei,

De Inorog alcov !

 

Ce fuse deci pustia de Inorog alcov ?

Un talmes – balmes, fara precis Hotar,..

Ales de Uriesii,

Veniti  cu al lor Car,
Spre dealuri Istritene,..

Solia de lumina si caldura aleasa de-un popor,

In prinos de batatura

Ce tremura vremelnic

In Iarna aciuita,

Pe pajistile stramte,intre munti,ape si ghetari

 

Dar Pinii,.. au ei viata ?

De arbori-nmiresmati ?

Sunt calzi.. ca niste oameni,

Ce-s rascoliti din lut..?

Treziti de invierea.. apusa de demult ?

 

Sau sunt chiar Duhuri..

Ce-astepata zorii..

La ora de-nsufletit Cocorii,..

Treziti din letargie.. ?

Sa se cunune cu Paunite

Mastere, femei de descintat..

 

Pinii sunt toti prietenii.. cei mai de credinta

Al Omului cel vechi..

Atita este de iubit de catre acesta ,..

Ca-i poarta  in calatorii de mii de verste,

Spre noi altoiuri,aduse de pripas,
degraba catre viata,

Si omenesc huzur..

 

Pinii

Graiesc pe intrecute de faptele stravechi..

Si merg chiar .. pilcuri, pilcuri,

Fartati intre fartati..

Sa-nchine stropi de apa..si ghinde la barbati,

Infasurati cununa cu funii de izvor..

 

Ei calca tot pamintul in tropotitul lor,..

Cu scrisnet si cu geamat de vegetal fior

Sunt oastea cerului scandinav,plecata la drum..

De mult calatorita spre locuri sudice alese,

 

Istoria din basme,.. se face pe culese

 

 

Cei cuviosi in frunte, din Pinii aramii,..

Fac  in rind alaiuri.. de  plamadit copii,

De-nscris pe catastifuri noi nascuti,..

Alesii..!

Ce faima Neamurilor o duce..

De nemuriri ceresti..

 

Atita este de iubit Pinul de catre acestia ,..

Oamenii vechii,..

Ca-l poarta  in calatorii de mii de verste,

Pe drumuri sorocite de apa  ,..

La iernat …in zarile insorite,..

Ale causului danubian,..

Unde Istritza se arcuieste,

Pinten de arc ..intins de Prometeu sau de Vulcan,


Un mester pridosit de-a lucrului casna,

La intarcat de foale.. cu zgomot insutit,

In adincul tarinei,.. cuprinsa de caldura..

A focurilor mii..
Turnatorii metalice,ascunse cu tocmeala de mestesug dibaci,
In care apa curge inecind  coprinse suprafete..

De metal inrosit..


E-un  uruit de munte,un Vulcan de povara,
Ce izbucneste iute spre aer sa respire,

Fum si cenusa iara,..

Pina la o noua impietrire,
Zagaz de timp ..  ce scincetul si-l fringe..

In poposit alai,

Ce pulberea si-l cerne pe plaiul  verde negru,
De suprafata ajuns,..

 

Este o tara mare cu ape izvorate,

Un taler rotunjit de argint si aur

Frumos izvodit cu valuri de griu ,finete si codrii seculari,
Ascuinse printre dealuri, la capataiul Lumii

 

El pune ordine in toate- tot:

Padure o pune la vest,
Ca sa adune umezeala
Apa o aduna in fraie lungi,
Popasuri intre maluri,

Sau nevastuici izvoare..

Ce sclipatul si-l curg,..

Tot arcuind padurea,

Spre clinuri de la dealuri,

Sau vai insurubate..


O umezeala de delta de plaur poposit

Adapostea padurea, mlastina incercind

Sa cumuleze apa..

Pastrind-o la imas,..
Si vecina  cu casele de sat,

Impestritind cimpia

Cu ochiuri de zagaz,
Ce  farasesc la ape,
Albii..  de dublu iaz

 

Eu continui sa numerotez,

Iazurile frante in evantai,.. de pesti

Sau baltile.. ,oglinzi de ape,

Ce soarele il potrivesc,

Ca megies de-al nostru ,

In codru,.. stufaris de Pini si de arini,

 

Ma minunez  de toamne ,..

Ma minunez de orice anotimp,

Ma minunez de izvodul indelungat ,

Ce-a pregatit pastrarea  acestui popor,

Asa de pizmuit,

Ca nu-incapura toate relele,

La suma  de impatimit ..

 

Ma minunez de Dumnezeu  si de sfintii crestini

Ma minunez  de Isus si de Sfinta precista,

Mama sa si a tuturor vietuitoarelor,

Ce-n dezmerdarea lor stiura sa pastoreasca ,

in ocrotire acest popor..

 

Ma minunez de a lor bunavointa,

Si de a noastra asezare ,..

Mereu la ascultarea tuturor neamurilor,..

Ce venira sa se adaposteasca la fagurii nostrii de miere,

.. Dand ochi de pretuire,.. prin laude ce nu-I costara nimic,..

in asezare..

 

Ma minunez ca duraram atit de neschimbati.

Pe aceasta raspantie de hotare si de vremuri..

 

Ma minunez ca am putu pastra,

Bunavointa Cerurilor,..

Reunite din Nord si Sud..

Dar si din Est si Vest..

Si care se prelinse intotdeauna,..

 

     Ca untedelemn de miere,

Peste al nostru acoperis,..

De iarba si de huma,

De atatia mii de ani..inscris !

 

 

 

 

@