CASTELUL DE LA SINTRA , DESCRIERE PUNCTATĂ DE CONSTRUCŢIA ŞI RECONSTRUCŢIA A TREI REGI : FERNANDO II, MANUELO, ŞI FERDINAND II DE HOHENZOLLERN DE SIGMARINGEN.

 

CASTELUL DE LA SINTRA CONSTRUIT DE REGELE FERNANDO II DE PORTUGALIA.

 

PORTUGALIA VĂZUTĂ SUB TITLUL : MOZAICURI DE FLORI DE PIATRĂ , CRESCUTE  REGAL PE UN MUNTE ACOPERIT DE O ÎNTUNECATĂ PĂDURE,SAU ARTISTUL CARE LUCREAZĂ : CU O PĂDURE,CU UN BLAZON ŞI FLORILE SALE DE STÂNCĂ,.. O ÎNCHIPUIRE DEMNĂ DE REGINE ALE NOPŢII : .. O PREŢIOASĂ SIMFONIE WAGNERIANĂ ALAMBICATĂ ÎN NEMAIVĂZUTE CUCERIRI ARHITECTURALE  !

 

 

 

Moto :

 

    Citadela principală se află pe un podiş, mai spre nord la 1-2 km mai lateral, în faţă , Fernando II preluând o veche mănăstire ruinată ,pe care o transformă în castel, iar în secolul  XVI, cu o arhitectura Manuelină contemporană , aceasta devine un fastuos şi decorativ  stabiliment care va fi destinat să apere portul capitalei.

Un castel-citadelă  din secolul 19.: Această citadelă se va numi ’ Palacio da Pena ’, prin reconstrucţia în 1840 -1850 şi înglobarea citadelei vechi( a lui Manuelo) ,de către regele Ferdinant II de Saxa-Cobourg-Gotha , pentru soţia sa regina Maria II , şi este alcătuit dintr-un amestec heteroclit de stiluri şi de erudiţie documentată, artistică şi arheologică : Totul reclamă acest lucru pornind de la Porţile sale cu podurile  lor ridicătoare, până la turnurile gotice, trecând pentru acoperişuri:  de la minarete sau în vechi stil romanic,.. la cupolele baroce,..cumulând şi irepetabile referinţe la  inspiraţia  Manuelină , din sec.XVI , astfel că în secolul  XIX  , Sintra devenea  întradevăr ...”Primul Centru de arhitectură romantică europeană”.

                                                                

@

 

 

PORTUGALIA VĂZUTĂ  DE SUB COROANA  MOZAICURILOR DE FLORI DE PIATRĂ , CRESCUTE  REGAL PE UN MUNTE ACOPERIT DE O PĂDURE ÎNTUNECATĂ, SAU ARTISTUL CARE LUCREAZĂ : CU O PĂDURE, CU UN BLAZON ŞI FLORILE SALE DE STÂNCĂ ,.. O ÎNCHIPUIRE DEMNĂ DE REGINE ALE NOPŢII : .. O PREŢIOASĂ SIMFONIE WAGNERIANĂ, DUBLATĂ SMUCIT DE ” UN ALLEGRO ANDANTE CON PATOS ” AL SIMFONIEI FANTASTICE DE BERLIOZ , AŞA CUM APARE ÎN ALAMBICATE ŞI  NEMAIVĂZUTE CUCERIRI ARHITECTURALE ,.. NUMITE SIMPLU :

SINTRA – COMPLEX  UNESCO ” !

 

 

 

 

Avem o Portugalie văzută sub coroana  unor mozaicuri de flori de piatră , crescute  regal pe un munte acoperit de o întunecată pădure, sau artistul care lucrează : cu o pădure, cu un blazon şi florile sale de stâncă ,.. o închipuire la îndemnă  aleasă  de regine ale nopţii boreale şi transmise fiilor lor : .. O preţioasă simfonie wagneriană , sau o ” Simfonie fantastică ” a nebuniei creatoare a lui Berlioz , alambicată în nemaivăzute cuceriri arhitecturale !

 

Hibridul romantic ..avansat de penelul închipuirii  a unor cuceritori regali portughezi : Soldaţi  şi Artişti !,.. de-a lungul ..mileniului doi !....

 

 

 

Nu pot să opresc freamătul emoţiei,.. lăsând în urmă oboseala şi timpul trecut  de la vizitarea acestor bogăţii din sacul încăpător al comorilor mondiale, trecute de la cele opt minuni ale lumii atice ,.. la nenumăratele  dovezi totale ale iscusinţei omeneşti,.. o punere în pagină desăvârşită a creaţiei umane, la care a contribuit ca un sac ambivalent şi spiritul portughez , dar asemănător şi spiritul dinastiilor germane venite ca şi la noi dintr–odată : ’ de azi pe mâine ’ ! ,.. sau născute şi crescute şi educate în pătucul copilăriei lor în atmosfera portugheză , chiar dacă era filtrată de o curte regală , a unei dinastii străine !

 

 

Desigur că avem o înşiruire de secole care despart personajele principale prin generaţii de-a lungul a sute de ani ,dar dacă ai ocazia să te cobori la camerele bucătăriei regale, care reprezintă una din cele mai apropiate acumulări de obiceiuri pământene,..

 

.. Rămâi perplex la fiorul unei cuminţi Adrese populare portugheze : Bucătăria regală potugheză !..

 

 

 

.. Acolo în dependinţele spaţioase ale bucătăriei portugheze , printre obiectele de cult  ale pregătirii hranei,.. întâlneşti vase felurite : farfurii, carafe, ibrice, talere şi fructiere de aramă roşie sau cositorită, chiar mai des de cât te aştepţi ! ..ca datorie a unei igiene regale, elementare stricte !, .. de un germanism fără compromisuri ! la păstrarea unei sănătăţi perfecte de-a lungul  ..mai multor generaţii !

 

 

La cele trei patru camere largi  şi mari, cu grinzi de stejar alcătuite în tavane înalte se află înscris ca şi la alte curţi regale sufletul  dinastiei, şi mai ales îmbinarea sau aplecarea ei la înclinaţia populară, pentru că afară de doicile pământene,.. nimic, dar nimic ! nu păstrează mai bine spiritul poporului decât ucenicii şi jupânul bucătar sau brutar,.. cei care sunt majordomi regali sau camerieri, sau servitori de diferite grade, sunt prin natura prestaţiei lor aplecaţi către omologarea unui destin de servitor sau slujbaş regal dinastic, mai departe de naţiunea care îi găzduieşte !..

 

 

Dar să nu uit să vă precizez aşezarea lor : Bucătăria sau cuhniile.. se află aşezate tocmai la coada traseului de vizitat !,.. în afara castelului şi pe dreapta cu faţa către Lisabona , ..lângă Marea Poartă de ieşire din Citadelă,.. şi oficiul de suvenire,..

 

 

 

.. Bucătărie afumată şi plină de grinzi de stejar, pe uşi şi tavane, un aparte tărâm al maiştrilor bucătari ai Regelui de Portugalia, preparatori de carne de vânat, de cornute domestice, sau  de peşte oceanic,.. mult stropite cu vinuri alese , şi cu mirodenii din cinci continente,.. mari constructori de alambicate suveniruri gastronomice şi de cofetărie ,.. în cele mai asortate culori cu steagul portughez, în care, crema albă şi bezelele nu pot fi decât puncte de pene,.. de  aripi de Păuniţă albă sau de lebădă graţioasă,.. rămas ca  un simbolism maur tradiţional  şi acceptat !

 

 

Şi revenind la spiritul cuhniei regale.. de bucătărie de palat, avem să luăm contact cu marile , şi încăpătoarele  sobe de gătit, sau cuptoarele pentru brutărie, la fel de importante,.. după cât sunt de mari  şi înconjurate de dulapuri felurite,.. Şi să facem observaţia : că aveau asociate cămări de păstrare a făinii şi chiar o moară regală de măcinat!.. cu două mari pietre suprapuse orizontal.. necesitate admisă ca un  imperios adaos, de prospeţime a dulciurilor şi cofeturilor, în lupta lor cu soarele şi căldura permanentă !

 

.. O Portugalie solară şi  oceanică care impune şi regale obiceiuri practice ! Şi aici vom  reaminti  şi despre hornurile mari şi lungi, şi despre soba  cămin al sălii centrale,.. mare şi spaţioasă , ..şi despre deschizăturile de aerisire foarte numeroase,.. în tot acest spaţiu, abundent prolific la postura de hrană,regală !

 

.. Purtând obiceiurile pământene ..la mare şi îndestulată cinstire de renume !

 

 

Chiar şi sala centrală este şi ea mărginită  de alte săli sau săliţe legate de îndeletniciri comune : pregătirea hranei regale.. dar aceasta nu înseamnă, supe germane,.. găluşte sau brioşe franţuzeşti, sau şniţele tradiţionale,.. acolo se puteau vedea  tainele tainelor ! : Mari Satâre de spart spinări, sau oase de mari dimensiuni ,.. mari şi adânci polonice de o sfericitate remarcabilă, şi mai ales cuprinzătoare!,.. şi  mari cratiţe încăpătoare pentru îndestulate fripturi, din carnea  vânatului  cel mare !

 

 

Ce mai ! ..bucătăria vădea obiceiuri mai curând spaniole şi prin translare portugheze ! decât ascensionarea spre latura nordică a bucătăriei germane sau baltice,.. existau şi aici şipuri sau flaconaşe de uleiuri şi arome , şi cutii sau cutiuţe de toate dimensiunile,.. dar dacă ne gândim la mediteraneana apropiere a legumelor şi fructelor ?!, ..ne întoarcem spăşiţi : tot la părinţii portughezi ! ai bucătarilor autohtoni ..

 

 

Ce se citea aici ca atmosferă a pereţilor sau  a locurilor de pregătire a mesei dinastiei : O covârşitoare bunătate şi grijă, o căldură  ca în familie a bucătăreselor portugheze, o devoţiune maximă faţă de regalitate  stăpânilor !,.. şi o umanitate care îşi poartă şi laudă calităţile,..fără sfiinţă de înaltele ranguri, prin aplicaţia meseriei lor,.. ca şi la dentistul lui Caragiale ..bucătarul întreabă direct : vrei să o scoţi ? scoate-o !..

..Şi după îndemnul său deschis nu rămâne decât taina mestecatului..de poftă ! ..şi clătinarea capului a încuviinţare,.. urmată de solicitarea adresată subliniat, bucătarului : mai vreau !,..  mesire bucătar majordom !

 

 

  De altfel : ..Hrănirea nu permite pertractări şi ascunzişuri în afara firii !..

.. Şi nici o anume fineţe din vârful buzelor,.. prin ţuguierea lor ..aristocrată !

 

… din această cauză ea rămâne personalizată şi rezistentă  la mode, este fidelă ţării care o găzduieşte !..măcar ca obiceiuri culinare,.. marcă a existenţei !

 

 

 

Dar ne aşteaptă intrarea în castel : aici trecem repede şi flămânzi de imagini, de prima strânsoare a porţilor grele de lemn ghintuit,.. şi aproape ne repezim la lumină, după ce o cotim pe un strâmt urcuş spre interiorul citadelei :

 

 

Dar ne strâmbăm amuţiţi ..pentru prima oară !.. şi dăm înapoi ?!..


Cu o senzaţie de pericol, receptăm a doua poartă mare ! spre care ne îndreptăm cu şovăielnici paşi !..

 

.. Dar unde ne aflăm ? ,..că vederea ne cere comentarii,.. înainte de a pătrunde peste prag !

 

 

 

Ne mai dăm câţiva paşi , pe de lături şi staţionăm ,..

 

 Ne rupem de ceilalţi, amestecând în razele noastre vizuale imagini de coşmar, .. Prima !,..

..din rândul lor, destul de mare ?!,..

 

Prea multe împotriviri ale bunului simţ, ..de digerat liniştit !, .. într-o călătorie exotică de plăcere :

 

 

 

Pe lângă bordura ferăstruită de crenelurile unor pietre verticale de granit cenuşiu ,.. ca nişte postamente –creneluri  de cetate !,.. care aduc după ele senzaţia de agerime şi mai ales  de atenţionare ..la nuanţele de pericol !,..

 

 De te întrebi mereu : de când ?.. de unde ?

 

 

.. Priveşti lung –în prelung ! ..încă odată şi nu-ţi vine să crezi ?!:

 

 

 

O mare şi înaltă poartă de granit asamblată sub forma unei deschideri largi şi cu antablament cupuliform ,..privirea se lasă ameninţată de două foişoare butucănoase în grosimea lor,.. unind cele două capete a liniei de creneluri cocoţate sus, ..purtând deasupra ta strivitoarele imagini a unor repetate scuturi  de cavaleri regali !..

 

 

 

.. Peste tot pereţii porţii sunt placaţi abundent de colţi de piatră, ca mici piramide pătrate de culoarea zalei de oţel, .. o imagine repetată şi multi –unghiulară  de solzi de balauri încrucişaţi cu animalul şerpesc numit crocodil, şi din aceste motive decorative :

 

O atenţionare de fagure afurisit în dorinţa mărturisită : de omor !,..chiar fără a intra pe porţi !

 

 

 

.. Începi să te temi şi să te fereşti vizionar,.. şi nu prea încântat ; ..Despre soţia mea ce să mai vorbesc, o stare de stinghereală caută explicaţia fiziologiei momentului,.. bănuiesc !

 

 

..Dar  se repede către tine şi un grilaj metalic ferm de oţel negru vopsit, sau fiind din naştere de făurar, colorat aşa !,.. sortit  unei negre tabere a cotloanelor şi văgăunilor ascunse : este de un negru tuci care te zgârie prin raza vizuală şi printre circumvoluţiuni cerebrale,.. uimite şi timorate ?!..

 

 

.. şi pe care le doreşti urgent scăpate, de aşa ameninţări maniacale şi de abator, a  soldaţilor gărzii regale ! care se uită de sus şi te înconjoară, ţinând mâna pe arcuri,..sau pe archebuze cu fitilul aprins ! în viziunea ta,de ev mediu!

 

 

.. Se lasă cu omor ?!

 

 

 

 Nici vorbă !

.. Se pare că am prins  totuşi  ..de veste !.. Nălucile dispar ..iar totul se amână… 

 

 

 

..Vine straja de la porta doi şi fără să ne ceară permisul zonei 51,..ne lămureşte din proprie iniţiativă că trebuie să ne grăbim, ca să primim vorbele ghizilor de grupuri, pentru că este foarte însemnat să ascultăm !.. şi povestea este foarte frumoasă !.. Mai spune el, omul cel tânăr,cu aspect de poliţist, ..numai acoperit ..de uniforma sa de pază !

 

Mai privim o dată,..ne tragem sufletul mai liniştiţi !,..şi de-abia  acum,observăm marele steag pus deasupra porţii ,.. steagul oficial luisitan !

 

 

 

Prindem curaj şi îl întrebăm care este sensul denumirii ’da Pena’ , şi dacă este similar cu ’ la Penia ’ din spaniolă ?,..

..El ne răspunde : că înseamnă Sfânta Fecioară,.. dar că este numită şi aristocratic astfel  : Luna !,..

.. Iar eu îl complectez : .. la popoarele vechi creştinismul, face deseori asemănarea dintre Luna  - fecioară  şi Fecioara Maria !,.. şi la Mauri,.. mai îndeosebi !

 

 

 

.. Ne încumetăm să pătrundem repede în întunecimea  unor porţi larg deschise şi sumbre : Porţi de infern ! de parcă am intra cu strângere de inimă printre colţii de zdrobire a unei guri bestiale .. deschise îndeajuns de larg, ..pentru a avea la ce mesteca  : oasele şi carnea prinsă între ele ! ..

 

 Şi rememorez primele tensiuni la privirea tabloului de Goya : “ Saturn devorând-şi fii ” !.. Fără să aibă grijă de foamea urii sale bestiale : care se atinge, necutremurat ! ca personaj celest ,.. de propria sa progenitură ! sau Barbarul  cu rangul cel mai înalt, Zeus cel vechi îşi mănâncă  pe Fii săi !

 

 

.. O imagine de coşmar sortită permanent să îngrozească omenescul,.. pornit de la filiaţia sa proteguitoare ce mai adâncă : A înrudirii de părinte !

 

 

 

Şi după marea grabă de a urca sinuosul drum ,.. mai larg , pietruit cu dale pătrate de granit, ajungem pe o piaţetă de prezentare,.. a intrării în castel,.. de unde putem privi în sfârşit larga viziune , concepţia globală despre lume, a   regilor din viforoasa  dinastia germană , cu toate aspiraţiile lor : gânduri, regrete şi disperări,.. plata frustrărilor avute !..sau numai închipuite !

 

 

 

.. Şi rotindu –ne  viclean  privirea .. de multe ori,..conchidem chiar ruşinaţi de nedreptatea de la capul scării ,.. după ce am coborât din autobuzul elegant, şi nu vedeam  mai sus , decât decorul .. de carnaval şi mucava, perceput fals în simbolul  zidurilor castelului !

 

 

Nici o clipă nu ne-am gândit că vom admira expoziţia expresiilor artistice şi decorative a gândurilor şi Conceptelor Filozofice,.. născute în împrejurări speciale şi ciudate, în mintea  unor alteţe germane , convertite la spiritul portughez, prin filiera creştină a cavalerilor templieri ,.. sub amprenta ameninţării  împlătoşate sarazine şi maure ! ..

 

 

Şi ca să dezvoltăm preocuparea noastră, ..născută  pe loc !,.. din gânduri literare ..înregistrăm surprinşi un mare adevăr constitutiv ! ..la început de milenii, Omenirea , regii săi sunt puşi să se desfăşoare şi să se descrie pe sine însuşi ! ..ca destine generale omeneşti între mileniul unu şi doi,.. ne pierzând aici !..nimic din prezenţa şi faţa ascunsă ai Perceptorilor Gânditori ai Omenirii :

 

 

 

Observăm reacţia  etniilor umane globale, aduse în conflict de generaţii pe crucea dintre verticala baltică a înaintaşilor dinastici a goţilor scandinavi ,..şi spre sud ..cu  orizontala europeană latină, ..cea mai  bine reprezentată prin însuşirile iberice : spaniole şi portugheze !,..aflată în mare pericol de anulare prin deznaţionalizare, prin contactul avut cu o mare şi tenace hoardă de cuceritori fără milă şi fără preget, de altă religie opusă din vechime ! :

 Ca popoare asiatice,.. cu miez îndulcit de mahomedani arabi şi arieni mesopotamieni !..

 

 

Aducem faţă în faţă nomadismul gotic baltic, familiarizat cu sentimentalismul nud al fantasmelor nopţii boreale, şi cu mirajul ceţos al smârcurilor umede şi înşelătoare a mlaştinilor baltice, cu înclinarea sa către dispute lirice,..

… cu trăirea portugheză solară ,puternică a sudului ,.. şi cu obişnuinţa ascezei armate devotate religiei creştine a cavalerilor templieri !

.. Şi punem aceşti factori în contactul periculos armat, religios şi etnic sălbatic, cu un mod de viaţă complet deosebit : a populaţiilor  musulmane arabe sau – ariene, ..stăpâni ai stepelor şi  ai deşerturilor !,..

 

 

Ne atingem de formula şi obiceiurile senzitive psihice ,etnice şi familiare,.. rezultante ale manifestărilor etnice – culturale , religioase, şi psihice dintre cele două mari forţe cuprinse în altercaţiile lor : un psihism colectiv la neamurilor baltice supuse frigului şi îngheţurilor, grefate pe o sensibilitate folclorică introvertită .. bântuită de poveşti triste şi întunecate, deseori fantastice : unde personajul , familia sa, are sentimentul rezistenţei geologice la realităţile adverse : la hrana neîndestulătoare şi la  factori climatici negativi –alternanţi,.. alunecând mai des spre frig şi îngheţ,..

 

..Asociate  la calităţile componentei autohtone sudice aliate, sedentare !,..a fenomenalului suflet al obârşiilor iberice portugheze şi spaniole, cu realitatea lor  psihică extrovertită şi expansivă : veselă, tumultoasă şi temperamentală, de la început creştină  şi catolică, încăpăţânată şi rezistentă, purtătoare a unui destin de fertilitate solară şi vegetală asemănător climei..

 

 

 Aduse în conflict prin migraţia de asociaţii tribale diferite etnic şi religios :

 …Cu neamuri nomade de origine mahomedană asiatică : mesopotamiene sau arabe ,.. purtători ai unor credinţe religioase opuse creştinismului, fanatici religioşi intoleranţi,.. disciplinaţi,obişnuiţi cu moartea lor,..dar  şi a prinşilor de război,care sunt îndemnaţi adesea, la abjurare !,dar şi în plus :cu încuviinţarea la trecerea în categoria inferioară de servi şi sclavi,..  în schimbul rămânerii lor .. în viaţă !

 

Două categorii etnice atât de diferite,.. despărţite de mărimea unui continent, crescute altfel,.. de milenii ! despărţite de istorie, cultură , obiceiuri etnice şi familiare !..dar puse să se întâlnească, pe câmpul de luptă ca năvălitori şi etnii organizate statal superior sortite de a se opune cu preţul vieţii lor, şi libertăţii acestor străini diferiţi, ..despre care nu cunosc nimic ! 

 

 

Nu discutăm de ce se porneşte tăvălugul migraţiei ?! .. atâta de hotărâtor !

 

De ce se aleg două categorii de populaţii atât de diferite !

 

De ce sunt porniţi unii, prin dislocarea aşezărilor lor tradiţionale, şi sunt direcţionaţi pe căi de mii de verste, pe drumuri războinice ale înrobirii şi abjurării credinţelor strămoşeşti, soldate prin cotropirea de teritorii,..fără nici–o  legătură aparentă !..folosind armele implacabile ale războiului, urii şi abjurarea

forţată religioasă,.. un mare sâmbure de perturbare socială !

 

 

O contrazicere totală a factorilor sedentari,.. cu factorii mobili depărtaţi din alte continente ..nici-o asemănare ,.. dublată de o nesiguranţă a reuşitei şi a pericolului armat de împotrivire !, ca şi de o aspră condiţionare prin pericol,.. de foamete  şi decimare de război ..puse la cote maxime de antagonismul militar uman,.. rezultat permanent din confruntarea dârză a celor două aripi luptătoare ..la graniţa celor două continente !

 

 

O supremaţie disputată .. la cote egale pentru  rezistenţă şi supravieţuire,.. şi pentru că balanţa era aproape inegală,.. a fost adăugată şi crucea templierilor, mai buni cunoscători ai străinilor necreştini,.. prin luptele lor anterioare pe lungile drumuri ale pelerinajului spre Sfântul mormânt !

 

 

Despre confruntare : căutau fiecare succesul !,..Sprijinit  prin tăria ideologică, puterea militară, şi a religiei fundamentale,..dar numai europenii aşezaţi pe un pământ ferm, şi bine organizaţi,.. se bizuiau şi pe tradiţii datorate unui cumul istoric arhaic : nomadismul istoric organizat al familiilor nordice europene, istoria cugetărilor răspândite prin balade, ascensiunea temeinică statală de organizare imperială şi regală ,..

 

..rezultată dintr-o mare forţă psihică intelectuală făurită educaţional şi ordonată pe eşaloane sociale, sprijinită pe o vastă cultură temeinică de grup şi şcoli.. răspândită de un imperiu roman, chiar dacă dispărut recent !,.. care era  influenţat în cuprinsul său de ştiinţa şi  cultura antichităţii greceşti,.. care exersase o sintetizare lacomă şi fără pereche !

 

 

 

Evident ei, locuitorii Portugaliei, au luptat şi au suferit ! Au trăit frici ancestrale de două ori : şi ca germani baltici din pădurile turingiene,..dar şi din mlaştinile pomeraniene,.. dar  şi mai intens ca portughezi împunşi în propriul lor trunchi de ascuţite arme purtate de călăreţii pustiei , sarazini şi mauri..

 

 

Aceştia au mimat şi încorporat idealuri de vitejie,.. din totdeauna !,..  vrăjmaşe forţe vândute anti – Cristului , ocean de suferinţe şi de vrăjmăşie religioasă, ..doar oameni cruzi !, ce nu cunosc înfrângerea : nici unul de la emir la ultimul soldat !, .. nu ştiu înfrângerea şi pierderea victoriei, sau a uitării !,..după timpul scurs,.. prea lung în generaţii pentru un european,.. a renunţării la scopul propus de Allah ..şi comunicat prin viziunile imamilor, şi a dervişilor muezini,.. sau a cerşetorilor nebuni şi jerpeliţi ! adevăraţi sfinţi în religia lor musulmană !

 

 

Erau armate ale unor popoare înrudite,.. musulmanii care băteau drumurile împreună pentru răsplata mândriei de a fi părtaş la victorii răsunătoare,.. cu mii de robi şi sute de capete tăiate,.. în mormane de braţe depuse grămezi.. grămezi !,.. ca vreascurile retezate a pădurilor,.. şi date apoi în întregime pogromurilor !,.. de se fac prin foc : iască şi cenuşă de fulgi negri – cenuşii !..

 

 

 

Fiare şi sânge !

 

 

Fiare şi sânge ţipă aceste ziduri ! Sânge şi viscere retezate de la căpătâi !, Urină scursă, ca râuri amestecate cu râurile de sânge : curgătoare sau închegate  pe de-a întregul prin uscarea oprită pe loc, sub foc !,.. ca o coaja scorojită ! crăpată şi lucioasă sub vânt,.. sau soarele amarnic reapărut după zile sau ore, de lungă aşteptare !,..

 

 

.. Mirosul de groaznică putreziciune şi duhoare arsă de carne, doborâtă în noroi , ..alături de hălci de om şi animale retezate de săbiile curbe,.. sau de grămezile de pietre zburate ..de la depărtarea înălţimilor, şi  amestecate cu oloi aprins !, .. din ziduri necucerite vreodată decât prin înfometarea generală ,.. sau prin boli aruncate peste capete, prin trupurile trimise ca  un cuib repetat de momeală !  ..pentru  urâcioase molime ?!

 

 

 

.. Aşa mi-a fost şoptită liturghia de îngropăciune a acestor pereţi de stâncă, şi a caznei lor de a arăta aievea mulţimea eforturile făcute, ..grăbite de groaza fricii la năvala .. de demult !,..

.. Balade adunate ca snopuri de săgeţi,care au putut atinge scuturi, sau hampe de stindarde vitejeşti,.. ale căpeteniilor căzute,.. balade ale vitejiei, care nu au fost plecate niciodată , sau uitate în pământul bătăliei scormonit de vălmăşagul  grelei lupte !

 

 

Semnale de chemări în recunoaştere şi de aducere aminte !.. Semnale de baladă !,..

 

.. Trebuincioase în apărarea virtuţii căpeteniilor dinastice germane !,.. înfrăţită cu soldaţii portughezi, sau cu oştenii Templieri,.. cei care au murit apărând mormântul lui Isus ,.. sau stând  la rondul lor de pază !,.. prin înfundate garnizoane, în turnuri şi tunele pe jumătate dărămate şi cotropite !,.. printre ruine şi creneluri părăsite,..

 

 

 Balada remuşcării şi a tristeţii pierderii de tovarăşi, ucişi fără de a se ştii:cum? şi unde ?,..ca ultimii soldaţi, care nu-şi mai regăsesc măcar mormântul comun  şi meritat,.. cântat de preoţi şi închinat prin rugăciuni !..

 

 

Ei !.. Retraşi la ultimul bastion .. la care moartea lor îi aduce !,.. ca o  mantie a lui Isus !,.. coborâtă peste braţul şi capul ce mai poate să  se ridice conştient..  cu ochii lor halucinanţi,.. către tăişul fulgerător, ..ce cade sec alunecând vrăjmaş, .. pe sub chivăra bulucită de lovituri de ghioagă ,.. de lanţuri plumbuite sau de  buzdugan –Secure a păgânului biruitor !

 

 

Zgomote înfundate de lovituri ,de ţipete disperate sau victorioase, şi urlete de victimă sau de prins vremelnic prizoner,.. care se dă morţii ca o mireasă !,.. smulgându-şi inima din piept,.. sau crucificându–se pe spada sa cea mare şi lungă,.. până  la aproape de braţul crucii ..împlântat !,.. cu sete ..în corpul său de oştean !

 

 

Zgomote sau cântece de vecernie înmărmurită ! cu pioase gânduri de primenire ostăşească, ca nou !de reânviere,..peste corpul îndurător de atâtea împunsături , că nu mai stă os peste os !,.. şi numai este oşteanul  de ne fărămată  trudă ca stavilă în faţa lor, puternic ca un leu, cu gheare de oţel ! Lupul de om,.. ursul de totemică izbândă !..sau Inorogul Alb ,..armat de cornul său înroşit ! ..din frunte..

 

 

..Să plouă  cu petale roşii de trandafir,.. şi de lalele albe de catifea regească, ..dintre  bulbii ne desfăcuţi încă,.. sau prin preajmă deschişi !,..

Ferecaţi câte trei-patru sau ..câte şapte,..în palma umedă de lacrimi, şterse pe furiş !

 

 Atâta…! Şi –i  destul !...

 

 

 

 Amin  pentru creştini !

 

 

Este o urare recunoscută ca prielnică , şi potrivită !,.. la sfârşitul luptei fără de sfârşit !..la acest timp !

 

Vacarmul pornit din pricini îndoielnice, ..ce nu mai conteneau ,.. chiar numai strânse ..la un loc !..de atâtea ziduri !.. Ocăruri de blestem ce şi-au pierdut fiinţa,.. după atâtea veacuri, cu epuizarea amuţită ! în pierderea de neamuri .. sfârşite ! .. nu mai bine .. decât la pornire !,.. în mileniul doi ..

 

 

 

.. Şi unde toate braţele, aripi de îngeri ! ridică la virtutea cerurilor trupurile vitejilor soldaţi ai lui Isus,.. înveliţi de hlamide albe de borangic,.. cu brâie roşii sau cruci de templieri asemenea ,.. şi tot atât de roşii pe locurile din faţă,.. deasupra inimii,.. Cupă măreaţă de jertfă !,..

 

Unde se adună sfinţit şuvoaiele de sânge curs !,.. înmiresmat de mirt ! ca la o comuniune dintre dumnezeii Lumii şi credinciosul oştean, căzut la datoria companiei sale,.. detaşament de  slavă !,.. întru Cristus Rex .

 

 

 

ETNII, ..RELIGII ŞI .. ZĂDĂRNICIA NEAMURILOR !...

Care încă, şi acuma !, ..nu s –au liniştit   .. pe deplin !..

 

 

                                                   *

 

 

 

..Multitudinea de creneluri , de scări, de foişoare, şi de turnuri de felurite

epoci : Stau strânse de pază ,.. şi adunate de creatorii lor înzăuaţi ! :

 

..De la turnurile romane târzii, la cele gotice timpurii, sau la cele maure şi  veneţiene,.. apoi la cele gotice de mijloc de mileniu doi : ..mai lipsite de aspectul lor greoi şi de duritate ..ca o subliniere de asprimea fără de margini,la aşa vremuri tulburi !.. dar arătând pe ascuns, aspectul  lor simplu şi de elegantă lejeritate,.. efilată !,.. ornate toate cu scări sinuoase  în trepte,..care se cocoaţă până la rândunica velierului Castel, de pe care drapelul dinastiei portugheze stă desfăcut mândru şi ambiţios, ca un oştean de cinste !

 

 

Precumpănind la  toate,.. atât de multe culori,.. şi desăvârşite stiluri  ! .. după felul  vârstei lor,.. în tiparul epocii istorice pe care au copiat –o, .. cu mândria nou născutului !,.. şi poate şi din tăria născocirii ..suzeranilor stăpâni, care au văzut multe reşedinţe de mare faimă, ..din Europa !.. şi unde se poate că s-au şi născut !

 

 

.. Purtată mândru de principele Manuelo de Portugalia,..nebunul plin de har decoratorul – creator (sic !) , ..şi mai târziul Ferdinand de Hohenzollern de Sigmaringen din secolul XIX,.. însemnat de acolada sa  barocă,.. în goticul său tîrziu .. de prinţ prusac !

 

 

 

.. Şi eşti invadat de o vrajă coloristică de la diferite nuanţe de ocruri de nisip, de diferite tării, la felurite roşuri.. mergând pe calea aceasta bine ,.. chiar la Veneţia !,.. şi adăugând ancadramente  albe necesare armonizării şi ştergerii impactului coloristic !  :

 

.. Ajungem  la gamele de culori albastre,.. printre acele griuri terne sau mai argintii, după năzuinţa regală ! într-o dispoziţie coloristică oscilând între culorile tradiţionale germane: galben,albastru,roşu de sânge de porumbel , etalate toate .. şters şi estompat,.. într-un alb de fildeş !..

 

..Şi  toate culorile de inspiraţie portugheză  : cenuşiu , verde, galben aprins, roşu bordo,.. primind  discreţia adusă de griul argintiu ! sau de albastru cerului de vară,.. un albastru de maur ..spre turcoaz !

 

 

 

După vacarmul nedorit al agitaţiei şi pregătirii de luptă,cu duşmanii Sarazini şi beduinii mauri,te odihneşti privind ghemul compact şi desăvârşit al imaginilor, de stiluri , pe care construcţiile romanice, gotice şi bizantin – veneţiene, se amestecă unele cu altele armonios, topindu-se ca şi neamurile omeneşti, într-un singur mare şi desăvârşit stil :” Paşnicul de Sintra !”, Castelul !,..care singur şi dumnezeiesc !,.. te poartă către sufletul portughez,.. încet,încet, ..Spre pacea caravelei ne-vestit ancorată chiar lângă port,..în vântul moale de ocean domolit, sub paravanul acoperit al estuarului somnoros întins în căldura paşnică  , a vegetaţiei  umede şi abundente,.. acoperită de  parfumul proaspăt de mirodenii ciudate: de enibahar, vanilie, eucalipt, scorţişoară , de busuioc şi mentă ,.. sau cafea …

 

 

 

Cine aduce pacea eternă ? Epuizarea luptei, toleranţa religioasă, Oboseala spiritului,..înţelepciunea şi renunţarea ?!, sau naşterea unei măreţii care nu-şi permite avânturi oarbe,..fiind cuprinsă liniştit şi stabil în Castelul din Sintra !..

 

 

.. O Arcă a lui Noe eşuată pe muntele portughez şi care a umplut pământul  iberic cu toate animalele  cunoscute şi necunoscute, ca şi seminţiile pământului adunate în căuşul Lisabonei, ”Portul ţârmului fericit”  de lângă

” Paşnicul de Sintra ”  !,..

 

 

 

Aceasta este menirea potrivirii prin suportarea migraţiei de secole : Ca o topire  a pornirilor  atât de ciudate,.. şi foarte greu justificate, a antagonismului total ? ,.. ajuns până la urmă o miere dulce a destinului omenesc ?!..

 

 

 

Ce a făcut pornirea atât de groaznică ?,..şi mai ales plină de ură şi de intoleranţă ,.. ajunsă la ucideri şi jaf ?.. Greutatea şi incapacitatea făcăturii de înţelegere şi pace, între un grup de minţi purtate de un ideal trezit singular la ambiţii şi gânduri solitare şi depărtate de opusul lor con–etnic de preferinţă continental ?...

 

 

Migraţia în hoardă astfel trebuie să se oprească : prin epuizarea mai tardivă şi conlocuirea paşnică, o înţelegere  comandată de întrepătrunderea mentalului colectiv, trecut prin focul suferinţei ..ca grup de individ,.. şi corolar al morţii unora din specia ta ,.. în decurs de timp : O jertfă utilă  .. sau inutilă ?

 

 

..Care este rostul jertfei ? Care sunt criteriile alegerii sale ?.. şi ca fenomen, şi particular al fiecăruia dintre membrii actori ai falsei comedii umane ? Cine naşte angrenajul de mestecat şi comasat mentalul grupurilor ?

Au fost silite să devină antagoniste pentru ca mai târziu, ..să se renege de la obstrucţiunile făcute  şi destinate …semenilor  lor ?!

 

 

Sau este jocul hazardului,.. de-o potrivire sosită odată şi odată , miraculos de simplu,..la timpul său !, mai repede sau mai târziu,legată de cantitatea balanţei aplecate în final, de fiabilitatea înţelegerilor comune, prin scopurile tuturor !,.. la fel de bine satisfăcute, ..împreună !..

 

Vom avansa curând împreună în castel.. dar mai avem a descrie imagini de turnuri deosebit de frumoase. Trebuie să mărturisesc credinţa tuturor portughezilor în frumuseţea moştenirii lor dinastice, pe care o preţuiesc altfel decât ca  un petic ne însemnat de ceaslov învechit, şi uitat pe drumuri lungi şi întortocheate, faţă de modernitatea actuală,..

 

 Aşa cum uneori ne îndatorăm şi noi,.. faţă de comorile noastre, ..uitate în decorul lor ,aproape părăsite..

 

 

                                                           *

 

 

 

 

Va urma în curând

 

 

 

@

 

 

 

A Castelul de la Sintra , descriere punctată de construcţia şi reconstrucţia a trei regi :