PĂDUREA ŞI EL MURO, APOI CASTELUL DE LA SINTRA CONSTRUIT DE REGELE PORTUGALIEI FERNANDO II.

 PORTUGALIA VĂZUTĂ SUB TITLUL: MALUL CU PĂDURE ŞI FLORI DE PIATRĂ ,.. O NEMAIVĂZUTĂ BALADĂ DE CONQUISTĂ  !

 

 

 

Moto din istorie: La Pena citadela Sintrei : O scurtă istorie.

 

 

Tradiţia îl face pe Ulysse fondatorul  a oraşului Ossilipo, viitoare Lisabonă, În realitate  fenicienilor le-a revenit meritul creaţiei cu 2000 înaintea lui Chirstos, sub forma aşezării numită Alissubo: Rada delicioasă.Portul prinde curând o importanţă şi mai mare,primind de la romani în cinstea lui Cezar denumirea de Felicitas Julia După căderea imperiului,Lisabona intră în posesia Alanilor,a Wisigoţilor, şi apoi a Arabilor mauri în 716,.. Oraşul ia definitiv denumirea de astăzi.

 

  În 1147,după multe luni de asediu,regele Alfonso I , intră în oraş,este momentul de Reconquista, dar urmează curând reculul maurilor, şi tocmai în 1255 Regele Alfonso III ridică oraşul la rang de capitală, înlocuind Coimbra, şi dominaţia maură. La Sintra, preluata de la Mauri, Regele Joao I preia palatul lor ,numit acum ’Quinta da Regaleira ’ iar Citadela maură : Castelo dos Mouros’, .. cu aspect de perete de zid( ca un mai mic zid chinezesc) , cu unele contraforuri de  stâncă naturală , urmărind relieful abrupt al înălţimii maxime ,cu nenumăratele sale scări nesfârşite de culme. Este menţinută ca secundar element de apărare.

 

În această etapă a secolelor XI – XII,lupta de recucerire a primilor regi spanioli, Portugalia rămânând încă vasală a regatului de Castilia, aportul călugărilor – luptători Templieri, rămâne deosebit de  puternică, în mişcarea lor de a sprijini regalitatea cu toate forţele lor militare, organizatorice şi băneşti.

 

    Citadela principală se află pe un podiş, mai spre nord la 1-2 km mai lateral, în faţă , Fernando II preluând o veche mănăstire ruinată ,pe care o transformă în castel, iar în secolul  XVI, cu o arhitectura Manuelină contemporană , aceasta devine un fastuos şi decorativ  stabiliment care va fi destinat să apere portul capitalei.

Un castel-citadelă  din secolul 19.: Această citadelă se va numi’Palacio da Pena’, prin reconstrucţia în 1840 -1850 şi înglobarea citadelei vechi(Manuelo) ,de către regele Ferdinant II de Saxe-Cobourg-Gotha , pentru soţia sa regina Maria II , şi este alcătuiăt dintr-un amestec heteroclit de stiluri şi de erudiţie documentată, artistică şi archeologică : Totul reclamă acest lucru pornind de la Porţile sale cu podurile  lor ridicătoare, până la turnurile gotice, trecând pentru acoperişuri:  de la minarete sau în vechi stil romanic,.. la cupolele baroce,..cumulând şi irepetabile referinţe la  inspiraţia  manuelenină, din secXVI , astfel că în secolul  XIX  , Sintra devenea  întradevăr ...”Primul Centru de arhitectură romantică europeană”.

                                                                 

                                                         *

 

PĂDUREA ŞI EL MURO, APOI CASTELUL DE LA SINTRA CONSTRUIT DE REGELE FERNANDO II DE PORTUGALIA.

PORTUGALIA VĂZUTĂ SUB TITLUL: MALUL CU PĂDURE ŞI FLORI DE PIATRĂ ,.. O NEMAIVĂZUTĂ BALADĂ DE CONQUISTĂ  !

 

 

PĂDUREA  ŞI ’ CASTELO DOS MOUROS

 

 

 

Urcăm spre “Castelul dos mouros”, dar pentru a ajunge la el trebuie să luăm contact chiar şi din maşină, cu nepătrunsul codru,negru şi mult pre pustiu : O pădure aproape otrăvită, unde nici –un sunet nu circulă nici jos şi nici pe sus ..unde uiti că –n  largul zării de nepătruns, este şi soarele !

 

.. Se simte încercând să intre ca print – un  grilaj de negru  fenestrat  şi filigranat oţel,.. fără de multă folosinţă de străpuns, chiar şi cu razele sale aurii tocite de la strămoşul, Omenescul zeu, Apollo! Pădurea ruptă şi blestemată de la sânul naturii ..

 

 

Un Codru lăsat voit în paragina creşterii sale năvalnice pe platoul Sintrei şi la poalele gruiului numit muntele Cyntra.

 

 

 

Avem imaginea unei întinderi forestiere masive ,cu arbori din specia stajar, mai ales, şi frasin sau alte esenţe necunoscute, dar toate foarte puternice şi înalte, crescute în înălţimea trunchiului şi în nevălmăşie cu omul,o sită deasă de bunget stivuitoare şi stănjenitoare la privire: gând sau sete de pătrundere şi răzbatere spre orice omenesc ţel,.. dar plăcută negriciunilor diavoleşti care l-au ocupat culcuş de negură şi scârnăvii nedomolite ieşite cu alai de flori dalbe –smârcite  de mucegai de moarte ..din adâncurile iadului pre – diavolesc ,

 

 

Ptiu! doresc să nu  se oprească aici !.. şi mă cutremur obosit de emoţii,.. dacă crucea făcută grabnic la piept,.. mă mai poate salva din această întâlnire ?! :

 

Un val de umbră deasă ,în nepătrunderea ei , ne aţine calea şi chiar izbuteşte să ne îngrijoreze, suntem la capătul pământului oare ? , sau am şi trecut tărâmul spre  ”Lumea de Dincolo ” ?!,

 

 

 

Dar este nepătrunsă şi chiar ne temem de ce poate să răsară dincolo de graniţele ei, ..apropiate stâmt doar la doi trei paşi, pe şoseaua chiar pustie! :

 

 

.. ne gândim nu numai la animalele sălbatice: Urşii giganţi, leoparzii negri de stâncă şi pădure, pantere negre de cavernă, şerpii australi sau boreali, sau crocodilii de peşteră, gorile negre sau albinoase, sau tigrii flămânzi,.. giganţii lupi ai miasmelor de iad !..Sau chiar la pocitanii : jumate om legat cu jumătate animal ! cum era Silen părosul ,sau Cernunen zeul stejarilor boreali ?

 

 

 

..Dar dacă urcăm pe treptele pericolului nevăzut şi ajungem în închipuirea noastră să dăm faţă cu aburii miazmelor, care plutesc nevăzut deasupra, sau ne pândesc după rotocoalele trunchiurilor  groase de lemn ,şi nu îndrăznim să dăm crezare invitaţei şoferului, care ne pofteşte ceremonios să coborâm dacă vrem un răgaz de acompaniere în vreun tufiş , leagănul necesităţilor noastre : şi imediat îl bănuim punând la cale farse mediocre de Twin Peacks  !

 

 

 

Dar deschiderea largă a uşilor ne face să mirosim şi aerul de mucegai umed care zace nepătruns pe acolo !..ascultăm cu urechile ciulite doar vom prinde sunete vechi rămase printre pomi, de azi noapte!,.. niscai vaiete sau scrâjnituri de oase rupte sau zdrobite, sau cereri de ajutor amuţite ..

 

 

 

.. Dar nu se aude nimic!.. nici chiar claxoanele cursierelor auto  spre castel,..

ba am plăcerea să desleg momentan un sunet familiar de mergător prin Buzău, spre aşezările rupestre ! : strigăte apropiate de pui de şoim,.. şi o chemare de buhă ,ascunsă de lumină !,.. dar speriată de farurile şoferului,.. util aprinse, la asemenea jumătate de întunecime !

 

 

Şi cînd te gândeşti că pe aici treceau în patrulare soldaţii Portugaliei, căutând drumurile lor spre culmile puterii regale, sau  Templierii călugări, paznicii drumurilor care îi ocroteau pe  călători spre Sfântul  mormânt, plecaţi în pelerinaj îndelungat spre Ierusalim…

 

 

Mai târziu, când am vizitat Castelul da Pena, mi-am adus aminte de trăirile mele nu tocmai uşoare de  prin codrii Sintrei ,când am văzut în sala tronului său de audienţă !.. mari imagini de teracotă smălţuită cu scene de vânătoare de urşi şi cerbi ,..

 

..  goana lor, periculosă ca mari animale sălbatece,.. primele atingeri făcute de grupuri de slujitori fie gonaşi , fie cei care oboseau ,..sau aduceau fiara în bătaia săgeţii sau archebuzei,..până în momentul de confruntare decisivă cu regele sau curtea sa princiară ,..ce stăteau cumpeniţi într-un atac slobod la fiara ridicată în două labe , care se lasă străpunsă de suliţa purtată în mîna goală, de rege sau de vreun prinţ regal.

 

 

Desenul sugestiv mi-a rămas în minte decupat în mişcările sale pregătitoare, sau după momentul străpungerii pieptului păros de suliţa,sau  Halebardă pe jumătate, .. În timp ce doi – trei  gonaşi îşi pregăteau săbiile goale  în braţele puternice şi decise, ..să atace la nevoie şi ei  sălbăticiunea încolţind-o cu meşteşug !

 

 

Toate aceste panouri erau desenate pe un smalţ de teracotă alb gri,.. cu desnul conturat în albastru cobalt, colorat întărit ..cu meşteşug !

 

 

 Dimensiunile erau cât nişte tablouri medii moderne, de 2-3 metri pătraţi, iar simplitatea şi acurateţea desenului  nu necesita o iluminare specială !,..era mai dulce şi în clar obscur .

 

.. tehnică pe care o voi găsi folosită migălos  şi la capelele particulare, regale    din castel : a regelui şi a reginei, separate de ritualul apartamentelor  .. şi chiar peste tot,.. unde era nevoie de  unele decoraţiuni senioriale , asemănătoare: 

.. subiectele de vânătoare desemnau calităţile regale şi ale supuşilor !

 

 

 

Ajungem şi la un cot de luminiş şi spre nord  nord est, printre ruperile de colţuri de pădure se zăreşte  un şir de pietre de formă paralelipipedică,.. într-o neorânduială aproape de dezordine !.

.. Erau iniţial,  desigur aşezate aliniat şi în şir,.. dar cauze străine de scopul lor iniţial le făceau  să arâte a ziduri de ciclopi !…

 

 

Să fie aceasta datorată unui cataclism, cum a fost cutremurul din 1975,..o dată ultimă şi recentă,.. sau nenumăratele cutremure  ce au şubrezit construcţia cea mai veche,  de pe muntele Sintra !, ..construcţie datorată Maurilor care au rămas în Portugalia aproape 3 sau 4 secole, pornind din secolele VII sau VIII,.. sau aspectul de puternică fortificaţie a rămas astfel după cucerirea de către portughezi şi alungarea lor,a maurilor ! încheiată în secolul XII – XIII d.h.

 

 

 

De jos aveai teama că se puteau oricând prăvăli la vale !.. ca mari sau enorme pietre cubice puse de giganţi într-o dezordonată aşezare, potrivită unor lupte de centauri , ciclopi şi lapiţi potrivnici de cealaltă parte,.. dar nu rămâneai dumirit dece această risipă de energie constructivă ?,..dacă nici duşmanii nu le puteau urni fie jos , fie într – o  postură mai  ordonată , mai prielnică apărării, ca un zid continuu pentru o defensivă straşnică, cu sorţi de izbândă,..

 

Dar nu era aşa …!

 

 

În realitate se va vedea că întreg zidul de culme avea dimensiuni de zid chinezesc la proporţiile Portugaliei, dar suficient de lat pentru o cameră de 3 pa 3mtr… Ferăstruit de trepte permanent şi în urcare şi în coborâre !

 

 

Totul era altfel şi poate nu era o greşeală,.. nici de tehnică  de fortificare , şi nici de concepţie de luptă !,..

 

 

Aceste ziduri ciclopice  făceau parte dintr-o înşiruire continuă de zid enorm, construit de stăpânii săi Maurii , oameni obişnuiţi cu multe şi deosebite construcţii de piatră, Palate , oraşe, fortăreţe !,..

 

.. care nu prezentau pentru ei nici–un  secret ! şi  la atâta muncă !.. nici vreun farmec special de juruială la strămoşi , sau la şamani !,.. nu îi împiedica să ştie cântecul !,..care făcea piatra cea mai dură !,..ca un şarpe mlădiu, sau o coajă de portocală ca o năframă moale,..sau ca o piele subţire argăsită de marochinier la bazarul din  Toledo,..

 

 

 

Erau multe pietre şi felurite soiuri mai ales granituri  şi profire,.. sau bazalte vulcanice,..care putea suporta construcţii eşafodate din bucăţi separate, tăiate cu migală sau lipite diferit,.. sau altminteri !, de nici o lamă de cuţit , sau vreun curent de aer nu-l putea şi de voia el însuşi !,.. să-l străbată, direct,.. ca prin sită !

 

 

 

 Meşteşug vechi şi arhaic de oameni trăitori prin pustiile de munţi neroditori din piatră, care ştiau treziţi brusc din somn să-ţi enumere  21 de feluri de granit, 9 pietre dure de culoare galbenă şi 11 pietre albastre , unele moi de cioplit sau altele  de ferestruit dantele de pereţi de piatră,.. sau de alcătuit mozaicuri cu foi de aur şi pietre preţioase sau fildeş străveziu ! ,..

 

.. Iar altele pentru adunarea apei sau pentru podit fântâni , ..altele  mult mai dure de zidit pereţii de fortăreaţă, sau porţile de intrare .. pe după lanţuri şi grilaje desferecate la voia lor de paznici.. şi de Socotitori !

 

 

Iar altele care se puteau lipi strâns între ele, din cîteva bucăţi mari cât camera alcătuindu-se o singură bucată de zid :  Ca o catapeteasmă dintr-o singură bucată, a căror lipituri dispăreau !.. furiş după trei zile,..

.. Ca şi cum n-ar fi fost vreodată !

 

 

..Bun meşteşug pentru moschei sau case ale emirilor, palate de soare sau de lună ,.. de viaţă,.. sau pentru altă viaţă, mai de sus vegheată !,.. cele făcute să dăinuiască peste moartea stăpânuluisau a stăpânei ,..

.. Obstacol la orice furi,.. ce nu ţineau frică de blestemele vrăjitorilor !,.. care afuriseau şi animalele,.. de colţ ,..ce se grăbeau şerpuit şi furişate.. la  intrare în mormânt !

 

 

.. Erau câteva proceduri dintre aceste tehnici : una potrivită noaptea, la frig ,

..alta ziua la soare încins şi câteva la ploaie,.. sau la ninsoarea din îngheţul  rămas de la frigul răsărit pe culmile deschise, în zările  fumegânde prin depărtarea  tremurătoare a zilei din spre deşertul părăsit .. de aburii de umezeală !..

 

 

..Se făceau treceri secrete prin ulei de seu de peşte, prin urină de asin şi cămilă , multe fierturi de cazane !,.. de câteva zile la foc mic, cu oase şi piei de urşi,.. sau de lei tineri sau bătrîni, cu fiertură şi oloi de berbeci sau sânge ne–început

 de Batali ,.. păscuţi prin alungarea peste pietrele sărace de iarbă ! ,..

 

 

..  Sau chiar sânge băltit de mai multe zile,.. rămas la pietrele de căuş – pe postament !, .. de adunat la anumite zile sfinte de bătrâni dervişi, pe jumătate orbi, sau loviţi săracii de vreo lipsă de mână sau de picior, căpătată mai ales  în luptele cu fală ,..  la tăiere de creştini !.. sau chiar de la prizonierii ..luptători, străini de neam,.. ţinuţi în cuşti speciale, pentru acest moment !

 

 

 

Obiceiuri sălbatece de păstori , cărora setea şi ne–mâncarea   le atrăgea o predestinată  împotrivire  la tot ce nu ţinea de tribul lor şi de caii, sau cămilele lor ,..sau de turmele de cornute apărate cu grijă : de către noapte,.. până în zori şi din nou !,.. iar a doua zi, ..ani şi ani !

 

 

.. Doar atenţi !  la zgomotele vântului dintre stânci, sau a rotogoalelor de nisip , mai rar decât de  rostogolirea  pietrelor  ,.. care de obicei stau împietrite,.. dar  se puteau clinti în mersul rotit al stelelor pe cer !,..

 

Noaptea şi ziua !..

.. peste drumul ars de soarele ca un furişat de foc,.. aprins pe cer ! , care oră de oră .. te pândeşte adormit.. ca să te ardă !,.. şi să te uiţi culcat ?!,.. de nesculat  după câteva ore !,.. când îţi fierbe sângele cu ultimele picături de umezeală,.. smulse din inima ta şi din pielea ta arsă !.. de pe fruntea încinsă,.. de pe buze , .. sau de pe capul rămas descoperit sau chiar acoperit,..de ucenic !,.. sau de umbra vreunui animal prieten!

 

 

Arsuri de maur sau de sarazin , nobil sau simplu, emir sau derviş, eunuc sau luptător călare,.. spaima creştinilor de după cortul său !..Proprietari de visuri regeşti !

 

 

.. Proprietarul tuturor pâlcurilor de cireşi, de piersici, de curmali sau portocali,.. care au rămas alături de lebedele albe, ..simboluri dumnezeieşti de cinstire, ..aievea !,.. Sau  de grădini ale lui Allah ..! atât de dragi celor care mereu se simt navigatori pe cursurile de apă ale desfătărilor cereşti

 

.. Răsplată cântată de muezini şi de imami !

 

 

 

 

In faţa noastră se aflau rămăşiţele părăsite ale vechii citadele a Maurilor, din donjonul central  nu mai rămăsese mai nimic în picioare, dar am admirat cu detalii  pe internet ansamblul de lucrări ale zidului sumbru, cocoţat deasupra Cyntrei , ..

 

 

..Acest zid de apărare ne dă şi astăzi dimensiuni despre abnegaţia şi hotărârea

maurilor de a se împământeni în Portugalia, .. era de piatră dorinţa şi puterea de a întoarce lumea,.. după căpătăiul lor de războinici deseori nomazi,dar nelipsiţi de dorinţa aprigă de a-şi făuri o ţară ca un cuib de fagure de miere,..şi au recurs după ocazii când la Palate, cum este cel rămas jos,în Sintra.. când la meterezele trainice ale citadelei aflate sus, deasupra tuturor,.. alături şi deopotrivă de cuiburile vulturilor şi şoimilor,.. îndrăzneţe zburătoare prin  care se aseamănă maurul , în elanul său nedomolit :

 

 

Noi suntem popor de păsări de pradă,.. necruţatori cu cei care ni se împotrivesc, .. cunoaştem bine capătul de pământ pe care îl stăpânim,.. sau pe care îl dorim în stăpânirea noastră cu ardoare !,.. şi ca dovadă a ordinii noastre şi a înţelepciunii noastre,..

 

..Noi zidim  măreţe ziduri, ..care vor povesti şi peste veacuri prin construcţia lor, faima pe care am adus – o noi ! maurii şi sarazini de –o potrivă,.. în ţara voastră

 

 

..Sau Palatul regelui Joao I, cu cele două turnuri gemene a Soarelui şi a Lunii, zidite cu acoperişuri de minarete, împungînd cerul cu semeţie,.. şi îmbrăcate în pereţi albi de o simplitate cuceritoare,.. culoarea albă desăvârşită ! fiind la mauri o culoare sfântă, regală,.. atribuită deasemeni şi părţii feminine ca un respect desăvârşit pentru ocrotitoarele şi născătoarele de neam,.. preţuite şi de Islam,.. pentru rostul lor  de a păstra neatinse grupurile lor de războinici ale pustiei !

 

 

Şi fără a pregeta ,.. vorbind despre soartă şi pustiu,lăsăm admiraţia mută să vorbească de la sine ..despre aceşti constructori nepereche în piatra goală :

 

 

.. Zidurile Citadelei maure,atâtea câta au mai rămas !, uimesc prin proporţia lor grandioasă, asemănătoare cu alte ziduri din cele mai trainice construcţii capitale: sunt piramide desfăşurate în plan orizontal,.. printr-o muncă chinuitoare ! ,..

 

 

.. Şi înfiorarea lor semeaţă către noi,.. sunt cel mai bun mijloc de a le face de neuitat,.. ca adevărate podoabe ale naturii umane,.. în efortul care pare ..numai nemotivat zadarnic,.. dar ca şi la Templieri, zădărnicia nu contează !,.. nu intră nicicum în calcul !,..în faţa dorinţei de a fi temeinice mărturii ale forţei şi încrâncenării mute cu soarta şi destinul care în depărtare nu se vede, nici bine  şi nici întotdeauna favorabil !..

 

 

.. Dar ce contează.. treaba începută se duce cât mai aproape de ţel ..

 

.. O încăpăţânare eroică,  omenească !..

 

De condamnaţi de a trage carul istoriei pe făgaşuri noi şi necunoscute ,

 

..Epoca conchistei era neterminată şi nedesăvârşită,..şi din partea continentului , dar şi din partea lumii asiatice sau arabe, iar spaniolii şi portughezii  aveau

să-şi reamintească drumul lor de rezistenţă, faţă de invadatori,.. poate deabia când vor face inversul acestor drumuri, căutând să cucerească la rândul lor alte popoare,.. alte civilizaţii mai superioare, pe alte continente, câteva secole mai tîrziu !

                                                          

 

 

                                                        

                                                      *

 

 

 

 

 

 

va continua curând

 

 

 

@  

 

 

 

 

 

 

 

A Pădurea şi el muro, Castelul de la Sintra Palacio de Pena, construit de regele Portugaliei Fernando II