Motto : Povestea Pinilor se vâră între noi şi numeroşi strămoşi,.. ca o îndrăzneaţă pană de lemn, ca un insemn cu pritocire de descântec pentru obiceiuri vechi din nordul scandinav îndepărtat :

 

 

DESPRE « PINII CARE AU RĂMAS » : DECORUL PIESEI DE TEATRU HIVERNAL DINSPRE POIANA MERILOR, LA COTUL MUNTELUI DE LÂNGĂ MÂNĂSTIREA CIOLANU,.. REVERIE.

 

 

 VORBIRE DESPRE PINII CARE AU MAI RAMAS :

 

 

 

Din multe pagini , despre  poienile rămase plantate în nenumărate locuri , care au căpata de zeci de ani denumirea vagă ca Poieni de Pini, ..suntem  în faţa unei enigme :

 

 

De unde vin ? Cine mai ales le-au fost naşii care i-au plantat ? Şi pentru care motiv ?

 

 

 

Destul de greu  de rămas la o părere fermă ! şi totuşi se poate lua în considerare un fapt cert cu o fărâmă de adevăr : Ei sunt răsăriţi de multă vreme şi au rezistat demn mai tuturor defrişărilor deavalma, cu toate că nu par roditori de lemn : nici de ars şi nici de vreo folosinţă într-o construcţie temeinică ,..

 

.. mai mult, Ei sunt frumoşi în sinea lor ca obiecte de giuvear vegetal cu statura lor cea dreaptă şi trunchiul luminos şi îmbietor : bradul înseamnă rectitudine şi cutezanţă, stejarul este bătrânul nostru sfetnic şi veghetor, salcia este mezina cea mlădioasă, nucul este  bătrânul roditor ,

 

 ..dar Pinul este parte din candelabrul sortit luminii din jurul nostru, al casei ocrotitor, ..de veci dintre meleaguri,.. răsădit anume, pentru plăcerea de a fi de –al  casei şi nu  doar vremelnic rătăcitor :

 

El stă aprins prin trunchiul său metalic, de aramă.. cât este soarele de zi,.. şi cât lumina blagoslovită se împietreşte agăţată şi aninată  pe lângă bordeiul meu dintăi, ..

 

.. Iar de mă gândesc că sunt mai singur şi biserica este prea departe,..

aşez colea pe sub şopron pe-o laviţă de lemn dulce de salcie sau plop şi pot să-ngân o rugăciune sau mai mirean un cântec de dor,..sau de precununie dorită lung şi pornită ..cât o doină de muritor,..

 

 

..iar de am pricine de jelanie îmi scot mortul la paza sa,.. şi pot începe netulburat o iscusită jelanie de cântec sub această candelă de trunchi de pin,

 

 

.. iar sfâşirea mea se înconjoară cu adaosuri de miresme şi ison din partea celor care ne ţin hangul ..şi drepţi , ..şi ei falnici ca părţi ale măreţului candelabru de zi însorită,.. sau de noapte,.. luminaţi de lună prin zăvoiul de străbătut de toate zânele străbune, care se fac lanţuri de procesiune, prin jurul nostru , ca de bieţi muritori vremelnici,

 

 

..Dar care ne putem întoarce din nou la chemarea pâlcurilor de Pini : Ei chemătorii neamurilor noastre !  

 

 

 

..Ei, cei care ca şi alte vietăţi au darul să dezlege păcatul de adevăr şi prinsul de scăpat,.. ce la dochiul strajei de vârstă,.. ne-a dat liberarea de veşmânt şi de voinţă slobodă : Eu fac aievea ce îmi este hărăzit, tocmit şi sprijinit de vrerea pinului !,.. din Poiana de Pini,..

 

 

.. care singur hotăreşte cine să vină şi cine să steie, printre ceruri şi nori plecat.. de nu se duse, mai încolo,.. decât ce este teama de sperjur şi afurisire !, sau de uitare ?!, ..ca de -un ghioc de pană de corb ameninţat de-o prevestire, ..sau de scorbură de salcie sau măr ,mai dulce sau mieroasă în dezmierdări,.. ce-ai petrecut şi dumneata odată, :

 

 

…Dar iute devine povaţa sau porunca :

 

..Să stai aice că de nu,..ia vezi !.. nu mai poţi zbura chiar niciodată ! Corbule prevestitor de toată fala !,.. sau chiar pentru mici nimicuri de minciuni, de aruncat păreri : de-a înţelege cine poate ?!,..făcute de a fi în două ape, ca şi la ghicitorile de –Orfeu şi Euridice…

 

Semnale de plecat sau de întors de cumpănă, în grăbită cumpătare, obligată în zeiesc destin,…  premonitoriu ?!

 

 

Doar şi ei,..Pinii ! muritorii chemători ..ai neamurilor noastre muritoare,.. jelania se încâlceşte amarnic de gânduri duse printre Pini..

 

 

 

 

Ei Pinii cel mai mare candelabru !,.. şi cătină de opaiţ de aprins ,..dar el fiind tot stins,..O lumânare veşnică, o căiţă  micşoară, dar aprinsă permanent de o mare iluminare, perpetuă, şi în faţa noastră ,..

..Dar mai ales în faţa minţii noastre aprinse în zăbavă de cucernicie, de căinţe de reamintit, de strămoşi de prea-slăvit,… O CANDELĂ DE VEŞNICIE !..

 

 

.. Veşnică însoţire cu neamul omenesc, ce de vremea boreală trebuie să ia aminte, ..şi de dulcile cuvinte adăugate la urări de viaţă lungă şi de lungi drumuri duse , pre-duse ,..

 

..Sau chiar pierdute între zări ,deşerturi de coclauri , deşerturi  de stepe, sau deşerturi … de deşerturi, cu ruinile –îngropate ,adânc în mâlul uscat, sau nisipul curgător,.. ce-a zăvorât neamurile oprindu-le împuţinarea prin acoperirea  mormintelor lor !,.. dar nu uitarea,..

 

.. Lor le fiind promisă la soroc scoaterea la lumină , sau desferecarea trupurilor cu acaret cu tot,.. şi revenirea printre oameni cu veşnicele lor trăiri, ..ca şi –nainte   !

..Veniri din pagini de hristoave vechi ,.. dar reveniri la gândul de cărturari de înţeles ! mistreţi de vorbe şi menestreli de cântece de trubaduri de veşnicie !

 

Aceşti neştiuţi cărturari !…

 

 

 

 

Ei Pinii … sunt doritorii de a sta prin preajma casei sau căminului tău,.. pe lângă uliţe rostuite, sau rămase aprig deschise de puhoi de larmă,.. sau de puhoi de ape,.. sau de puhoi de alungare,.. sau puhoiul cel mare de stingere, .. prin flacără sau de prinsoare ,.. sau de dare a morţii silite, prin încruzimea fricii de a oprii pârjoliul şi furul sigur !..

 

.. alină prin aste fapte stângăcia opririi de a face răul rău,.. de nu se mai cuprinde în vorbe, nici de ocară , nici de jelenie,..pogrom !,.. nici în rugăciunea meilor de a-şi hrănii stăpânii, dacă le ieste dat,.. mai rămână slobozi,.. în pripoanele lor : ..de stare pe loc la îngrăşare !

 

 

 Deci ..O ruga a Mieilor domnului .. pentru « CRUŢAREA VIEŢII LOR SPRE  ..ÎNGRĂŞARE  » ! ..

 ..  În desfătarea stăpânilor .

 

 

 

Ei, Pinii stau privitori la toate, şi sunt de partea noastră ca  stăpânii lor , pe care îi preţuiesc nespus,..doar în gânduri pomenit,..doar în cântece desfrunzit , .. doar în adieri şoptit…SUNTEM LÂNGĂ VOI !

 

 

 DE PE LANGA VOI,.. AM DEVENIT CEEA CE SUNTEM !,.. DE OCROTITORI VESTIŢI DE NEAM !

 

 

NOI PINII : DOAR NIŞTE CANDELE DE CERURI SUPRAPUSE …

 

 

Doar nişte candele de rugăciuni ,.. sau lumânări trebuitoare printre drumurile,.. de purtat,.. poate pe dinafară sau pe dinăuntrul pământului ,în cutreierarea datorată ..omenescului trai ,.. liniştit sau prigonit ! ,..

.. neprigonitor !,.. ferească sfîntul nume ..de omenesc alai ,..destin ! …

 

 

 

Ei Pinii ,..

..Par numai decorativi, calmi şi  elegiaci,  dar concuraţi pe acest tărâm cu mult mai multă îndrăzneală de Brazi, dealtfel mai numeroşi şi falnici.

 

 

 

 

Povestea Pinilor se vâră între noi şi  mai numeroşi strămoşi,.. ca o îndrăzneaţă pană de lemn, ..ca un insemn cu pritocire de descântec ..pentru obiceiuri vechi din nordul îndepărtat :

 

 

 

Acolo, nordicii îl socoteau  ca virtuos purtător de veşti din spre  zeii lor, de la pornirea seminţiei de om dintre cerurile roditoarelor grădini ,  ca nişte copaci măslini , cum sunt ei ai Grecilor fală !,..

 

.. dar ei nordicii păstrau Pinii ca simbol de aducere aminte, prin focurile grămezilor alcătuite pentru comemorarea celor socotiţi ca  cei mai buni, trunchiuri drepte iubite de focul purificator, cele care ard molcom cu fum îndeajuns de urmărit, mirositor prin răşina care îmbie lemnul la ars,.. şi-l preschimbă din roşu aramă..  în felurit de un roşu aprins ..de tăciune !

 

 

 

De altfel ei Pinii,.. par un mănunchi de nuiele drepte cu acoperiş de verdeaţă , a mănunchiurilor de ace de pini, rezistente la anotimpuri şi la ger, cu un verde tare de aspect cărnos, chiar prin filamentele lor zburlite, care totuşi reuşesc să facă o umbră deasă, de-o roată şi ceva în jur, ..

 

.. dar ea se adună şi se potcoveşte pentru că se îngădue la cei din jur, la fel de rotaţi şi îngărduiţi de aer prinşi, ca nişte piedici  trecute mai lesne dinspre case ..spre deal şi munte,.. decât  invers : dinspre oamenii străini ce vor să privească în a noastră curte..neinvitaţi,.. şi deseori cu gânduri rele în ambiţia lor nedovedită ?!…

 

 

..Stau drepţi ca nişte suliţi,.. ocrotitori de vatră de sat, şi poartă şi obiceiul de a se depărta în zări , pe culmi ca nişte semne de brâie verzi de însemnat  spatele colinelor din jur, pînă în cele mai suite zări.Vecinbi cu norii în brâie mişcătoare sau stând în zările cerului atârnaţi,negrii sau grii arginti sau albaştrii ca o povară de mergere a vremii spre ninsaore vremelnică şi iute de dat geruri de vifor şi omături repetate !..

 


Stau sprijiniţi pe cer cu vărfurile presfirate ascuţit, făcând faţă cu verdele lor prădalnic la orice altă culoare de împotrivire de a se lăsa cruce puşi de alte culori,.. mai ales  că aceste surate sunt ieşite dintre albul nămetului şi cernirea amarnică a vremii,învrăjbite !,..

 

..  Ea se cere doar chipurile ,.. ca să vremuiască ?!..

 

 

.. dar Pinii de pe coline o obligă spre supărarea Ei !,.. de a pleca cum a venit şi de a trece neuşurată, peste coatele  culmilor de dealuri şi munţi..

.. până la asfinţit,..  spre câmpia cea mănoasă la care este nevoie de nins şi de înzăpezit !

 

 

Sunt semne de tocmeală pentru goţii suedezi, folositoare prin fala lor de Pini, ca adevăraţi iubitori de oameni, care le stau prin preajmă  în poeni rotunde de împrejmuit satele cu dragoste şi prietenie dar şi cu simboluri rămase acum pentru noi ascunse :

 

.. sunt dogoritori în lumina soarelui ca şi cum ar fi aprinşi, ca nişte lumânări cu rost de candele, amintindu-i pe strămoşi lor,.. erau din acest motiv aproape de om pentru a fi rostuiţi în grămezile de lemne funerare..

 

.. sunt ageri şi semeţi la vânturi şi la furtunoase pale de vifor, de nămeţi cât casa..

 

.. Iar ziua stau de garduri vii la acoperit bătătura, şi la ocrotirea domesticelor animale de prigoana  sălbăticiunilor, ..înlesnind munca paznicilor ce au socoteala de a împinge în bunget sălbăticiunea,.. iar de nu vrea să o cuprindă din mai multe părţi, pe lângă trunchiuri paveze de ascunzişuri înşelătoare pentru mulţi,.. şi vietăţi şi oameni de părăduire.. ca nişte garduri vii de-n prejmuire,

 

.. Lesne se aşează Pădurea de Pini ca împrejmuire deasă  şi de nepătruns pentru oşteni străini, iar desimea ei nu-i lasă nici să se mişte , ..nici să tragă cu arcul , ..dar mite să îngrămădească maşini de război de aruncat pietrele peste acoperişuri,..

 

.. Iar lupta în întunecimea ei este o dovadă de nebunie ,nici sabia nu poţi s-otragi din teaca lungă, doar cuţitul încovoiat se mişcă iute şi opritor în junghetura gâtului,din lungimea cotului doară..

 

De călăreţi nici vorbă , printre pini mai rareori încape un cal , dar niciodată doi , ..iar de careturi nu este loc nici vorbă…

 

 

Aşa ne lasă vorbă un staroste de Pini şi noi îl credem pe acest bătrân socotitor de veacuri , încă verde şi arătos,..

 

Ne minunăm că înţelegem dece pe aceste locuri rămase din vechi stau strajă nedomolită pâlcuri de Pini ,.. printre poienele cu pini ,..răzleţite pe sub dealuri sau pe sub culmi de munte,.. altfel de nepătruns încă !,..

 

 

..Semne de obârşie veche,.. părăsită,.. deocamdată ?! …

 

 

 Doar stau şi noi trebuie să înţelegem rostul acestor necuvântători…   de Nepereche !

 

 

 

 

@

 

 

 

 

 

A Despre Pinii care au mai rămas,Decorul piesii de teatru hivernal dinspre Poiana merilor la cotul muntelui de lângă Mânăstirea Ciolanu,Reverie.