PĂDUREA ŞI EL MURO, APOI CASTELUL DE LA SINTRA CONSTRUIT DE REGELE FERNANDO DE PORTUGALIA. PORTUGALIA VĂZUTĂ SUB TITLUL: MALUL CU FLORI ,.. O doină încrucişată !

 

 

 

 Aflăm de la o dugheana vecină unde se vindea de către un sirian articole de sport,.. la doi paşi de hotelul nostru,că ar trebui să vizităm şi staţiunea montană a regilor Portughezi numită Sintra,unde vom putea vedea mai multe obiective turistice castelele regilor portughezi,dar să fim mai bine îmbrăcaţi ,de cum am ieşit din hotel, pentru că acolo este multă umezeală şi deseori chiar frig şi mulţi curenţi aerieni…

 

 

Observaţia sa se potrivea cu ceea ce aflasem din restaurantul hotelului Berna la care eram cazaţi,de fapt peste tot în Lisabona nimeni nu făcea abstracţie de această informaţie :  Dar să mergeţi neapărat să vedeţi Sintra şi castelele ! Sunt foarte frumoase şi deosebite !,adăugau ei toţi cu un respect şi regrete nedisimulate, de parcă nu erau şi ei la cei 20 de kilometri distanţă,..ca  şi noi !

 

 

Mai târziu mi-am dat seama că ei vorbeau de Sintra ca şi noi, când pomeneam de Sinaia, dar şi mai motivaţi deoarece acolo domneau mai multe castele regale, iar ei , portughezii erau ,bine intenţionaţi şi mari patrioţi, aveau o Alba Regia la doi paşi de capitală, şi nostalgia  maurilor de la început de mileniu doi, nu se răcise, ..ea cutreiera peste tot, atingând cu năframe de dor : o răscolire a fiecărui cetăţean de rând , acolo erau strămoşii ,de la care noi am rămas uscaţi de dor, faţă de visătoarea Portugalie, care încă mai priveşte peste umăr spre dulceaţa ţârmului, a apelor, a codrilor verzi, sau a florilor care de primăvară năpădesc grădinile şi stau însetate de umezeala lor, de nu ştii cine devoră pe cine? floarea pe apă sau invers ,apa devorează pământul chemând floarea la o tovărăşie dulce de împletire de rădăcini vegetale, ascunse de lumina soarelui de Portugalia , în patul  de pământ iubit deopotrivă şi de floare şi de apă…

 

 

Cine are timpul măsurat de poate să ne spună : până aici este apă, până aici este răscruce de ţârm, până aici este livadă de piersici, până aici este drum de palmieri înfoiaţi, ..strop de aşezare cuprinsă şi aruncată în explozie către cer ..

.. Cer care primeşte  toate braţele ridicate spre soare, cu părintească umilinţă de părinte proprietar a copiilor săi palmierii. Da pentru un românaş la primul său contact cu ei, aceşti palmieri luând locul brazilor sau stejarilor săi de Milcov, sunt o imagine la fel de depărată ca de la elefant la asin !, sau  la oiţele păşunilor baciului Bucur ?!,.. deosebirea purtând efectul simplu al diferenţei de longitudine şi parametru schimbător de soare,şi de orientare a Scoicii ţârmului !

 

 

Şi ca de obicei, fiind acordat la entuziasmul şi părerile unanime ale portughezilor din capitală, deşi nu eram decât trecător ,devenit con-citadin pentru două săptămâni, de trudă şi de alergătură, am socotit că fără vizitarea Cyntrei, nu pot pleca din Portugalia !, ..decizie comentată la Recepţia hotelului, cu o grijă : ..dar să vă îmbrăcaţi bine, pentru că acolo deseori plouă !şi au urmat date practice : cum să ajungem la Gara Rossia de unde să luăm trenul spre orăşel, şi de acolo Busul spre Castele : ..Drum bun !

 

 

Şi  iată-ne plecaţi ca într-o expediţie,cu îngrijorarea vremii tovarăşă nedespărţită A doua zi cu ochii aţintiţi pânditori spre cer plecăm cu rucsac şi treninguri spre gara  aflată în mijlocul Lisabonei:

 

 

O Construcţie barocă foarte frumoasă cu toată încărcătura ei decorativă de arabescuri şi frontoane desfăşurate în ghirlande  cu aspect de cupole suprapuse, aspect festiv şi luminos, de bucurie permanentă şi lumină, o clădire  de altfel foarte largă ,curată şi primitoare, Şi ne urcăm într-o garnitură care ne aştepta  fără înghesuială , trasă la peron..

 

 

Urmează o călătorie,de aproape  trei sferturi de oră printre suburbii nesfârşite, ajunse apoi mici orăşele muncitoreşti, de ne–deosebit  de capitală, după înfăţişarea blocurilor şi a serviciilor de lângă calea ferată,

 

 

Apoi iar  tunele,.. tunele, şi iar ieşim afară încă fiind delimitaţi de centrul topit de dorinţă  de vizitator !, şi după mai multe ocoluri de serpentine, ajungem chiar la marginea drumului la gara Sintra, coborâm mai mulţi ..feluriţi, şi ne orientăm către staţia de Autobuz ,..

 

 

Vine ! şi ne urcăm în acel Pulmann cu antene frontale de mari oglinzi, mare meşter de a ocoli cu precizie şarada de neînvins pentru mine : cum să treacă un astfel de Mastodont pe o stradelă aşa îngustă şi să mai şi ocolească mici berline adăpostite la popas ?,

 

..dar m-am împiedecat în circulaţia din ţara de unde veneam, ..şi modalitatea răbdătoare de a se circula în Portugalia , cu sau fără îndoituri în tablă, era respectul consfinţit al şoferilor ,care mulţi purtau izbitura de cîţiva ani, fără recondiţionare,aşteptând ieşirea din garanţie !, fiind la adăpost de codul rutier, prin lipsirea de mers haotic şi viteză excesivă ! Portughezii şofau cu răbdare şi responsabilitate !

 

 

Şi iată un exemplu bun : la un moment dat , Pulmannul depăşit de încercări a stat în aşteptare, docil câteva minute până  ce un poliţist şi doi şoferi, alţii decât cel al vehiculului staţionat şi părăsit în grabă !..au pus mâna la ridicat, deplasând maşina atâta cât era trebuinţă, pentru a trece elefantul şi a-şi continua drumul cu servo–direcţiile  sale imbatabile !

 

 

 

 De multe ori aveam emoţii privind şi cântărind modalitatea de a trece prin parcursul strâmt, şi aveam surpriza să constat că de fiecare el, şoferul a apreciat just spaţiul  de care dispunea, oricum am răsuflat liniştit când am coborât, destul de repede  la staţia de la poalele castelului numit „Palacio La Pena” ,cu referinţă la Imaculata Fecioară, făcut de Regele Fernando ,fiul/nepotul lui Joao I, pentru soţia sa Isabela de Portugalia (pentru a o deosebi de cealaltă Isabela ,.. de Spania ).

 

 

Pentru a ajunge la Castelul,  văzut deosebit ..prin lumina dimineţii senine, pe un albastru de cer aproape decolorat în  lumina intensă, şi urmărind de jos bogăţia de culori, multe contrastante , ca de carnaval , puse pe turnuri şi pereţii înalţi, fiind minunat  ,ca pictor ..de obiceiurile coloristice, dar veţi observa aici amestecul a două tendinţe :

 

 

..cea germană  care adoră în exprimare culori luminoase fără stridenţă : galbenul lămâie, sau verdele subţiat de aceiaşi valoare şi cea spaniolă unde roşul muiat de sânge se adaugă nesperat culorii negre sau albastre ca marea ,.. fără aluzie la simbolistica fiecăruia !

 

 

.. Pe când mă întrebam sincer dacă această şarada coloristică crescută ca şi o bezea,.. cu multe turnuri şi turnuleţe era întradevăr ..aceea ce mi-a fost recomandată şi am dorit-o,.. după ei , iubitorii !,..  să o văd şi eu, .. nu este cumva un Disney land, ori un Never,never –landul  californian ?

 

 

 Din păcate … de jos îmi părea un decor neizbutit de carton ! numai faţade şi pereţi atîrnaţi ,.. ridiculizaţi de un stil nebunesc, sau în derâdere luat ca o maimuţărie  păpuşerească de copii râzgâiaţi ! Unde era măcar din trufia Templierilor sau a Hohenzollernilor de la noi ? Măcar un Bran sau un Huniade castle.. nimic de răspuns deocamdată..!

 

 Dar să nu hulim balcanic .. şi parlamentar, deodată împreună  !…

 

 

 

.. M-am oprit atunci să vizitez  în faţă ,cel dintăi : parcul mic al Reginei Isabela, un larg spaţiu gradinărit cu  grijă , pentru plimbare,.. pe alei încărcate cu trandafiri, cu garduri de verdeaţă rectangulare şi multe thuya , frasini şi tei, magnolii sau azalee înflorite, cascadă de culori oferite cu cel mai bun gust de natură !

 

.. dar mai avea şi mici havuzuri cu trestii şi pipirig de baltă ca ornamente aciculare, şi era  întradevăr frumos  de simplu,.. mai ales  pentru clima mai răcoroasă unde se adăpostea .

 

Ne deplasăm spre un tramvai de epocă cu care urcăm spre citadela aşezată pe un mamelon pietros cu mult deasupra  noastră !,şi suntem lăsaţi  la poalele unei  citadele adevărate, chiar sub ziduri..

 

 

 

Încep să urc şi totodată să fotografiez în serie, ..surprindere chiar de la început ! .. sunt aşezat pedestru pe o şerpuită cărare largă, care nu ne scoate sufletul ,dar ne sileşte să privim cu capul dat pe spate, înaltele  turnuri ameţitoare, întrepătrunse unele în altele ,mai mari şi mai mici, colorate în forţa lor,.. în degradeuri de culori care se ocrotesc unele pe altele,de la nisipul galben cenuşiu predominant, şi trec imediat la galbenul pal stins şi apoi la griul argintiu neutru , şi apoi la roşul portughez amărui de  vişină coaptă,..

 

 

..Ancadramente  de catapetesme, surplombe de ziduri care atârnă de sub  acoperişuri în două ape, sau  după ciudate  tichii ascuţite, deasupra puzderii de donjonuri , care nici nu mai ştii de unde mai răsar, sau De ce se îmbulzesc  cu toatele ?, cu faţa către drumul de urcare..

 

.. cu faţa către porţile grele şi înalte dar şi anevoie de trecut prin toate piedicile : pereţi groşi dar falşi, contre pieds–uri  zadarnic de încercat la o dărămare lesnicioasă , la asemenea  late piedestale de contraforţi de  sprijin…

 

 

 

Aproape o tehnică diabolică de a ucide în masă pe asediatori, şi apropo de tehnică am rămas surprins de marii, şi greoii bolovani,aproape acolo născuţi din naşterea pământului portughez,.. şi  care au fost înglobaţi în zidurile donjonului principal de apărare, care mai mult se pot numi stâncă aievea ,răsucită cu forţe de uriaşi : ca nişte dopuri enorme la gâtul sticlei !,.. unde se ascundea comoara sau harta ei marinărească , ..

 

 

 Şi de aici trag lesne  concluzia : că Memorabilul duce al Oceanului : Vasco da Gama, făcuse prozeliţi încă din fragedă copilărie,.. şi unchii şi părinţii săi au spus suzeranului ce nepot vor aduce la curtea regală în curând,

 

 

 

..Meticuloşi, şi prevenitori,  vicleni şi iscusiţi ca şi Ulise, aceşti portughezi au băgat înăuntru pe trei sferturi calul lor troian,.. ameţindu-i invers pe vrăjmaşi :

 Iată o provocare adâncă : Aici se află „Calul înghiţit de munte ”,..pentru că îl iubim,  ..de când am pus prima piatră la temelie, şi ne vrând El să mai plece, şi nici noi ! ..  a rămas la noi zălog pe veşnicie,.. dureză cât castelul !,.. Hei tu calule şi tu castel  ..duraţi împreună !,.. aşa va unit soarta şi pe noi,.. în veci !

 

.. Aşa să ştiţi !

 

 

Şi nu este de furat sau de linguşit şi tras afară calul  !,.. cu forţa , sau cu piedici, sau  cu măiestre capucine capcane de pierzanie, ..din metalul cel mai tare !,.. sau cu  miezuri dulci.. de hrană ,.. false  amăgeli ,.. ce contau ele  în faţa nepreţuitului animal ?!

 

 

 

..Şi atenţie : îi  mângâiau crupa , şi picioarele din spate care se mai vedeau cam cât se mai vedea din totdeauna mânerul de sabie fermecată şi ocrotită de munte,  adusă sau rămasă la suprafaţă, după ce fusese împlântată în scoica muntelui , la păstrarea veacurilor,.. până ce va veni cavalerul neprihănit să o scoată lesne, dintr-un  singur elan,.. devenind astfel arma sa de izbândă  capitală !

 

 

Aşa gândeau şi portughezii, şi dinastia lor cavalerească, gândeau ca la turniruri, .. şi aveau dreptate,.. căci acum era vremea întrecerilor,.. faţă în faţă !,.. pe cai cu nume legendare, cu săbii legendare în mâinile musculoase,iar scuturile turnuri, erau chiar turnuri de cetate, împodobite aşa cum le vedeam aievea pe acest monticul încăpăţânat să ţină o întreagă dinastie în şeaua Calului troian,.. întors la ţârmul Sintrei ca un bun portughez, pavăză şi haraci de neam ! găzduit ca un Bucefal,  O emblemă a curţii portugheze de cea mai bună spiţă, pentru neamuri de cavaleri – regi  : Joao, Fernando, Manuel ,.. şi reginele lor binecuvântate !

 

 

 

.. Dacă îl veţi putea scoate afară pe tăpşan, castelul este al vostru !, dacă nu : noi cei dinăuntru ne prindem la rămăşag de nuntă, cu moartea !,..a voastră isteţilor, şi nu a noastră !

 

 

.. Că şi cei dinăuntru,.. ca şi ai noştrii, cei dinafară, vom veghea mereu,.. jur împrejur !, ..din spre castel şi dinspre codrii aceştia negrii,.. cu faţă întoarsă  de răzbunători ,.. vă juruim:

 

.. Să nu mai  rămâneţi în viaţă nici-unul pe acest munte !,.. şi să scoborâţi din ce în ce mai iute,.. ” în genunchi şi brânci ” de –a  berbeleacul.. răsturnaţi binişor,..  la malul Oceanului, ca să vă salvaţi din grabă,..  Fuga !..

 

.. şi să vă purtaţi caii pe drumul sării de apă,  şi din spuma Gibraltarului :  Gibr al-Ţāriq, ..muieţi !  Să faceţi  tot aşa  spre a încerca de zor,.. să nu-l supăraţi pe zeul Neptun, de sacrilegiul , că aţi vrut,nedemni hoţi şi pizmaşi,.. de a ne fura  şi sparge Casa noastră, ..cu cal cu tot !

 

 

 

 

.. Calul acesta de colţi de stâncă suna numai a blestem ezoteric, pândit la ascultare de funiile ancorate şi scobite în piatra faţadei  pereţilor castelului, din curtea sa interioară, ..vegheată de donjonurile principale, alături de o mare emblemă a unui necurat de sieşi !,.. O mască în piatră săpată, ca un afiş woo-doo pre african sau pre brazilian,.. de  spărgător de vrajbă a  urii şi a morţii !,.. atârnat în faţă, fără de frică  El !,.. şi fără de frică  noi ! oamenii, ..că nimeni nu va înţelege rostul său de apărare ?!  a crucii catolice, şi a locaşului dinastic !

 

 

Dar ..raţionamentele  secrete de apărare, desigur că sunt exprimate şi  în felul acesta,.. şi apreciezi că meşterii au asudat mai ales calculând şi gândind cum să împace geometria, cu dorinţa suzeranului şi cu necesităţile forţei monumentale care trebuiau degajate,.. să li se asigure câmp de tragere , din orice unghi, de orice calibru, şi mai ales să fie prielnic de folosit la arsenalul de apărare al asediatului .. princiar sau regal ! Şi s-au preocupat mai alunecos,.. în ştiinţa iluziei de război ,.. sau a conflictului esoteric de pe câmpul de luptă, decît de meseria  mecanicii balistice  în războiul static,.. de castel şi forturi !

 

 

Au reuşit ?

 

 

Ei toţi : ..Au reuşit din plin !,..

 

Marii meşteri medievali,.. de naţionalitate amestecată : spanioli, portughezi, goţi bavarezi, munteni de Tirol, italieni, sau burgunzi –helvetici, ..toţi pietrarii constructori, măcar câte unul din fiecare neam şi era de ajuns !,.. dar au fost mult mai mulţi !,

 

 

..Şi-au dat aici nu numai examenul de ucenici, calfe şi maeştrii de zidărie,.. dar şi –au plătit poate slujba şi viaţa ,ca liber lucrător,.. sau rob de război eliberat,.. şi poate cumpărat din târgurile marocane sau tunisiene, ale triburilor  berbere sau  maure din Spania  : de Andaluzia şi Granada .. rămase încă sarazine, la negocierile cu regii Castilliei ! 

 

 

 

Efigia Necuratului  de pe frontonul castelului de la Sintra , ..înconjurat de funii numeroase care atârnau vertical sculptate în piatră chiar la intrarea principală, pe un perete gri aproape antracit, de  un granit albastru închis, cuprins între bobiţe negre de mărunt bazalt , iată un suport ales cu migală pentru a menţine atmosfera  de ceţoasă adunare,..şi înfiorare mută !

 

 

.. Teribilă încurcătură pentru necredincioşii veniţi la petrecerea armelor, care se aşteptau ca semiluna verde să cate faţă în faţă, cu o cruce năclăită de sânge sarazin, ..şi iată  că sta în faţa lor batjocoritor, un măscărici necuvincios  de diavol scoţând o limbă lungă afurisită, simbol de jignire şi derâdere creştină, ales anume ?!  Tot ce se poate…

 

 

cine ştie cum s-a produs  nevrednica hulă resimţită chiar şi de un necredincios ! .. Eu vin condus de Alahsfarăm crucea şi să o îngenunchez, iar ei îmi scot în faţă un rânjet de satan,.. oare sunt căzuţi de frică, ..sau se meşteresc în terfeloage de vrajă  kabalistică safardă !

 

 Dar Alah nu o să-i ierte pe aceşti creştini care umblă cu mirajuri de gustul cel mai îndărâtnic , de  iepe de asini de iesle,  numai palestini !

 

  

.. De sperioasă  adunare şi alăturare !, doar un Wagner sau un Goethe, ..mai  poate înţelege această rămăsiţă de noapte walpurgică din sufletul alemanzilor aşezaţi pe solul portughez ,şi clinteala  maurilor  puşi în faţa blestemelor de pe zidul cu afiş de piatră ! nesupăraţi le dăm dreptate tuturor.. Dar Afişul este desperat de  inventica  de secol XIII iberic , ..şi cam la strâmtoare.. prins ca omul gândind neameninţat de tăişuri sclipitoare, zi de zi ,.. şi lună de lună !

 

 

.. Dar lumea fragilă în simţiri, alemandă şi năpădită, de numeroase generaţii nordice,.. de fantasmele boreale gotice şi herule , păstra şi simţea concomitent şi creştinismul, dar şi aspectul invizibil al vechilor zei strămoşeşti,.. dar spunem aşa : Cu ce ne împiedică astăzi, ca şi odinioară, Decebal şi Burebista,  să fim şi buni creştini, doar am trăit cu ei în pace şi am ajuns astăzi ! tot la procesiuni creştine cu praporii în frunte, cu maica precista şi Sânta Pareschiva  alături !

 

 

Deci Ei, dinastia alemandă şi curtenii, gândeau şi  la năluciri de codrii şi de ceţuri mlăştinoase ..cuprinse şi înţelese în înfiorare !, dar şi  se ridicau  spre crucile creştine la lumina zilei, sau la lumina candelei din capelă , aşa cum se şi duceau mereu în procesiune de la Fecioara din Fatima sau la  Santiago de Compostella , sau îşi denumeau castelul cu titlul de Palacio da Pena, sau La Peńa (în spaniolă) adică Sfînta născătoare..

 

 

 

.. Şi pot adăuga că nu am văzut multe capele regale, particulare, cucernice şi pline de har, ca la castelele din Sintra,.. erau relativ mici, dar emoţia percepută se putea mai târziu compara  de la egal la egal cu emoţia din marile biserici şi basilici italiene, ..era în Sintra o înfiorare şi o  încifrare atrăgătoare.. de subtilă căldură către mamă şi fiul ei , ..şi către proteguirea simţită de către adorantul vizitator, bine simţită  în spiţa orthodoxă !,..

 

 

.. Ţi-erau strămoşii tăi acolo, stânşi pe băncuţe, sau prosternaţi în milostenii !

 

       

 

 

 

 

 @@

 

 

A Castelul de la Sintra construit de regele Fernando de Portugalia,Padurea si El Muro