CETATEA TEMPLIERILOR, DE LA ÎNTEMEIEREA SA ÎN SECOLUL XIII , OPRITĂ DEASUPRA LISABONEI ! SUB AMENINŢAREA IMEDIATĂ, A UNOR NOI IEŞIRI DE MIGRATORI ASIATICI, CU BLAZON RELIGIOS POTRIVNIC !  

 

 

 

 

Dupa un prim contact cu Lisabona ,cu aspectul său de capitala europeană a unui vechi imperiu colonial, şi trebuieşte spus  că se cunoaşte patina timpurilor coloniale şi prin aspectul său măreţ , şi prin modul în care se respectă naţiunea devenită un mănunchi de artificii : construcţii cu diferite amprente : şi coloniale  dar şi instiutuţionale, legate de puterea ei maritimă , sau de dorinţa de exploatare minuţioasă a farmecului legăturilor presupuse şi aşteptate de  către Compania Indiilor de vest, sau Orientale, sau de ocupaţia maură de mai multe secole, ca şi de naşterea istorică a unei alianţe cu spiritul german al dinastiei regale de origină jumate alemandă, jumate savoyardă .

 

 

Un ghem foarte cosmopolit, care a avut avantajul unor deslegări mai mult paşnice  decât tumultoase, a tuturor firelor sociale şi naţionale care au contribuit la forjarea unei naţiuni între triunghiul : Dinastie germană, populaţie portugheză sau colonială, şi oceanul Atlantic ca o poartă spre necunoscutul devenit portughez, prin alipirea sa la un mare imperiu colonial..

 

 

 Deci un ghem încâlcit de tendinţe : din care rămânem cu o grămadă de foloase topite într-o mare şi desăvîrşit închegată : Portugalia Suverană, O Regină a comerţului, dar şi a Oceanului , de explorat : spre Drumul necunoscut al mirodeniilor !

 

 

 

Trebuie să observăm latura exclusiv practică : de ordonare a necesităţilor descoperite de portughezi, ca o a doua natură a acestui popor de navigatori : cel mai ordonat dintre poparele aflate spre vest sub Alpi europeni :Portughezii, caracterizaţi ca o etnie de marinari, navigatori şi comercianţi la standardele cele mai înalte ale lumii,fără angoase, ..fără grabă în execuţia treburilor profesoionale de marinari şi soldaţi, cu o aplicaţie deosebită către munca statornică, şi o desebită loialitate generală către ţara lor şi guvernământ, fie el Alcazul general al ţării, fie un guvernator de oraş colonial, aruncat undeva pe o coastă a Malabarului, sau pe lângă Macao sau Goa .

 

 

Prin comparaţie cu vecinii săi Italieni şi Spanioli sau englezi, se observă la portughezi mai multe fericite tendinţe : prima cea de  a face înglobarea colonială, metodic fără a se declanşa exterminarea sângeroasă, tipică spaniolă,

 Creştinarea populaţiilor  coloniale nu a dus decât  la întemeierea unor alte standarde sociale locale , ..dar şi în metropola portugheză !

 

 

.. care a ieşit diversificată motivaţional, şi întărită, în timp, prin creşterea infuzării naţionale cu elemente proaspete sociale din colonii, şi care în una două generaţii au devenit parteneri alipiţi normal la societatea mamă recăpătându-şi statura de proaspeţi  cetăţeni portughezi ai unei societăţi multinaţionale cu diversificare  sud americană sau africană şi chiar asiatică, vorbind de colţurile imperiului  colonial portughez : Brazilian, angolez ,mozambican,  sau mai redus teritorial indian sau chinez :Goa sau Pondichery, sau Macao, 

 

 

Întărirea tendinţelor coloniale prin absorbţia laturilor sociale locale ,neaoşe : cultură, stiluri de viaţă, preluare de ambient propriu social şi artistic, a căror influenţe a însemnat preluare şi diversificare a unor noi tendinţe .

 

 

 

Societetea portugheză a avut a face faţă fenomenului de captare cultural, prin asimilare de tendinţe arhitecturale sau a obiceiurilor coloniale etnice sau particular de alimentaţie şi a făcut-o printr-o asimilare , care astăzi ne pare paşnică, de rotunjire, de împlinire a ce a rezultat : O permanentă asimilare punct cu punct şi chiar petec cu petec,

 

 

..Lipite sau reunite printr-o sferă de cumulare a intereselor comune etnice, fără deosebire, de la naţiunea portugheză, la naţiunile coloniale, de altfel aproape că s-au creat şi în Portugalia insule coloniale etnice, în timp, cu obiceiuri asemănătoare, şi câteodată  instinctiv identice..

 

 

DE altfel, aproape că a existat o barieră invizibilă între Portugalia şi vecinul său estic spaniol, dar această barieră nu a funcţionat între elementele naţionale maure din Portugalia şi stăpânirea vremelnică maură, din Spania .

 

 

Între poporul portughez şi mauri nu a existat decât o topire a conveţuirii pe latura etnică , aproape paşnică după paginile de tumult războinic local,Peste vechiul regat wisigotic, au trecut maurii, şi concomitent au sosit şi aliaţii templieri, care din aliaţi au devenit şi protectori îngăduiţi de la 1240 timp de peste 700 de ani, au păstrat deasupra Lisabonei prezenţa creştină a templierilor, dar ei însemnau şi mai mult decît putere militară sau legături comerciale, sau legături aristocratice cu familiile nobiliarea sau suzerane ale Europei,însemnau şi un nucleu de legături diplomaticeşti,uneori secrete !

 

 

Cetatea Templierilor urcată aproape suzeran pe culmea dealului cu faţa la poarta Lisabonei, sprijinită strategic pe flancul vestic al portului, sub ea aflându-se întreaga capitală , pe sute de ani ,  cu instituţiile sale regale sau administrative,dar ea însăşi vegheată deopotrivă de mai multe puncte întărite din jurul său : Castelul regal de la Sintra al regelui Joao, sau Ferdinand, turnul Belem sau fortăreaţa de la Cascais, şi desigur şi altele ruinate sau redirecţionate cu timpul..

 

 

O dovadă de acomodare , dar şi de supraveghere reciprocă, să nu uităm ca şi la noi în Romania în aceiaşi perioada s-au pus bazele castelului Bran,castel construit de grănicerii saşi pentru ordinul Templier, aproape de căile de legătură dintre Bucureşti, prin Braşov ,spre Ardeal, şi spre cele sapte Scaune din Covasna şi Harghita, vechi leagăn de Goţi scandinavi : ostrogoţii şi wisigoţii,..

 

 

Ordin cavaleresc şi religios rămas şi în Romania cu o prezenţă  simbolică directă,.. dar în spatele zidurilor groase, cu o ascendenţă templierească nedezminţită, întotdeauna a existat peste tot şi o conducere de templieri nobili care vegheau la moştenirea lor,netulburaţi şi păstând preceptele datinilor.. aşa a fost desigur şi în Portugalia, dacă privim în urmă la aşezarea strategică de pe culmea de desupra fluviului Tajo, de lângă port..

 

 

 

Acest lucru a fost miraculos , îngăduit !.. oare ?

 

 

La originile sale Cetatea Templierilor, reprezenta o forţă de temut, zidurile sale înalte, garnizonana sa, alteţile sale, corpul de scutieri, artileria sa orientată atât spre port căt şi spre interiorul capitalei, însemna o atenţionare în diverse unghiuri şi scopuri, de reţinere ! dar şi de ameninţare serioasă, un petec de suzeranitate,îngăduită de altfel 700 de ani ! Susţinută de tăcerea , aproape complice a dinastiei germane,şi apoi a politicului portughez..

 

 

Ca şi în Romania aceasta spune destul de mult, aşa cum stabilirea noilor propietari ai castelului de la Bran, indică o grijă deosebită pentru culoarea celor care vor să-l stăpânească acum,..

.. Veţi vedea, că nu se vor schimba stăpânii cu uşurinţă..

 

 

Aşa zisă izgonire a Templierilor de pe continent  pe insula Malta, a însemnat cel mult o stabilire de rezidenţă sigură şi mai ales particular proprie !,.. dar de graniţă, la marginea Europei, de veghe la lacul mediteranean !,

 

 

Fiecare joc de stabilire se face parcă,..  după aceleaşi criterii din-totdeauna, pe drumuri cunoscute..

 

 

 

Ce înseamnă astăzi Cetatea Templierilor ? :

 

 

O foarte bine păstrată construcţie, fără modificări, în măreţia sa de-odinioară, Este astfel un corp de grădini şi curţi interioare, chiar şi menajerii de animale : pagali sau păuni, care desigur că au aprţinut, ca prezenţe de generaţii repetate şi vechilor stăpâni, până la începutul secolului XX .

 

 

 

Promenada pe scările nu prea dificile de urcat spre curtea exterioară,  ne poartă spre ansamblul de aproape Parc cu vegetaţie sălbatică arbuşti uscaţi sau rezistenţi  la arşiţă din familia micului măslin ,

 

 

..Parc mărginit de ambrazurile  a căror deschideri se află orientate către largul port al oraşului, dar urcarea către înălţimea dominatoare a Cetăţii, începe din mijlocul oraşului, ..pe calea tramvaiului care urcă în circuit spre cetate poposind la saţia terminus  de lângă biserica sfântului Martin ( aşa mi-a duc aminte că i se spune ),

 

 

.. Apoi drumul continuă în ascensiune prin cartierul vechi spre ceate, pînă la biserica Sfintei Fecioare a Mărilor şi Oceanelor : de la poalele colinei din spre cetate, unde se află şi aşezământul cavalerilor lojei de Malta,

 

 

.. O biserică cu un frumos portal lateral din ceramică , cu desen alegoric al mării planetare, însoţit pe chenar de animale marine : delfini şi balene sau şerpi marini,  iar deasupra sunt aşezaţi în colţuri,.. suflând din răsputeri  prin gurile umflate a imaginilor portretizate de zeii ai vânturilor, desen de albastru cobalt pe majolica albă - gri ,

 

 

.. în rest clădirea pare aparent părăsită , cu toate că  la fereastre,..careuri groase de zăbrele de fier opresc pătrunderea , sau ieşirea , asigurând un puternic reflux anacronic , legat de drepturile omului,..

 

 

..Pare mai mult o temniţă de pedeapsă, sau de recluziune pănă ce verificările scot amănuntele dorite, şi care par desigur rostuite pentru tăinuire,

la ordinul Maltez , ca vechi proprietar de lângă intrarea spre CETATEA TEMPLIERILOR !

 

 

.. De reţinut îmbinarea acestor locuinţe – clădiri  , cu un statut aparte.. dar aduse aproape de practici şi ţeluri comune, sau de frăţii rămase nedeslegate… Adevărate rudenii, fără sfiinţă cu una din părţi care era proscrisă pe nedrept, .. dar lovită mai ales pentru temeiuri de împrumuturi bancare, şi averi nemăsurate ,.. O întâmplare veche , cu o arşiţă îndoielnic poruncită pe temeiurile cunoscute de aproape un mileniu ! efectuată în masă, ca uccidări de persoane senioriale : deavalma nobili multinaţionali, marktgrafi sau scutieri,.. din familii aflate pe blazonul dinastiilor apusului , şi aşa înrudite de secole şi de nurse comune din spiţa nordică a goţilor suedezi sau de Heruli, fraţi de-ai lor  estici,legaţi de mări ca  piraţi nobiliari, în circuit peri-european !

 

 

.. Găsesc recent pe internet specificarea directă şi promptă a dinastiilor provenite dintre Herulii Goţi, neam sudic a ostrogotilor Scandza, care acoperă Europa cu  ramuri dinastice pe întragul continent, arbore genealogic consimţit şi de dinastia engleză,cea mai plecată spre astfel de întreprinderi aristrocratice ,enumerându-se  şi spiţa raportată către regii englezi,..

Regele George fiind al 26-27 descendent al primului rege Herul, ca punct genealogic de reper, şi raportarea diversificându-se fie la knezii de Kiev , de la anii 1050, fie la recenţii de Hohenzolleri Sigmaringen ai Romaniei,.. !

 

 

După primul val de uluire genealogică care susţine ,de altfel  o aserţiune de bun simţ, care totuşi ne uluieşte şi face o corecţie bine meritată : Omul de Neanderthal  a fost fratele mai mare al omului Sapiens,cu care de altfel s-a şi înrudit, printr-un trai în comun, de câteva sute de mii de ani, făcând schimb genetic permanent până acum 4o.ooo de ani,

 

 

.. Vine şi vestea legată de ascendenţa grupării gotice scandinave de Heruli şi participarea lor decisivă  la arborele genealogic European dinastic, ceea ce atrage normal după sine redeschiderea nucleului  de moştenire ostrogotic şi visigotic Scandinav legat de insula Scanza din marea Baltică, şi rolul său european mai ales din primul mileniu, contribuţia lor esenţială la alcătuirea  aristocraţiei luptătoare continentale, factor fundamental constitutiv care se pare că întrece micile corecţii explozive denumite Attila , Bayazid, sau Ginghis-han, contacte trecătoare la scară europeană,care nu au atins miezul acestor probleme constitutive .

 

 

 

Ajunşi  la curtea exterioară ,după ce am trecut pe lângă străzi vechi de la 1400, ca monumente istorice, şi remarc acuma modul temeinic de a face păstrat şi cunoscut trecutul istoric ,de o manieră demnă ,fără ostentaţie ..

 

 

.. şi rămase autentic păstrate , strâmte şi curate, cu pereţii  lor vopsiţi în alb cu adaosuri de brâie albastre, sus sau jos,  şi găzduind de fapt mici prăvălii ale meşterilor locali, de atunci ca şi de acuma…

 

 

..cei mai bogaţi foloseau, sau au devenit  relativ recent partizani ai brâielor de faianţă decoratoare,.. care de foarte mult timp este folosită la decorarea întregilor faţade, cu amenajări discrete,.. dar convingătoare pentru bunul gust, de rafinată alăturare, a unor culori fie  în degradeuri, fie în culori contrastante, de accent coloristic de  un impecabil bun gust !,cu siguranţă de sugestie etnică maură sau africană – sud americană !

 

 

Ne aflăm  aşezaţi pe un platou foarte întins, sub pereţii tripli de piatră ai cetăţii, compartimentaţi , în spaţii diferite cu scopul lor iniţial, şi rămas desigur şi în prezent asemănător..de supraveghere în toate azimuturile,.. a întregului tot : port ,capitală, drumuri de acces, instituţiile guvernamentale, regalitatea, cazarmele militare..

 

 

 

O întrebare o am de pus acuma : dece pe latura portului s-a ridicat cetatea ? ..numai pentru accesul deplin : de a-l mătura cu tunurile lor ? ,.. şi dece evitarea părţii opuse a dealului opozabil ?, care se ridică la o înălţime şi mai mare, dar este destul de anevoios de apărat din spate, din spre Sintra ( Cyntra cum scriu portughezii ) şi loc de aşezare a  cetăţii regale , dar care erau de fapt un cuib de legătură între numeroase turnuri , foişoare şi cetăţi, care se puteau  apăra reciproc, ..

..Multe preluate chiar de la dinastia maură, rămasă cam peste 3oo de ani stăpână , în secolele IX – XII .

 

 

 

De la început am remarcat frumuseţea decorului împrejurimilor capitalei, de pe această curte exterioară.. portul cu apele sale verzui, sau albastre, turmele de olane – pisici roşii cărămizii, sau de iezi şi oiţe albe , şi care nu erau ..câteva ci,.. parcă dealurile se goleau de la munte cu o transhumanţă inversată, a ovinelor sau caprinelor ca peste tot în Grecia, sau toţi Balcanii, hrăniţi sub imperiul Lânii de aur de la Colchida !

 

 

.. Culori ale acoperişurilor , când nu erau prea numeroase cele executate din tablă cositorită sau de cupru,.. ci preponderent erau din  olane multicolore, care contrastau  puternic cu asfaltul cenuşiu – albastru  al drumurilor şi  al bulevardelor frumos dirijate de arhitecţii capitalei, arhitecţii celor trei  – patru secole din urmă,

 

 Fac observaţia , fixând timpul , mai cu precizia vizitatorului de noutate !, multe din aceste căi de acces nu erau asfaltate ci preponderent erau pietruite cu piatră cubică de bazalt negru şi granit gri stăveziu sau porfiriu în rondeluri măiestrite în câteva culori contrastante !amenajate pe kilometri întregi pe ambele sensuri, laolaltă cu trotoarele, la fel motivate şi ele, de o civilizaţia a bunului gust ! ..dar şi a opulenţei majestuoase, spirit colonial nu glumă,

 

 

.. dar mă tem că era  mai ales un spirit de modă citadină, pietruirea arterelor fiecărui mare oraş cu piatră cubică de granit, aşa cum astăzi asistăm la pătrunderea  termopanelor, ..de obligaţie ! peste tot,.. suntem postaţi în interiorul curţii exterioare cetăţii şi ne aflăm înconjuraţi de câteva elemente de decor : porţiunea gardului de piatră masivă fenestrată de ambrazuri din care privesc spre port tunuri de fortăreaţă de un calibru naval care desigur fac şi acuma fala celor care nu ne mai pot privii decât prin intermediari secreţi,apoi modaşitatea gospodărească de a umple aceste locuri cu elemente de decor proprii vieţii garnizoanei puternice a templierilor :

 

 

şi aicea enumerăm spaţii de odihnă ale soldaţilor  aflate spre vedere dinspre pieţile capitalei mai ales cea consacrată regelui Joao întemeietorul,şi micile grădini adiacente cu tufişurile lor de mirt sau de alte plante arborescente mediteraneene,

 

.. Apoi un patio larg cu largi deschideri în formă de cupolă şi intrarea princiară în spre cetate, mărginită de doi lei de piatră sculptaţi ca nişte moi forme de inspiraţie sasanidă,sau chiar sarazină, aflaţi la capătul unor platforme de scări suprapuse şi elementele esenţiale a zidului înalt al cetăţii care mărgimeşte totul delimitând-l implacabil : tunuri navale,patio larg deschise, zidurile cetăţii, şi vegetaţia aridă, din loc în loc înalţi copaci crescuţi uriaşi cu timpul şi care fac înconjurul unui platou aflat central spre vest, cu faţa la port, bănuiesc un platou de adunare al garnizoanei pentru ceremoniile curente militare :

 

 

.. Dar aicea se află singurul Martor al aşezării noastre, martor tăcut ,înzăuat şi cu echipamentul militar complect : un Piedestraş solemn ! ..cu  o lungă manta de solzi de zale, sprijint în scutul său lung ca un turn, purtănd la brâu sabia sa cea mare şi în cealaltă mînă  lunga suliţă sprijinită de umărul său, purtător de scut,..

 

 

Este o apariţie perfectă care ne povesteşte prin răspunsuri scurte povestea vajnicilor Templieri, prin gura sa de martor : solid , rezistent, trecut prin repetate asedii, sub flamura bandierii sale fluturînd ascuţită, purtătoare de cruce, încătărămat cu late curele la brâu , alunecate pe şoldul, basculat de pasul său îndreptat spre înainte..

 

 

 

O forţă de voinic conştient la toate întâmplările petrecute, rosturile lor, şi tainicele dedesubturi.. toate sunt spuse dintr-o privire a cărei dârzenie nu este pusă la îndoiala vremurilor  adverse , permanent sau în dese răstimpuri,..

 

 

 Un om aproape bătrîn, trecut de prima tinereţe, dar încă în puterile sale, şi încă bun luptător.. El cruciatul rămas martor înzăuat al teatrelor de luptă din Palestina sau din Rhodos , implacabilul duşman a sarazinilor sau a selgiucizilor califatului egiptean a mamelucilor mahomedani .

 

 

Şi rămas unicul supravieţuitor ..la vedere, din garnizona de Templieri,

Regrete, destănuiri de înjosire, sau de rapturi făcute de cei , care au încălcat înţelegeri, deseori ! şi au încurajat trădări necunoscute ,dezastrele toate cad sub neclintirea omului nostru de fier şi bronz..

 

 

 

Doar un templier ne-aţine calea şi se impune impozant între noi şi Lumea Sa !

 

 

..Aşteptându-ne  neclintit, ..să ne încărcăm cu povara gândurilor noastre, şi desigur şi a lor sale !,

 

 

Este conceput ca imagine : ca un  simplu slujitor modest, aproape, fără alte ranguri, decât menirea sa superioară de crainic peste veacuri..

 .. Dar el poate purta, în secret , orice grad : de  principe ajutor  de mare maestru,  sau de măreţă ierarhie duhovnicească ..

 

 

 

El ! Principe de Bora şi Frisia – Jutlanda , din spiţa de Heruls maximus, Leu de mlaştină de Moravia, din Maeringaburg sau Marchfeld ( Weinviertel oriental de Austrasia ) , şi mare tresorier..

 

..Cum se mai poate intitula ,..prezentat între ai lui,.. în conformitate cu rangul său !

 

 

 

Este piesa care complectează ca o coroană cetetea templierilor, plecaţi spre alte misiuni şi unde secretele ştiute numai de ei !,.. îi călăuzesc..

 Sau ..dau încălcirea trebuincioasă, pentru afânarea Poveştilor :

..Despre spiţele domnitoare ale primului mileniu de după Christos, cu referiri la vechii zei nordici sau asiatici, .. pentru că mai nou ?! ..

 

 

..Se pare că au existat şi migraţiuni de personaje zeieşti, Cei dintăi regi părinteşti : către Babilon – Sumer, şi marea de Azov  la cetatea  Sicambria – Tanais de Dnipru,..

… În dus şi întors !.. către golul Europei spre Danemarca, Scandinavia şi Islanda, neocolind nici gurile Dunării de jos, şi chiar Marea Neagră , în principal,..

 

.. Neocolind,în a doua măsură :  şi aşezămintele  mânăstireşti de pe lângă Upsala baltică, şi din toată Europa vestică : francă, Frisiană sau germană

 

 

 

Ne deslipim de incursiunile noastre stânjenite, printre personajele aflate la  rugăciune şi prezentarea gărzii către solia lumii moderne, prea devenită  cu mult mai ignorantă, spre recunoaşterea rostului de amestecare, abia ghicită de cât ni se mai pare, cu aceste prezentări de războaie politice, care tot se încurcă prin Europa şi Asia mică, deschidem ochii şi vedem naufragii politice de vârf, dar toate se petrec pe acolo unde,..au mai şi trecut,cu atâtea secole sau milenii în urmă,..

 

 ..Irepetabilă povară a repetiţiei,.. ca la început ! că asta este tradiţia conflictului de putere, ..mereu şi mereu reizbucnit, chemat de aşezarea soră cu geografia şi roadele naturii , aduse de comerţ !

 

Cu săbii, ghioage şi armuri, sau tancuri.. Cu armele viitorului ce vor mai veni trimise,.. peste noi ?! Nu vom păţii la fel ? responsabilii de neamuri ţin minte orice amănunt din cea mai veche ,.. vechime de domnie, chiar cu  aceia , de care numai s–au  înrudit ! Deci ?!

 

Căutaţi tâlcuri !,.. în legende sau ceasloavele de taină, pe care le uităm, sau le ridiculizăm, împinşi anume.. de către ceilalţi, vicleni socotitori !

 

 

Suntem doar noutăţi prezente, dar şi în mare încurcătură !,.. Nu mai putem înghiţii  şi mesteca bucăţile de hrană,.. de febra cunoaşterii adevărului :

 

 

.. Al lor, ..stăpînii ! , al nostru, a vecinilor, ..sau  a strămoşilor,.. chiar şi a Templierilor, de altfel buni actori pe Tragica scenă  acoperiţi de cortina de papirus şi de bambus, sau pe sticla de plasmă, ..bogăţie de mediatizare,.. de poţi să dai butonul pe stop !..

 ..Cînd rareori mai vrei,.. să şi te dumireşti, şi ordine să pui în naraţiunile de Poveşti, ..interpretabile ,tardiv !

 

..Jelanie de zdrenţe muritoare, cu lipsuri mari de cunoştinţe şi de informaţie,.. la sursă ! ..Cu haruri de dumiriţi duminicali !

 

 

                                                  *   +   *

 

 

 

Dar ne aflăm pe meterezele cetăţii, proprietate a  Templierilor, cocoţată deasupra Lisabonei , pe aceea clină  colinară ,care desparte uscatul de Ocean şi Estuar, şi nu putem decât să admirăm bariera pusă de ordinul religios, vestit pentru intervenţiile sale  de consolidare statornică în cel de al XIII. veac a graniţelor dinastice, în punctele cele mai fierbinţi,..

 

.. şi dăm dreptate aerului de practică militărească manifestată şi de organizaţia militară  bisericească, dar şi a curtenilor mai bine organizaţi de apartenenţa de pe câmpul de luptă, adunaţi, cât se ştie de vremelnic ?! , de ameninţarea maură, sau a piraţilor sarasini ,..  dar mai ales desigur, de graba înfăptuirii dinastice statale, care era cerută imperios de vremurile ce mergeau spre clarificarea statală ! , …

 

 

Ca o europenizare prin statalizare definită pentru milenii !,

O primă regionalizare de la criterii etnice multiple şi unice imperiale ( romanic de apus şi de răsărit ),la criteriul statal al regalităţii suzerane : Un rege ,un stat , un neam, o ŢARĂ !

 

Şi adăugăm ca o super siguranţă : O singură Religie ! (  de un oţel trainic ca un lacăt  ..de Aur !)

 

 

 

… Un  factor religios ( oarecare ?! ) cristalizat , mai la urmă, drept O organizare sub puterea Formei de disciplină Militară, ..dar şi Religioasă !,.. A Ordinului Templierilor : Soldaţi şi Preoţi ! .. de o alesătură nobilă ! de viţă veche .

 

 

 “ ORDIN CREŞTIN ŞI MILITAR, .. CORP DE ELITĂ ! ” 

 

 

O diviziune mobilă cu o logistică  capabilă să-i acorde o forţă ,..şi o supleţe de negândit, înrudită şi coparticipantă, la regalitatea continentului !,..

 

.. Câte atuuri adunate cu migală ,.. iar dacă punem şi forţa cumulării de bani şi odoare adunate,.. multe dintre ele unice simboluri, şi religioase ..şi regale !,

 

.. Ne dăm seama cu siguranţă, ..în mod aproape restrictiv şi UNIC :

 

 

Că această construcţie era desăvârşită ,.. de la început : ca un Holding de monopol,  ..sau ca O Trezorerie !,.. condusă de religie,.. O bancă captată din interior şi condusă de membrii săi cei mai de vază,.. aceiaşi ,.. sau recunoscuţi de poziţiile statale cele mai înalte, ale regalităţii europene..

 

.. şi Poarta  ocupaţiilor sale , continua să fie deschisă  larg , ..la nevoie : pentru comerţ, înţelegeri,.. diplomaţie, afaceri diferite !,.. ( chiar şi cu ideologie, ..de tranziţie !)

 

 

 

Se Opera chiar şi pe instituţiile de Migraţie Colectivă ( migraţia prin  asocierea transportului  alături de Cal , Carul  militar, şi căruţă ! ), ..nomadismul ,de această dată direcţionat, cu adresă precisă, de călător (la scară : de ţară, fluviu, podiş ),.. dar ajuns   ca efect .. terorist ! : .. jaf şi opresiune de sclavie ,..

 

 

Nişte forţe singulare, ca nişte furtuni iscate din senin,..care acopereau Cerul,.. şi închideau Cercul !.. peste o pradă ,aproape imensă,.. ( la scara de popor ..popoare ) , care suferea neştiută ,.. o adevărată încercuire , căzută din senin !

 

.. Dar şi sufoca  un continent, lovindu-l religios, ..pentru a-şi implementa ideologia etnică şi religioasă ?!,.. de aspect primordial rasial sau terorist !

 

 

 

..Dar Pe căile organizării Rezistenţei militare !

 

Aici s –au  ales , ca valabile două săbii :

.. Sabia Cutezanţei organizate la scară continentală, prin reunirea efortului regesc ,de peste tot, ..a Cruciadelor repetate ,…

 

.. şi  Sabia Purităţii Religioase : constituirea unor ordine religioase militare mobile, ca nomazi ai luptei, vasali regali sau chiar  cu grade de rudenie regală – suspusă ,.. cu adevărat floarea Nobilimii europene, iar aspectul religios  căpăta susţinerea unei ideologii legate de miracolul central al creştinătăţii : Mormântul lui Isus, .. regele  împărăţiei cerului : Christus Rex ! 

 

 

 

.. deja Europa era în fierberea construcţiei regale, şi pe Piaţa Protecţiei, se organizau corpuri militare ca aliaje dintre profesiile de războinici aristocraţi, militari de excepţie, capabili de dotări tehnice la vârf, în Arta Războiului, şi disciplinaţi puternic de legăturile de vasalitate şi ..înrudire cu cele mai înalte vârfuri ale castelor regale europene,..ca şi de apartenenţa la un ordin religios aparte , ridicat de slujba sa de păzitor al sfântului Mormânt.

 

 

.. de fapt un păienjeniş de neamuri şi supra neamuri care scoborau, cu secole în urmă, din regalitatea proaspăt ieşită din alianţele cerute de efortul de stăvilirea a invaziei triburilor asiatice Hunice conduse de Attila şi aliate  cu forţele gotice suedeze : wisigoţi şi ostrogoţi,..  şi cu  vasalii lor : Herulii , Alanii, longobarzii, sau francii salici, ..mişcaţi de evenimentele nou apărute la porţile Europei, prin intrarea forţelor hunice ,.. ca pericol major !

 

 

O migraţie Ordonatoare, care a întărit organizarea dinastiilor statale etnice, de pe tot continentul !

 

 

 

Nu ar fi de mirare ca între fenomenul migraţiilor de la începutul mileniului, să fie continuat în plan advers, de naşterea  ordinului Templierilor  de la sfârşitul mileniului I. şi începutul mileniului II ,..cînd în  toamna anului 1127 nobilul francez Hugues de Payns la conceput formal religios ca formă de organizare sub titlul: “ Miliţia religioasă a cavalerilor săraci ai lui Christos ” ,.. devenită însumat puţin mai târziu  : ca o modalitate de răspuns strict preventivă şi de răspuns  de organizare,.. în planul puterii dinastice regale, trecută şi prin filtrul politic al religiei creştine dominante, Catolicismul !,..

 

 

.. oferind şi un scop al rezistenţei majore, cel religios al apărării sacrului mormânt, alături de puternicul motiv economic, de a-şi apăra valorile posesiunilor statale strămoşeşti, în faţa efectului agresiv al migraţiunii coordonate şi repetate, făcute  de organizaţii statale şi religioase, din afara continentului, a căror îndârjire era aprinsă în faţa ordinei de drept  statale europene : regalitatea şi Vaticanul !

 

 

..Şi luptele cu migratorii au continuat şi după intrarea  ordinului Templierilor în conul său de umbră, prin episodul acuzaţiilor de comportare eretică, ce a însoţit decăderea marelui maestru Jacques de Molay  , care a fost ars de viu la Paris pe insula « L’ile aux Juifs » din mijlocul Senei,  pe 18 martie 1314 , prin acţiunile regelui Franţei Phillippe IV le bel ( Frumosul) şi confiscarea bunurilor ordinului, atâtea cât au mai fost găsite..

 

 

Templierii s-au refugiat , posibil , împreună cu averile lor în alte reşedinţe, ajungând şi în Portugalia, la Lisabona şi Porto, fără ca influenţa lor să dispară , mai mult , devenind un ordin secret şi esoteric, de nuanţă masonică !  

 

Iar cruciadele ,de data asta interne, au continuat şi pe la 1400 şi pe la 1600, ca manifestări militare religioase şi politice în interiorul continentului,ca mijloace organizate de pacificare şi de stârpire a ereticilor : hughenoţi, husiţi, albigenzi, protestanţi, .. etc.

 

 

Şocul francez al zdrobirii ordinului, odată cu arderea pe rug al Marelui său maestru, posibil de origină germană ,confiscarea averilor templierilor,uciderea concomitentă a zeci de membrii, în repetate rînduri , a fost şi o prigoană executată de papalitatea acelor timpuri, dirijată mai ales pe teritoriul francez, unde prin nevoia de bani a dinastiei,punerea sub sechestru a bunurilor  ordinului, a devenit o măsură justificată şi salvatoare… dar poarta astfel închisă nu a împiedecat reluarea activităţilor ordinului miliţiei religioase,a Templului lui Christos prin alte ţări, iar aparent puterea lor economică şi bănească , să fie ştearsă din primul plan al activităţilor lor evidente.

 

 

Micşorarea luminii templului nu a însemnat decît trecerea  sa în ordinul secret al activităţii, şi nu amorţirea sa economică şi pecuniară, pentru că reapariţia Ordinului pe la 1600 ca ordin esoteric mason, să facă cunoscută perpetuarea sa şi după tragicile evenimente anterioare,.. tăcerea sa şi esoterismul l–au   scos din focul atenţiei duşmănoase, dar l-a  şi impus activităţilor secrete politice şi bancare,strânse nebulos sub titlul de masonerie :

 

 .. O Asociere trans frontalieră , cu scopuri nobile de propăşire umană generală, deschisă celor care o înţeleg şi doresc să o deservească sincer ..

 

 

În fapt s-a produs digresiunea esenţei şi scopului de la lupta deschisă de elită militară şi nobiliară către activităţi aparent restrânse, în cadrul religios şi tradiţional, nepierzându-se cadrul aristocratic din care provenea,.. păstrând activităţile economice şi funcţiile lor bancare,.. ca nucleu al puterii !

 

.. dar lărgind potenţialul membrilor, la o elită de meseriaşi animaţi de bune intenţii faţă de umanitate, fără a socoti ascendenţele originii nobiliare genealogice,.. fiind consacraţi de funcţii şi titluri acordate, şi nu moştenite !

 

 

Ce s-a obţinut în fond : eliberarea de dogmele întâietăţii nobiliare moştenite, a primordialităţii sale tradiţionale, şi alăturarea de folosirea mijloacelor şi legăturilor economice drept capital bancar de rulat, fără ascendenţa de titlu nobiliar (moştenit) , o îmblânzire a perceptelor istorice religioase,.. Şi scăpare de reproşurile religioase de erezie : de fapt o democratizare a la « revoluţia  din 1848 » .. fără a retracta cu nimic tradiţia !

 

Acelaş sâmbure pe alt context de teren, dar apărat de secretele esoterismului ! şi de retragerea în spatele organizaţiei masonice şi a idealurilor sale,declarate !

 

 

 A dispărut pericolul şi Europa s-a aşezat !,..

 

.. dar necesităţile economice au căpătat un caracter mai acut, satisfacerea lor desfăcând alte planuri, şi alte rosturi, ..mai depărtate de lupta asupritorilor etnici asiatici, care foloseau pârghia mutantă a migraţiei silite şi pentru cuceritor şi pentru victime,..

 

..Şi departe şi de dogma religioasă, ..fără ecourile anterioare, părăsite !,..

 

 

Suntem deja în epoca războaielor europene inter – dinastice !,..iar migraţia se face de pe tancuri !,sau din lagărele de concentraţie !

 

 

Tăcerea vremurilor este în avantajul lucrativ , al legăturilor bancare,.. şi cine a avut iscusinţa să le cultive ! ..şi să le caute un rost mai bun ?,..

 

.. Le este şi un părinte,..  şi le este ..şi  un câştigător de drept ! Dar caruselul nu şi-a arătat colţii săi imprevizibili, şi încă  este..departe de a fi Domesticit ?!,

 

..Încă îi mai aşteptăm Marca sa depusă ?! dezvăluire necesară şi aproape impusă de paternitatea negociatorului !.. o chintesenţă de orgoliu manifest,.. dincolo de orice epocă.. istorică ! ..cunoaştem astfel cercul epocii Vărsătorului !

 

 

Ştim acuma unde am ajuns !

 

.. Dar  nu am terminat cu începuturile,..încă mai suntem în ceaţa momentului de timp al templierilor,.. ei încă  se mai ostenesc să construiască  forturi şi cetăţi de apărare, ridicate în grabă în aproape 30 – 40 de ani.. în periculosul secol XIII,.. sub ameninţarea imediată a unor noi ieşiri de migratori asiatici, cu blazon religios potrivnic, proclamat altminteri,.. faţă de religia creştină !

 

.. Aşa au fost construite Cetăţile soră  ridicate de aceişi mână,.. fie în Lisabona, pe mal de Estuar al fluviului Tajo,..fie la Bran pe culmea Râşnovului, braşovean

 

Cum de au ştiut ? Cum de s-au pregătit .. punctual,.. încă din – nainte ?

Altfel,..dacă nu au ştiut prin iscoadele lor,..meşteri extremi şi mari previzionişti .. aceşti Templieri !

 

 

 

Şi luăm drumul descrierii  întrepătrunse, de cântărirea executării construcţiei, .. la marginea drumului de dinastie, şi la marginea periferică încă, a decăderii califatului maur, în poiana strîmtă a Portugaliei Oceanice !,.. care parcă nici nu ştia de rostul său,colonial, ..nici de rostul său alemand de păstrător al unei neutralităţi viitoare, asemenea Cantoanelor Helvetice, sau ale regatului Suedez,..

 

.. Dar zarurile vremurilor fuseseră aruncate ,tocmai la timp !,.. pentru a înflori copacii neutralităţii din secolele viitoare,.. pe acolo unde trecuseră goţii scandinavi : wisigoţii şi ostrogoţii, sau Herulii dinastici europeni (?) !

 

.. Ciudate alegeri şi ciudate drumuri,.. şi mai  ales ..ciudate întâmplări !

 

 

 

 Şi..Parcurgănd imensitatea laterală a acestei curţi exterioare.. Ajungem , după ce trecem de parcurile, care găzduiesc arbuşti sălbăticiţi,de trecera timpurilor, .. conduşi din loc în loc, de mari străjeri vegetali :de frasini, pini mediteraneeni , şi chiar de stejari,.. la cuştile destinate iepurilor mari germanici sau frizieni, sau belgi, pe lângă cuştile papagalilor exuberanţi, pe lângă păuni si păuniţe albe, cu pui lor numeroşi,.. ajungem la capătul extrem al zidului cetăţii şi urcăm pe lângă un foişor, pe un drum de strâmte scări în spirală care ne scot la zidul ultim, cu mult deasupra poienii ce continuă culmea de sub ziduri,..  rostuită ca aşezare a cetăţii,..

 

..mergem pe o potecă rectilinie ,de-a lungul zidului ,ocolind  un prim larg spaţiu cvadrilater pustiu ,avînd un frasin sălbatic şi măreţ, în colţul dinspre port,.. spaţiul desigur, că era cuprins de largi construcţii  de lemn, care înlesnesau ajungerea imediată şi rapidă la meterezele cetăţii,..a apărătorilor înzăuaţi,.. purtători de  grele ocale de metal ! gata de aruncat asediatorilor ?!

 

 

 

.. Dar acum spaţiul te apăsa prin goliciune sa, aproape necuvinciioasă, şi trebuie să mărturisim că renovarea sa  a ocolit, ..sau nu a avut ce să mai prezinte ?!,.. decât zidurile goale,..

 

Îmbrăcate de noi , prin siluetele scoase din închipuire,.. ale Templierilor de strajă şi a forfotei mulţimii de scutieri şi de mari slujbaşi, care îşi discutau aprins părerile obşteşti ale temutului Ordin ai Miliţienilor Templului lui Christos , în clipele sale de glorie,..

 

 

..Este drept că nu am putut călători decât prin locurile permise…astfel am trecut peste culmi de ziduri goale, peste deschideri  de ambrazuri ferecate cu late gratii de metal, peste poduri de scănduri carte făceau interminabile ocoluri peste pustii locuri, ..interioarele singuratece !,.. decupate de întocmirea largă a cetăţii,..

 

 

.. Pînă ajungem să întâlnim un cântăreţ singular din cimpoi, care îşi prezenta melodiile scoţiene,alături de un gigant motan gri antracit cu ochii verzi imenşi, De altfel el, motanul era .. plin de importanţa  siluetei sale, aproape obeze,..

 

 

 

.. Şi apoi ieşim pe intrarea principală a cetăţii găzduind un pod mobil în prelungirea unei porţi rostuite din blăni groase  de stejar,.. Cu lanţuri de fier asemănătoare grosimii lor şi  vechimii pieselor expuse,cântărind dintr-o privire groasele calupuri de granit, din zid, sau din marginea şanţului înconjurător,.. acum acoperit pe largi porţiuni, şi ajungem în altă parte a curţii exterioare, cea de lângă casacada mică ,continuare a micului lac afrontat ei, cu peşti roşii –aurii, cu alei mai îngrijite, şi bănci autentice de stejar cu inscripţii vechi pline de catrene cu tâlc, dăm acolo şi peste bustul părăsit al  lui Manuello Fernando regentul tânăr, supranumit şi în inscripţia sa,.. şi  ca Manuel Fernando năvalnicul, îndrăzneţul cel  nebun, Manuello : curajosul îndrăzneţ ..prin dragoste de acţiune,..

 

 

.. Mare susţinător , şi cunoscător al artelor frumoase,..  ca şi celui căruia îi datorăm şi ridicarea castelului Pina : Regele Fernando le Premier !,dedicat soţiei sale Regina Isabela de Savoia,.. socotită mai frumoasă decât Luna, ..şi care avea  consacrat şi parcul din apropiere, cu statui păduratece de zeităţi păgâne,.. variante ale lui Pan,.. pe lângă un lac întunecos,.. lângă maluri aplecate de vegetaţia crescută nesfârşit, ..prin Umezeala permanentă, care nu aştepta ,.. pe vârful muntelui Cintra,.. invitaţia să coboare,..trecând cu paşi furişi  şi mărunţi …peste bariera de maluri ale Oceanului !..

 

.. Era la Ea acasă !

 

 

Acuma îmi dau seama dece citadela templierilor avea zidurile goale ?!,.. era părăsită în perioada cuvenită uscării, şi combaterii umezelii seculare, ..O presupunere mizeră din partea unui cugetător făcut din pisme medicale, ..ca narator iscusit ?!

 

 

 

 

 

@@

 

 

 

 

-.doc