A  L’eglise jesuite et autres  en continuations des descriptions:

 

 

MERGEM SĂ VIZITĂM BISERICA JESUITĂ ... RELIGIA SE FACE CU PENITENŢĂ ŞI MAI ALES CU UMILINŢĂ VISCERALĂ ! O SUPUNERE TOTALĂ ESTE CERUTĂ,.. FĂRĂ A FI MURMURATĂ NICIODATĂ.. CA ATENŢIONARE !

 

 

 

 Tot în ziua în care am vizitat cartierul din spre Funadamente Nouva, am avut drept ţel de a vizita şi o biserica care nu era menţinută  ca vizită obligtorie prin somptuozitatea Sa ,sau prin aspectul de sacralitate  neobişnuită …

 

Şi aşa am reuşit să pătrundem într-o biserică ,care ar trebui să fie  socotită ca unul din monumentele dintre cele mai însemnate din oraşul veneţian .

 


Mare surprindere  căci după ce am vizitat-o ,am putut socoti că am avut noroc în întreprinderea noastră, fiind ghidaţi de o stea călăuzitoare către una din cele mai importante aşezăminte de acest fel, astfel acum în cunoştinţă de cauză pot situa supremaţia acestui locaş ,ierarhic cam pe locul doi ,trei, din Veneţia şi deocamdată neajungând în Neapoli, Palermo sau Milano pe acelaşi loc fruntaş imediat după Basilica San Pietro din Roma , Basilica San Marco, sau Domul din Florenţa, care sunt  pe drept cuvânt cele mai somptuoase, şi recunoscute locaşuri religioase , ca emanaţii a credinţei catolice italiene, absolut  pe cele mai fruntaşe locuri, în ordinea enumerării.

 

 

Am intrat din instinct şi am rămaşi surprinşi de legătura puternică dintre scopul religios şi măreţia decoraţiunilor pe care le cuprindea acest locaş, aproape stingher prin măreţia expusă şi fastul semi-oriental , egal cu acele aşezăminte religioase vestite şi pomenite mai sus..

 

 

Nimic nu lăsa impresia pe care am căpătat-o , efectuînd această vizită ,la drept vorbind ..cam la întâmplare :

 

 

 

Portalul aşezat pe o stradă relative dosnică, dar foarte sobru şi puternic în sinceritatea forţei sale, ne-a relevant o clădire deosebit de încrezătoare în forţa mesajului Său, de suveranitate fără compromise, de simplitate,care

pe măsură ce era vizitată îşi dezvelea  splendoare Sa prin arhitectura , interiorului Său, supleţea  dezinvoltă , impozanţa Sa, şi o anume seriozitate înscrisă în tratarea  statornică a unei credinţe neştirbite a ceea ce putea reprezenta,prin Ordinul Jezuit, care o înfiinţase, şi care îşi manifesta de la intrare trufia sa, şi mîndria membrilor săi deloc anonimi,..

 

 

 

..Era o diferenţă şi o proprie manifestare de  auto–mulţumire, care impunea şi poate chiar şi incomoda  pe fraţii săi catolici, care erau diriguitorii acestei vechi republici,.. şi am ghicit lesne o oarecare siguranţă de sine, care putea fi socotită ca o manifestare prea puternică,de suficienţă celpuţin,.. în faţa Bisericii Veneţiene, dar care era îngăduită,.. cu jumătate de măsură şi mai ales din motive diplomatice şi economice de  către oligarhia veneţiană,..

 

 

..Au fost probabil momente cînd Puterea dogilor veneţieni se străduia să ţină cât mai aproape adevărata  puterea,desigur simţită ca  dominantă a secretului ordin Jesuit, care nu putea fii ocolită prin mesajele de orgoliu vanitos, când Dogele era încă în  conflicte militare cu Papalitatea,sau cu alţi opozanţi mai puţin onctuoşi şi mai puţin calculaţi…

 

 

Biserica Jesuită.. fiind patronată simplu şi oligarhic de o mare putere, care era înfloritoare în alte ţări vecine : Spania sau Portugalia, cu care republica Veneţiană încerca să menţină legături cât mai strânse, de o ambiguitate  perfect versatilă,..cât mai  suplă , faţă de uriaşii săi vecini,

 

..dar şi potrivnici,.. în ale comerţului, sau ale Domeniilor coloniale, cultivate ca ţârmuri dobândite de propriile lor regate drept Colonii dependente şi mai ales foarte bogate.. reconfortante pentru visterii pline de păcatul risipei, prin cheltuieli imense legate de fastul regal, sau  de războaie extrem de aventuroase şi costisitoare .

 

 

 

Era epoca secolelor în care Spania şi Portugalia aveau drept sprijin un uriaş potenţial economic datorită acestor colonii pe alte continente, care sprijineau direct comerţul lor, până în Asia şi Extremul Orient, drumurile comerciale ale mirodeniilor, şi ale aurului şi lemnului scump, a făcut ca negoţurile  lor să fie înfloritoare, iar puterea militară să se sprijine pe un uriaş agregat comercial sau militar necesar să apere tendinţele lor monopoliste.

 

 

Mijloacele Ordinului Jesuit, desigur că erau egale cu puterea Bisericii Papale  sau italiene, iar despre disciplina Ordinului Jesuit şi manierelor Sale de a executa tainic controlul chiar în mijlocul catolicismului, nu se pot adăuga noutăţi, pentru că am avut de-a face cu un ordin religios cu apucături bazate pe o strategie a legăturilor şi alianţelor departe de ochii lumii , dar care funcţiona lejer,.. ca o mare putere, o forţă egală cu puterea colonială sau  cu diplomaţia de catifea, dar care nu permitea jocuri de culise decât sub controlul celor care aveau mijloacele să o realizeze şi mai ales să o menţină..

 

 

Nimeni nu se îndoia ce reprezentau jesuiţii în acele secole ca forţă socială permanent ascunsă şi de o fermitate proverbială !

 

 Chiar numai momentul alegerii locului de ridicare a bisericii lor reprezentative în cetatea oraşului lagunar, aproape nordică şi oarecum dosnică,..

 

.. Pe o strada care se deschidea direct în gura cartierului comercial, dar in vecinătatea imediată a cartierului sumbru al administraţei dogilor, la doi pasi de Arsenal, şi imediat pe calea de intrare vicinală dinspre ţârmul lombard al Deltei Padului,..La Debarcaderul Fundamente Nuova.

 

 Jesuiţii au contribuit din plin la crearea unui monument al unei Porţi de intrare, discretă, aproape ştearsă ! ..de o nepăsare deloc întâplătoare, confecţionată cu grijă, ca o machiavelică dar prietenoasă ( ?! ) Mască lipsită de taina alcovurilor, dar etichetată  în exprimare,.. de aspectul prăfuit şi şters al mantiei simple (de serviciu ) sau de-a dreptul de acoperitoarea unui simplu sac, ..

 

.. O umilinţă de călugăr simplu şi sărac, dar vigilent mesger-spion al Ordinului Sacru Jezuit, un astfel de bancher-cămătar,mijlocitor şi păstrător a unor secrete directive,.. 

 

..Curier al drumurilor prea îndepărtate , pentru a nu fi o Şcoală deosebită a supravieţuirii,cu o tainică răbdare în a-şi cântării partenerii , după semne numai de ei cunoscute,

 

Semnele unei bisericii obligate de scopurile conducătorilor săi, de a păstra forţa tăcerii, chiar după ce lucrurile erau  vădit însemnate şi dovedeau purtătorilor ,că ştiinţa ascunderii este o armă benefică şi creatoare de mari profituri statale sau ideologice, şi chiar băneşti…

 

 

NUMAI un astfel de debarcader solitar şi adus la distanţa potrivită de mal , asemenea ferit ca la o vamă cunoscută de cine trebuie,

 

.. Cu drept de refugiere în Casa Domnului, ca o Sacră ambasadă, retrasă, ..semănând ca o pustie clădire, aproape fără insemnele potrivite din afară,…

 

 

 

Ne punea o pecete de jurământ şi tăcere, ajungând până la o resemnare mută , Şi neapărat o desfacere de Treburile legiute ale practicanţilor Jesuiţi,

 

.. Templierii erau mai absorbiţi de fastul lor public, decât fala Jesuită,.. ! 

Cine totuşi s-a păstrat neatins de timp..

 

 Iar noile plecări, scăpau desigur chiar şi poliţiei ducale a Dogilor,sau corpului marinăresc , elită a  mărilor !

 

 

Desigur că se observă chiar şi astăzi  că autoritatea făcea o delimitare faţă de Ordinul Jesuit ,

Nimic nu s-a schimbat  chiar şi astăzi, după atâtea secole, în comportarea veneţienilor, şi aproape mă aşteptam să găsesc locaşurile ascunse ale poliţiei bisericii Veneţiene , ca statornici supraveghetori, din umbră , a circulaţei persoanelor de intră-iese,.. în puternicul aşezământ,găzduit de o  simplă stradă, mai largă , şi deschisă .. desigur observaţiilor lesnicioase de mai departe !

 

 

 Politeţe şi supraveghere statornică !,..

 

 

 

 Italienii ştiau arta filajului din Umbră din fragedă istorie  culturală şi de război !..

 

“Jocul Umbrelor “ .. se desvoltase de timpuriu, în toate iarmaroacele peninsulei, şi sunt convins că printre siluetele de umbră, ale preoţilor , deseori cei mai iscusiţi, mai versaţi în taine , ..Erau ascunşii ..purtători de

qui qvo quo“, vesele prilejuri de debordantă isteţime ale teatrelor populare ! 

 

 

..Erau desigur Ştiuţii – ştiutori : Umbrele,.. doar umbrele  şterse  ale preoţilor jesuiti, cu o disimulare perfectă , a singurului şi veritabilului lor Scop ,.. împletit în ghemul nesimţitor de şters al legăturilor trecute la categoria  bisericească, ..care i-a purtat şi renumele ,

Rămas,.. încă rămas !

 

 

 

De ce această Ordine ? ..de criptare :

 

 “La malul singur , pe o vreme rea, barcaşii aduceau tăcuţi un balot, ce se mişca  tăcut sau numai mârâind, şi alte umbre repede soseau, şi-l ridicau dispărând şoptit : In insula mare a bisericii, mormânt predestinat tăcerii de lucru,  ..singură  şi Unică Avizoare : că acolo se lucra gândind, ..la o cale potrivită de ţară, ..şi de Biserică ! “

 

 

 

..Se încearcă o simulare de atmosferă, ..de clar-obscur italian ! Carravagio..

cel care prin moartea sa a mărturisit, .. eminenţa artei nu poate salva necugetatul şi ţâfnosul de artist, chiar dacă fuga sa a fost lungă :

 

.. La adăpostul Maltei,  sau la plaja de ţârmul Toscan, către Oscia romană , nu l-a putut feri de ascuţişul de pumnal, Întâmplarea pare o glumă, dar realitatea uită să spună care a fost adânca pricină a jignirii  de neiertat,..

ce a curmat o viaţă, .. când speriat de moarte a încercat apelul la piraţii tunisieni !

 

 

Oricum artistul Clar-obscurului a fost ajuns,.. şi s-a Pierdut pe sine, simplu .. pe o plajă pustie !, Pe nisip, după un somn,.. de ocărât pribeag, ostracizat!

 

 

 

 De aceea Ordinul Jesuit a obţinut, cred nevoit, şi o imagine asemănătoare faimei Sale, în locaşul lor catolic, pe malul Veneţian :

 

.. O expunere a unei mândrii de ne egalat, şi o siguranţă a conceptului ideologic bisericesc, care impunea o disciplină perfectă, şi admisă de forme de supunere totală, un control absolut al pieselor sociale ( sau bisericeşti ),o impunere a voinţei gradate,de la vîrful ierarhie către larga bază a piramidei de religionari, ..

 

 

.. iar Opoziţia sau Piedicile în calea Credinţei absolute sau în egală formă a puterii absolute ale Ordinului erau de neconceput, Servire ,onoare şi depunere a fiinţei tale în mâinele Ordinului Jesuit,.. care avea drepturi de suire în cele mai înalte funcţii ,..dar mai ales penitenţa scoborârii pe cale ierarhică, dacă nu chiar a prăbuşirii a celor neaveniţi..greşiţii sau chiar numai bănuiţi de greşeală !

 

 

.. Aproape că ordinul era militar prin eficienţa executării a celor cerute la o simplă comandă, şi a înlăturării celor care greşeau, sau care numai stânjeneau eficacitatea formidabilă a puterii cuvântului şi a credinţei… renumite !,.. prin caracterul său aproape fanatic,.. într-o formă religioasă aparte !..la baza căreia stătea credinţa neştirbită ,desigur impusă, şi umilinţa acceptată ! ..ca leac pentru trufia care dezrădăcinează omul de sufletul Dumnezeului său, coborându-l la păcat şi gânduri ascunse, ..nevolnice !

 

 

De altfel numai gradul său de a efectua disciplinat crezul,.. celor care făceau parte din Ordin,.. a contribuit încet, încet la reuşita destrămării acestei puteri sociale, dincolo de peninsula Iberică, ca şi pierderea globală a marilor imperii coloniale survenite viforos în secolele de mijloc ale mileniului doi, cu aspecte de întârziere,..dar  şi de diminuare a forţei lor pe parcursul unor vremuri mai apropiate  ale secolelor XVII-XVIII, printr-o lentă hemoragie a mijloacelor necesare cheltuielilor sociale şi imperiale,

.. ca şi prin apariţia unor conjuncturi adverse,.. reale !

 

 

 

Biserica are un mare spaţiu al Navei centrale ,purtând cu un deosebit simţ chromatic arabescuri ale Grădini Eden: în degradeuri palide de la verdele cenuşiu spre griul neutru cu treceri în nuanţe maronii absolut asortate celor două culori amintite, văzute pe motive decorative florale de o mare subtilitate !,

 

..Arătând o împletire a unor forme vegetale desăvârşite, prinse în chenarul conturului de aur galben- roşu stins , ..ca o muzică divină şi regească ,.. pe un portativ dăruit imaginii artistului, chiar de suflarea îngerilor cereşti, şi ei apropiaţi Magnitudinii Jesuite !

 

 

 

.. Deasupra  pe un mare cer de albastru de cobalt stins, smălţuit cu steluţe numeroase de aur, nu tocmai mici, ..cheamă o impresionantă simţire de iubire veşnică ,

 

.. Însoţită de o aeriană chemare simulată ca un arabesc sonor depărtat şi totuşi sigur venit de sus în vraja Sa aproape mută sau numai îngânată ! , ..deasupra omenescului privitorului, factor de înlemnire auditivă şocantă prin halucinaţii melodioase ale unor Cântece Cereşti,..

.. Purtate de arpegii cristaline de voci copilăreşti ,măiestru aranjate , după forma îngerilor şi mărimea lor, ..în rang .

 

Şi eu îl mărturisesc cucernic, dar şi mirat de forţa semnelor auditive , nu prea obişnuite, nici la mine,ca purtător al insemnelor de energie de atâţia ani .. lungi , de practicare !

 

 

 

Desigur că este un mare Semn de Har  al Bisericii,şi al credincioşilor săi ! ,

Şi pot să spun că stînd acolo am şi remarcat persoanele străine care păreau că vin mereu la rugăciuni săptămânale : erau o pereche de oameni, fini intelectuali, însoţiţi de doi adolescenţi ,fată, băiat şi care au rămas tot acolo după ce noi ne-am terminat vizita noastră meticuloasă,

 

.. Jesuiţii de astăzi, nu mai poartă  îmbrăcămintea lor sărăcăcioasă sau numai sobră, sunt oameni ca aceştia ,  relativ bogaţi sau din clasa medie, dar sunt la fel de mari adoratori ai Ordinului Sacru, foarte cucernici şi tăcuţi , vorbind simplu ,fără gesticulaţii !

 

 

Un larg fronton aflat în spate, ca o galerie pentru corul bisericesc care însoţeşte o frumoasă şi veche orgă sau armoniu, sub un tympan rotund , auriu, de aspect regesc ,.. simbolizând rotunjimea credinţei desăvârşite sub o formă de rozariu deasupra  galeriei aproape de Pro naosul intrării, încadrat de statuile celor două personaje aproape tradiţionale : un San Pietro spre dreapta şi al doilea un San Paul, sau alt sfânt legat de hramul bisericii, în alte locuri de dominanţă religioasă ..

 

 

Are un fronton deosebit de frumos împodobit la nivelul altarului , are galerii superioare, foarte frumos festonate după moda italo-spaniolă, chiar andaluză, şi este ornată decorativ, cu mari tablouri datorate celor mai iluştrii renascentişti italieni, sau spanioli, cu subiecte religioase, şi sunt expuse mari portrete, ca siluete , ale unor mari conducători ai ordinului  de la început şi până în perioada , relativ actuală..

 

 

Pe culoarele laterale şi cel central sau pe spaţiul imediat  de la intrare,..

se află multe pietre tombale purtând armoriile sau blazoanele unor membrii de vază ai Ordinului, deosebit de somptuoase, cum numai la Domul din Pisa am  mai văzut…reunite cu toate în număr de peste cinci duzini, de diferite neamuri europene, şi pe largi perioade acoperind câteva sute de ani..

 

de frământări ,aristocraţii, militari,mari şefi ai bisericii ,uneori insoţiţi şi de soţiile lor, şi purtând la Sepulcrariumul de la Pisa, alături de dom, numeroase statui în mărime naturală alegorii simbolice,.. a unor personaje comemorate  pentru vitejia sau abnegaţia lor religioasă, sau socială,.. recunoscută .

 

 

Imaginea este copleşitoare ca şi la Pisa , şi aici priveşti piatra tombală cu reliefuri decorative şi înscripţionări foarte enunţiative despre meritele carieri personalităţii decedate, ..Inscripţiile desigur că laudă ataşamentul şi fidelitatea acestor merituoşi membrii ai Ordinului sacru,

 

 

.. Şi de multe ori fac neaşteptat o demi confuzie cu ordinul Templier, sau cu Frăţia Meşterilor tradiţionali, sau cu  cea a sacerdoţii Papali, sau cu acei clerici Patrisici pe care i-am văzut răspândiţi  în toate bisericile italiene, mai ales la Roma sau Florenţa .

 

 

 

Dar în partea centrală a Navei  se află obişnuita capelă cu patru stâlpi din marmură verde gri-maronie, cu aspect somptuos de stîlpi împletiţi , asemănătoare cu cea de la Basilica San Pietro ca stil , şi aproape ca dimensiuni..

 

.. Sunt simbol al legăturii celor patru forme ale desăvârşirii de credinţă, cvartetul simbol al unităţii asumate şi devenite miezul puterii,.. de stâlp ceresc care sprijină bolta de formele pămînteşti, ca liante desăvârşite ale credinţei,  adunate din cele două medii atât de diferite,..

 

 

.. Ei stâlpii, au aspect de largi catene înfăşurate,funii cereşti de grosime ciclopică care pot influenţa simţirea  omenească, dându-i  dimensiunea greutăţilor care îi leagă pe oameni de divinitate, şi cât de obişnuite devin ele în faţa suflete lor , care prin penitenţă şi renunţare permanentă urcă pe aceste golgote ,  spre fericirea absolută a înţelepciunii creştine ,odată cu Dumnezeu său renăscut, prin sine şi umilinţa sa !

 

 

Bogăţia ornamentaţiei, şi a decoraţiunilor interioare contrastează puternic cu exteriorul deosebit de sever şi chiar sec !,.. ca manieră de expunere, şi aceasta crează un contrast deosebit..

Nimica nu anunţă din afară , ceea ce va irumpe în interior..

 

 

..Din exterior te crezi în faţa unei asociaţii religioase de învăţământ catehicesc, aproape sobru , ca o şcoală de contabilitate, un aşezământ social dacă vrei, ..dar care impune cu o forţă deosebită anunţul : că acolo nu este de nici un fel , de glumă..

 ..  Religia se face cu penitenţă şi mai ales cu umilinţă viscerală !

 

 

..O supunere totală este cerută,.. fără a fi murmurată niciodată,.. niciodată pomenită ..ca  o atenţionare desluşită !

.. Cine eşti tu şi ce dorinţe ai ?..este mai mult o manifestare duşmănoasă,.. .. dacă nu, chiar o neghiobie ! dacă este formulată,.. sau numai gândită ! Rămâne de cântărit .

 

 

 

NU este nevoie să fii pus în gardă de vreo temniţă de granit,.. ca la Palatul Dogilor ,aceea trebuia să frângă rezistenţa unor oameni dispuşi să facă comerţ la sorocul de câştig, să omoare , să culeagă prăzi la lumina zilei, să lupte pe uscat sau pe mare, şi chiar să trădeze pentru a se salva,..

.. Grăunţele porturilor şi ale câmpurilor de luptă,.. mercenarii vieţii, norocoşii ! uneori,.. alteori : Călăii silnici ai altora, sau ai concetăţenilor aflaţi de cealaltă parte a şanţului de metereze,.. ale cetăţilor !

 

 

Dar întodeauna , sau de cele mai multe ori.. aflaţi la lumină ! cot la cot cu tovarăşii lor ! Mercenari armaţi şi cu trufie de soldaţi,.. şi sigur de jefuitori !

 

… O mare distanţă faţă de socotitorii ajunşi pe băncile catehismului , disciplinaţi de credinţă, sau de dovezile zilnice ale legămîntului ordinului bisericesc Suveran dar şi ascuns ! Cu dorinţa ascunsă de a nu greşi în faţa Domnului ceresc prin Faptă sau Gând, şi de a nu cârti în faţa superiorului, .. cu o umilinţă manifestă  .. cotidiană !

 

 

Biserica exprimă cu totul acestă versiune comportamentală !

Ea are totul ! ..care îi trebuieşte ca afirmare religioasă, pe pământ , dar şi în ceruri ! Are în plus ordinea sacerdotală consimţită şi impusă !..Şi mai ales nu se vede nici-un semn de împotrivire la îndatoririle sacerdotale făţişe ,.. dar nici vreun semn de nesupunere la îndatoririle mai aspre sau ascunse, neconştientizate, şi care sunt de nepătruns ! de la Padre.. la ucenic,.. sau la  restul lumii credincioase, sau laice !

 

 

 

 

@@