CA VENEŢIA CEA GOALĂ... PE STRĂZILE CU FELINARE STINSE,.. ŞI ÎNTINSĂ PRIN CANALE.. (CHERCHE DE DONNE UNE NOUVEL VERSIONS Ŕ LES RENCONTRES DU SOLEIL !..)

 

 

 

Şi dacă doresc să mă reîntorc la zilele mele de concediu din străinătate ,..unde să mă opresc ? Unde să mă aşez singur şi chiar liniştit ? Să rămân în mijlocul străzii din Veneţia sau să mă cobor din trenul care leagă Lisabona de Cascais, plaja regală de la Atlantic ?

 

 

 Sincer să vă spun,.. mai sunt şi alte câteva adrese pe care le doresc la fel de mult, dar  ..mă simt acaparat de Veneţia, Oraşul care fără să spună un cuvânt  te ştampilează cu o etichetă.. nici nouă şi nici veche:”Made in Italy”, şi ca abţinut de la orice comentariu te întorci resemnat pe-o stradă oarecare, din Veneţia…

 

.. Şi mă aşez la coada care nu se mai sfârşeşte niciodată, la un institut de înfrumuseţare alimentară.. un moll de alimente,.. cu preţuri ca pentru turişti.. adică la limita normalităţii,de care se dezic locandele alimentare neaoşe : cu preţul public mult mai scăzut .. ca pentru italienii urbelor din apropiere,..

 

.. cum este Maestre,oraş proletar aflat în vecinătatea Veneţiei şi care deja acaparează totul : familii muncitoare,.. pensionarii, şi copii,.. care au cu toţii nevoie de un climat continental scos în afara valurilor şi ceţurilor eterne, dăunătoare laringitelor neobosite şi aproape permanente !,.. dar şi  a bolilor astmatice care se simt deranjate de mucegaiurile adunate din.. vechime,.. sau din cele de umezeala secolelor.. dăinuind,acoperite în foiţa lor,.. de zeci de administraţii grijulii ,.. astfel că este de crezut statistica vehiculată, de pe stradă,.. că dintre locuitori : .. au mai rămas cu domiciliul peste noapte şi permanent ! în oraş,.. numai 65.000 sau 80.000,.. restul s-au mutat în localităţile vecine din afara lagunei.. iar imobilele sunt în general solicitate totalmente de către vizitatorii nou veniţi.. Unicii partizani ai Lagunei sfinţite,.. pe care o şi găsesc de neînlocuit.. peste secole..

 

 

Mă aşez deci, la coadă lângă Billa, molul alimentar,.. amestecaţi printre turiştii de pretutindeni,.. de lângă noua mea adresă : Palatul Ca‘Gottardi,.. colţ cu un canal şi un pod tipic în boltă ogivală domoală.. depăşind cu cel puţin un metru platitudinea orizontală  a străzii care este în prelungirea podului..

 

 

Un Moll alimentar,.. strict trebuincios pentru modelul alimentar turistic,.. care cuprinde câteva ingrediente tipice pentru orice adresă turistică din Europa şi probabil chiar din întreaga lume : câţiva litri de apă minerală, un pachet de unt, biscuiţi, pâine, caşcaval şi felurit salam, sau conserve de peşte, măsline,.. şi una două sticle de vin ,.. şi poate chiar şi câteva sticle de bere..

 

 

Un tipar de aprovizionare capabil să te scoată din orişice încurcături,.. cu vecinul tău stomacul,.. căci niciodată nu se poate ştii,.. ce îţi doreşti tu !.. în mijlocul nopţii,.. liniştite sau aventuroase,

 

…Dar pot acum să zic cu mâna pusă pe piedestalul de jurăminte,.. că acest  regim alimentar de avarie,.. este cel al unui marinar ,.. care se întovărăşeşte cu grupuri de cunoscuţi ,.. de care nu este prin nimic legat ,decât de viaţa sa aventuroasă, la colţ de barcaz ,.. şi  la colţ de Marae Noastra Mediterana, aproape servilă de zeci de secole ,..pe care le cutreierăm  pricepuţi sau nu,.. în ale comerţului, sau numai al marinăriei : de visuri ancoraţi,..sau de plictis, .. sau  amestecaţi  cu dăunătoare şi nelămurite… vicii de comunicare…?!

 

Dar este periculos ca să te adresezi  Veneţiei servil  şi să trebuiască să te faci, că nu ştii că acolo,.. cel mai  ucigaş lucru ! ,.. este să pici în capcana viciilor.. de comunicare,

 

.. Republică a Veneţiei,.. care de secole ai blasfemiat aceste vicii sociale de comunicare,.. ca nişte păguboase acţiuni dăunătoare Serenisimei republici a Dogilor,.. în plan politic,.. religios,.. şi diplomatic,.. de când alianţele cele mai izbutite, se aşterneau prin legături făcute,trainic şi intempestiv,prin înrudirea fiilor şi nepoţilor,.. cu mirese moştenitoare ale caselor regale !.. fie ele de păgâni nomazi, sau copile regale,.. sau de prinţi europeni, bine cotaţi.. social..

 

 

Ca viciu de comunicare,.. Nu puteai :

Să tăinueşti averi frauduloase,..sau furturi,..să ucizi din proprie camaraderie, tovarăşii  ai tăi,.. de furturi !,.. care te-au întovărăşit cu prezenţa lor, şi numai formală,sau ca o asociere deplină la o faptă neiubită de Republica Veneţiană, ..sau la alte fapte hulite de Opinia publică :ca omor,..furt deplin de proprietar cunoscut sau necunoscut,adulter, sau alte iubiri interzise,.. furt de persoane sau lipsirea lor de libertate,.. Înlocuire de persoane,.. sau atribuirea unor calităţi nefondate prin nimic,..Tăinuire sau Trădare naţională,sau înşelăciune repetată şi jurăminte false sau frauduloase ..

..Pactizarea cu inamicii Republicii Veneţiene.. Luare în batjocură ,în public,.. sau fără public,.. a Dogelui,.. a Lui Hristos,..sau a bisericii şi reprezentanţilor Ei..

 

 

..Şi astfel de încălcări recunoscute sau nu,.. cu diferite prilejuri făcute, sau dovedite prin susţinere de legământ de veneţienii nobili,.. sau cu stare, sau.. liberi .

 

 

Deci se probau o multitudine de vicii de comunicare dacă aceşti învinuiţi puteau ajunge la astfel de acuze,.. care de obicei făceau obiectul unor pricini numeroase, şi care în cel mai bun şi mai uşor caz, de rezolvare se ştergeau, dacă se mai putea şterge .. din memoria serviciilor secrete ale Republicii veneţiene,..pentru nevinovăţia probată,.. printr-o simplă amendă, destul de consistentă,.. de cele mai multe ori dublată de o alungare, pentru ani buni,.. în afară din oraşul lagunelor ..

 

..Mai ales când viaţa publică era aparent plină de o transparenţă diafană,..în lumina solară a dimineţilor,.. ocrotite de umbrele piezişe şi pâlpâitoare ale poliţiei politice a Dogilor,.. sau a cutiei Denunţurilor aşezată la primul etaj al galeriei de intrare în Palazzo Ducale, chiar foarte aproape de calea de intrare sau de ieşire, a celor  solicitanţi.. aflaţi cu treburi înlăuntru ,..fără cel mai mic gând al delaţiunii,..

Această cutie frumos ornată, având şi mulţumirii adăugate din partea Republicii Veneţiene,.. te făcea să te opreşti şi să-ţi reminteşti niscavai jigniri anterioare,capabile să înegureze memoria unei persoane demne sau cochete.

 

 

..mai ales că prin şoaptele.. spuse cu vocea joasă,ca la scenă,..sosite chipurile de niciunde .. şi care păreau numai pe tine că te priveau ..aproape ?! secrete şoapte,.. de după umăr !,..prin care erai înştiinţat că până seara,.. cel târziu !, gardienii secreţi ai Dogilor, îţi şi băteau în poartă , solicitându-ţi ferm şi poruncitor,..prezenţa supravegheată în beciurile , aflate sub nivelul mării,.. în temniţa ducală, ..

Pe care eşti invitat,.. ca o reclamă de comerciant interesat cu educaţia con-naţionalului său.. Să o şi vizitezi degrabă,..odată cu această vizită,.. dacă doreşti ?!

 

Concepţia divină nu se şterge,..

 

.. Şi are convingerea ipocritul meşteşugar de beciuri,.. că de-abia de acuma,.. după ce el te-a invitat irezistibil !.. te vei prăbuşii în braţele amfitrionului care plin de nobleţe,.. te va încrdinţa  gardianului de carcere ! la rând de ocupat.. aproape solicitând Tu !.. mai tumultuos şi exploziv,ca niciodată :

 

..Daţi-mi ! măcar o ultimă carceră !..cu apă potabilă pe podele şi populaţia turmă,.. de guzgani,.. într-o aglomeraţie de recluziune, care nu se opreşte la sufletele celor schinguiţi,chiar morţi fiind !,..a sufletelor ce-şi strigau cu gura lor,..nenorocul de a fi acolo unde,..nu era de dorit,.. să se afle niciodată ! .. pentru prietenii apropriaţi sau rude,.. dar,..aceştia nu erau decât suflete din vremuri trecute,.. care mai bântuiau, criptele de granit,.. lor li se adăugau sufletele celor vii,..care încă nu disperau.. de a se mai vedea vreodată afară !,.. cu scuzele de rigoare.. sau fără !..

Pleiadă de condamnaţi,.. care mai încercau să capteze sensibilitatea unui Dante,.. repetitor al emoţii din infernul uman..

 

 

..Brr.. ce dorinţă..

.. O astfel de invitaţie se poate socoti un atentat la viaţa dulce de afară,..şi o întristare temeinică,..pe cari furii moderni de capitalism de consum luxos ar trebui să o ia  temeinic în calcul ,chiar dacă mondializarea îţi poate oferii felurite adăposturi,..şi insule singuratece cu încăpătoare tentaţii de  bungalowuri cu aer condiţionat.

 

 

.. Şi pe care ai şi cunoscut-o,.. în altă zi,..de vizită temeinică,..La pimniţele Dogilor,.. venit anume ..Ca să măsori temniţele româneşti ale Turnului Chindiei,..sau ale Castelului Huniazilor,..ştiind tot ce s-a vorbit şi arătat politiceşte în ultimile 5-6 decade,..actuale !,.. ca modele fioroase de temniţă, ..iscusit ridicate,.. de pază a  poporului român !

 

 

Şi am sosit senin la această examinare.. îndelung curtată de un oprobriu citadin,.. care nu ar fi dat soarele cald de afară ..pe grosolanele modalităţi de încălcare ale drepturilor omului,.. chiar fiind negociate imaginile ce au fost şi care vor veni,..după plimbarea din adâncuri ..când soarele de afară,..şi aerul înmiresmat de florile de mâţişori de plop ai primăverii timpurii, te împiedică să guşti .. poteca de infern cu sunete de voci tânguitoare,.. agăţate în aer de uneltele ruginite, că par deja negre, de-un sânge închegat, vopsite neâncetat, .. la  repetatele  schingiuiri, la care îndelung .. au fost folosite,..şi dibaci la miezul alcătuirii..  re-gândite !

 

..Inelele ruginite de  la mâini şi la picioare,.. de care sunt legate orori de penitenţă aspră !

 

 

 

.. Şi grăbeşti pasul,..cu o hoardă de hidoase lighioane invariabile apărute..ca şi Gnomi cu tichie şi zdrenţe,.. agăţaţi de umărul tău.. mai ales că mereu te întrebi : Ce se va întâmpla acolo,..ca pe un Titanic,..adus sub coama valurilor, .. dacă lespezile de granit se vor da la o parte şi apa aflată la un nivel superior se va avânta  din lagună înlăuntru ?,.. în această temniţă Cavou .. ca o veritabilă Luntre,.. de piatră ..a lui Caron,.. de trecut leşuri ,sau viitoare leşuri,..peste râul Stix,.. al  ţărmului fără de viaţă , care desparte clipele hotarnice,..dintre vis şi nerealul crud şi… de nedorit !

 

 

Amarnice aceste vicii de comunicare din Evul Mediu timpuriu şi mijlociu veneţian.. Iar experienţa conversaţiei făcute în cerc închis,..este dăunătoare !

 

 

Mă reîntorc la coada de la Billa, molul alimentar,care se dovedeşte totuşi mai scump decât alte magazine de cartier,..este normal !el se adresează turiştilor, cu dare de mână,.. iar pentru patronii acestui local de aparenţă vestică modestă,.. aceşti turişti consumă mereu şi întotdeuna numai preparate de carne,.. dulciuri deosebite ,.. şi mai ales fast-fooduri,..iar acestea desigur că au un preţ mai mare,..adică de 3-4 ori mai mult decât la alte adrese,..

 

Facem totuşi o primă cumpărătură,.. din cele cu preţuri modice o dată,.. şi apoi mai căscăm gura  la toate aspectele de comerţ citadin, pus în calea pietonală a turistului,  şi mai ales reţinem preţurile comparative,.. care induc maniere de judecată comercială ..comparative.. cu iuţeala obişnuinţii !

 

 

Instincte favorabile pentru că numai de a doua zi am putut verifica la o altă adresă că preţurile sunt aici,..mai mici şi cel care ne-a servit buna înţelegere, era un italian de bună credinţă,..Don Silvian Domenico, un fel de practicant creştin şi apropiat de Biserica Sfânta Fosca... care  a ţinut prietenos să ne comunice, pe nerăsuflate, cele mai importante lucruri şi soluţii: unde să mergem  ca să găsim hrană ieftină,.. sau băutură bună,.. unde să găsim cel mai uşor consulatul românesc,.. şi unde se află circa de poliţie în cartierul său..

 

..Aceste trei locuri cardinale trebuie să găurească memoria oricărui turist venit în Veneţia.. şi trebuie să recunosc că ele au rămas adânc înscrise,

în memoria mea,.. ca şi personajul extrem de protocolar,.. care ne-a servit şi câteva amănunte istorice despre această Biserică aflată mai jos de Ca’ Gottardi..

 

 

 

Ea este aproape cea mai veche din oraş, este foarte însemnată pentru cartierul în care este aşezată, pentru motivul că în ea s-au celebrat multe rugăciuni către Sfânta Maria şi sfânta Fosca,.. pentru a se scăpa de ciumă, care făcea în secolul XV mult rău oraşului depopulându-l,.. trei-sferturi !.. Dar rugăciunile au fost ascultate şi Molima a dispărut ,aşa şi cum apăruse.. fără de veste !şi de notat nici nu au mai apărut,.. vreodată !..

 

Trebuie să mulţumeşti proniei că te-a înzestrat cu Darul de a reţine şi privii cu tâlc, pentru că îmi reamintesc mereu,.. privirea de triumf  extatic a bătrânului.. aproape sacerdot ca şi  Moise,.. sălbatecă şi scânteietoare ca un  pumn de perle negre lucioase,.. sau diamante.. şi care ridicând degetul index al mâinii sale a mai subliniat încă odată ,.. adevărul la care nici nu te îndoiai că a luat El parte,.. şi tu asemenea cu el !..

 

..ca o statuie vie şi aureolată a bătrânului diatrib,.. culegător de legi !,.. cercîndu-şi involuntar harul  său angelic şi al  tuturor sfinţilor catolici, pe care pentru o clipă ia reprezentat deplin,.. în faţa noastră ,.. preluând ceva din energia impresionantă a unei picturi reamintite : Sfântul Iacov,..cerşetor.. pe dealurile pustiei,.. un fel de Goya,.. bântuit de imaginea sfântului Ioan Botezătorul,.. simbol al virulenţei pastorale,..aruncător.. îndârjit de anateme :

 


..El practicantul pensionar, ne reaminteşte ca un stentor asceza lui şi a poporului său,.. ca nimb de suferinţă ocrotitoare şi ocrotită,..în faţa cerului gol cu soarele cunună peste boltă la început de primăvară veneţiană,poleită..

Spunând: să credeţi ca şi mine,.. ca şi noi,.. în timpul lui Christos,ce socoate şi adună,.. copii Domnului ca Mieii, ..şi-i ocroteşte pe aceştia de căderea în negre urgii,prea necurate..NU vă risipiţi,..şi cu credinţă, mergeţi cu rânduială,..în faţa lui Dumnezeu,a tuturor sfinţilor şi a maicii sale, Imaculata Vergină a cerului..

 

Şi este transfigurat de acestă închegare de rugă şi de credinţa sa, ce apare la suprafaţa lui,.. ca un izvor clar de milostenie,.. asumată şi în deplină pace .. răspândită ! ..tuturor…

 

 

.. Şi păstrez acestui pensionar ,cu aspect de civilizat bătrânel, înalt şi slab mărginit cu ochelari cu imense dioptrii, devenit un ghid util credincioşilor străini,care se interesau poposind în cartierul său,..de istoria acestei biserici, a cărei vechime era dovedită de lespezile de calcare roase de vechime,de arhitectura  îndreptată spre sfera goticului timpuriu roman, şi spre altarul împodobit cu o deosebită căldură de ornamentele sfinţite, dragi ritualului catolic,.. sau după aspectul oarecum dramatic al statuelor creştine prinse într-o imobilitate simplă şi de un dramatism care se lasă contemplat de adoratorii înfioraţi,..  de asemenea cu tablourile foarte largi datorate unor pictori iluştrii italieni din secolele XIII-XIV,cu scene religioase.. Adorarea magilor,..O Bunavestire,.. Patimile lui Isus,.. sau alte subiecte,.. care au păstrat cucernicia populaţiei de credincioşi.

 

 

Ieşim  afară copleşiţi de inefabilul semnal al zilei , datorat autenticităţii trecerii în alt registru de timp ,într-o altă perioadă, marcată de istoria unui popor care nu uită niciodată să devină un măiestru al punerii în scenă al grandiosului definitiv, prin  eviscerarea simplă şi izbutită a cotidianului trecut,.. din alte timpuri, la timpul tău prezent,.. fără ca să te încarce zdrobit cu detalii ciudate sau străine, şi asta nu este un merit neapărat al urbei italiene chiar dacă ea este Veneţia luminii, cernută de perdele aranjate ca un decor italian de operetă dramatică, al cărei aspect de comedie bufă nu uită să apară odată cu venirea zorilor,.. zilnic .. şi din nou ?!..

 

 

Suntem ajutaţi de aspectul pitoresc al celor care deja la orele zece se agită pe stradele înguste să asigure normalitatea unor magazine  mici, sau a unor birouri strâmte, şi mai ales a acelor magazine,.. a căror profil alimentar devin necesităţi strigente la aceste ore matinale..

 

Desigur că pierdem timpul privind imagini colective de bunătate gastronomică a unor cofetării,.. la ale căror vitrine mai zăbovim,.. privind nenumărate rulade în care predomină fisticul ţipător sau roşul leşinat al unor tarte presărate abundent cu sâmburi de migdale, sau alune turceşti, rămase socotim noi de la ultima invazie, netreminată încă, a mateloţilor sarazini,ai Levantului şi ai Egiptului,..canarisiţi pe pieptul lagunei,sau obosiţi ca şi plăcintele umflate, cu burţile lor ieşite copios în afară , la fel de leneşe ca şi oraşele de la Dunăre,.. cu care suntem obişnuiţi în comparaţii,aşişderea în salivaţii domneşti …fanariote..

 

Observaţi că treptat, treptat s-au înlocuit termenii de comunism ,cu venirea zilnică a neutrului care denumeşte o calitate abdicată,mai îndelung în  timp : Fanariot,.. un sâmbure de adevăr şi probabil singurul !,.. ca adevăr adevărat şi în aceste poveşti.. de haz ?!.. Facem terminus  la oligarhia proletariatului printr-o sintagmă  banală,.. dar la  al cărei înţeles se lucrează mereu într-o aprigă strânsoare şi grabă,.. iar frumosul rezultat al adunării,.. îl vom simţii,

şi aplauda,.. aproape cu inima strânsă,.. poate după un paşte la fel de nostim ?! ..ca al  nărăvaşilor,.. grăbiţii de Cai,.. levantini de Fanar !…

 

 

Avem lucruri comune noi şi veneţienii, cel puţin în trimiterile către Levantul sirian şi anadolian,.. dar noi nu contenim încă să amintim  de cotropirea jugului otoman,.. care la veneţieni nu s-a realizat niciodată,dar fumul bătăliilor navale de la Lepanto şi din Bosfor nu  s-a mai răspândit niciodată, din memoria maternă, care îşi mai aşteaptă încă fii, aşa cum grecii aşteaptă încă hopliţii lor,.. căzuţi la Termopile,..acum  vreo trei mii de ani.. oprind năvala persană !

 

 

Vremuri.. aceste vremuri,..ce urme lasă domle în memoria răspândită de mici cafele sau chiar de lichioruri dulci , mai dulci de dimineaţă,.. la tratoria de vis a vis,.. unde citeşti afişul competent al serviciului de bucătărie,..urmând linia privirii care înregistrează lacomă fiecare ciudăţenie de exprimare, gândind că ea ascunde neostoite gusturi savuroase,.. şi nu greşeşti deloc,.. citind despre felurite animale, prăjite sau fierte cu mirodenii, de care nu trebuie decât să tragi aer în piept,.. ca să te inunde o salivă papilară deşteaptă şi care ţine cu patronul restaurantului la care trebuie să devii acţionar permanent.. într-o clipită !..

 

 

..Ceea ce şi faci,.. asigurându-te  de o bucată marinărească de jambon cu felurite boabe de fasole veneţiană colorate în trei culori : negru, galben şi vânătă şi unde verdele crud al busuiocului,combinat cu cel  şi mai crud al salatei de păpădie şi de untişor,.. creează  visul culinar al oricărui trecător,la care dacă mai adaugi şi o iahnie sleită de ciuperci,.. rumenită de felii de roşie care-şi arată abdomenul lucios şi caramelizat,.. ieşite din sosul lor de vin alb, ..te propteşti ameţit în căuşul sticlei de bere Azzura nostra,.. sau Don Matteo, .. care este mai Pilsen decât Stella Artois de la noi..

 

..Şi mai arunci fierbinte dorinţi către nişte cafele repetate,.. mici expresso, mai italieneşti,..decât  marina italiană,.. civilă sau militară, în scurtă trecere meteorică pe la postul nostru de control,.. deocamdată fix.. La tratoria „Di Brava  Maestro Celentano”..

 

 

 

.. Dar vom pleca de aici, schimbând impresii despre categoria sublimă  a luminii de aici ,din această Grădină a lumii Veneţia cea goală,ca şi Venus născută din scoică, a lui Sandro Boticelli..

 

.. ( Nu-i aşa,.. orişice lucru are un început şi dacă acesta este şi gol, şi mai ales răpitor de frumos ! nu ai dece,.. ipocrit să alungi goliciunea din faţa ta , numai pentru că este orbitoare ,.. şi-ţi stânjeneşte privirea ),..

 

Ca Veneţia cea goală…

.. pe străzi cu felinare stinse,.. şi întinsă prin canale,..

 

.. unde valurile şterg urmele nopţii calde şi ale paşilor pierduţi,.. încet -încet,.. de o adresabilitate incertă,.. şi nu întotdeauna primită bucuros,.. cu oftaturi felurite,.. de surpriză sau plăcere,.. ci şi cu expresii de argou,.. mai suculente decât  Nectarul de Araccio sicilian , cu miezul roşu !…, Ce idee de coincidenţă !

 

.. Nu este o aluzie la sângele care la Veneţia trebuie languros să curgă,..în spre canal,.. ca să desăvârşească legenda mută a unui film asemenea din deceniul trei-patru al secolului trecut,.. film cu trădări amoroase,..sau înşelăciuni de gangsteri de bancnote,.. sau de  visuri.. de inimă curată !..

 

 

..În miezul palid al luminii de tavernă, abia desprinsă din ungherul îndoliat de cernerea prin ceaţă, a  unei atmosferi abia ghicite prin desul fum de trabucuri, pe care abia de îl ghiceşti,..dar mirosul te ajută, şi te mai şi completează.. ca aluzie,..de viaţă neagră de cazino,.. în care cărţile de joc sau zarurile devin solii de garantat faliment, aburit de alcoolul desperării, cu voinţă ,..sau cu rea credinţă,..

..Cununat cu imaginea femeii ce se vinde..cu dispreţ,..pentru cumpărătorul de o clipă!?..

 

 

..Aşa este tabloul expresionist,..

..alcătuit de maestru Toulouse Lautrec, barcagiul de suflete de pe Sena.. şi luat în ajutor de pe peretele de expoziţie  al ultimului secol decadent ce întovărăşeşte mut şi orb,.. secolul veneţian ,.. la el acasă !

 

 

…Îmbrăcat ca un gondolier,cu tricoul său de marinar şi pălăria  de canotier cu boruri drepte şi largi, strânsă într-o funtă roşie lată, cu o batistă la gât asemănătoare  la culoare, pe faţa musculoasă şi lată,.. mărginită de un păr negru-corb numai inele,..şi purtătoare al unui albastru aburos de adânc !..  de ochi îndrăzneţi ..în intenţii !,.. cu fumuri  zărite.. ne deosebite de imaginea ca un  Rudolf Valentino, reapărut instantaneu,..de sub mustaţa sa întinsă,.. ca şi tricoul pe muşchii săi faciali..

 

.. de halal iubit,.. reprezentant  al emisiunilor ”Din Dragoste” în peninsulă,.. care are de toate, de împrumutat,.. în pantalonii săi impecabili de albi, care-i dezic faţada  sa de reclamă cochetă : de maternitate, rămasă fără ..de cliente !

 

 

Ne smulgem din dorinţe şi trecem Rubiconul.. către mirajul străzii deja înfierbântate, de arşiţa dogoritoare a drumeţilor , de mers călătorit, cu paşii către alte zări.. ‘De dincolo de Poştă !’ cum zice pe la noi românul fanariot,.. cu simţ destoinic de îndreptat ,.. către zorii de călătorie nouă ! .. şi ne şi îndreptăm spre mijlocul Veneţiei ,..mergând cu simţ nervos pe Stradale Nova.. o arteră după cum îi spune numele , mai nouă,.. de 1-2 secole, ceva mai largă şi deschisă tuturor visurilor,.. de o rectitudine de invidiat,.. dar niciodată străbătută de automobile,.. foarte rare,.. şi chiar nepermise ! direcţionat  pe anumite insule,.. din cauza strâmtorii dintre case şi canale,.. ce înghit şi mai mult spaţiu,.. prin opoziţia lor reciprocă ?!..

 

 

Aici sunt magazine şi pe stânga şi pe dreapta, de felurite negoţuri dorite de turişti : Amintiri, brutării ,cofetării si bineînţeles altă Biserica,.. pe care o sărim din respect pentru cea care a salvat Veneţia de la ciumă.. Santa Fosca, mai ales că ea pare mai minoră, îngrădită de magazine cum este şi purtând numele de Santa Sofia,.. dar mai plecată decât înfăţişarea sa byzantină …

 

 

Ne amestecăm cu grupuri de turişti,.. stenozaţi de dimineaţă şi de noaptea pierdută deunăzi.. şi ne orientăm scurt la locul ajuns .. Suntem în faţa răspântiei din faţa bisericii ”Sei Apostolii” descoperită lângă un impozant grup de platani şi lângă o schimbare decisivă de direcţie, trecând peste un canal, spre inima cartierului San Marco, spre Bazilică, şi facem repetiţia trecând peste pod şi fotografiind canalul nou apărut , cu apa sa verzui albastră,care bălteşte.. de un sobru metalic stins,.. şi ne şi întoarcem către imaginea de catedrală impunătoare a bisericii Sei Apostoli,desigur că pe plăcuţa indicatoare din faţă sunt avizate datele sale, personale,..născută în secolul XIV,etc..

 

 

.. Înfăţişarea sa este măreaţă  ,prin ansamblul construcţiei,dar şi prin interiorul său care conţine numeroase picturi de mari maeştrii,lucru imposibil de reţinut,.. când în cele mai multe biserici italiene stau expuse adevărate pinacoteci de picturi religioase,.. executate de maeştrii renumiţi.. de parcă toţi erau absorbiţi de acest tip de pictură,cu variante multiple,date de doritorii comenzilor,.. încercând cucerirea faimei şi a admiraţiei publice şi administrative – bisericeşti prin plusarea întrecerii execuţiei de subiecte  religioase,..lucru normal într-o industrie dedicată credinţei..şi faimei locale,.. care de mult timp nu se mai ducea prin tăria buzduganului,..ci prin tăria de alianţe bancare, sau comerciale..

Epoca drumurilor spre mirodeniile asiatice a clintit şi ierarhia continentală,.. aducând prăbuşiri şi creşteri

 

 

Această biserică abundă de sculpturi canonice ale lui Isus şi ale lui Sfântul Petru sau a  Fecioarei Maria,.. are interiorul bogat ornamentat,.. şi este un foarte binevenit loc de rugăciune şi reculegere,.. iar locul său central la intrarea în noul cartier San Marco,.. îl face dorit de toţi cei care se preumblă pe aici, şi este un reper de întâlnire verificate şi de noi , prin încingerea spiritului practic printre străduţe greu de deosebit,.. prin aceiaşi enormă îmbulzeală aproape identică de magazine exponente pe cel mai îngust spaţiu,..

 

 

 

.. Atenţie claustrofobi ..Ocoliţi Veneţia !..nu este de voi, chiar dacă are mari deschideri la mare şi la pieţele ocupate de obiective istorice atât de renumite, .. dar nu mă veţi asculta cu siguranţă , şi eu vă dau dreptate,.. din nou !

 

 

Desigur că aşezământul dă  certitudinea ,.. că este unul din cele mai importante locuri de întâlnire, pentru că socotit la fiziologia călătorului simţi negreşit nevoia unui popas,.. şi te aşezi pe una din băncile de schimbat impresii.. şi ai cutezanţa să priveşti cerul albastru fără nor, pe lângă crengile de platan, şi marele ceas de pe frontonul de sud la bisericii,..şi afişele de reclamă care prezintă cel din urmă concert de la opera veneţiană,.. sau un Vivaldi perpetuu reluat..

 

 

Dar ce ai de spus de cei care cutreieră Veneţia perechi sau în grupuri ?..

Nimic deosebit, sunt nişte oameni care au investit în această vizită,economii şi energie şi care sunt aproape studenţi !,.. care îşi fac cursurile în aer liber,şi dovedesc o seriozitate deosebită ,..ei încercând pe cât se poate,.. să aibă un maxim efect în eficienţa călătoriilor şi ca mod admirabil de instrucţie, dar şi ca  o  întreprindere extrem de solicitantă, al cărui efort trebuie drămuit până la centimă,.. înfruntat şi nu ocolit, şi în mare am văzut defilând prin faţa mea felurite perechi, de felurite naţii, de felurite vârste !,..şi recunosc unanim că sunt pline de o nobilă seriozitate, şi extrem de doritori de a se instrui, cât mai complet,..

 

 

..Au rareori exhibiţii tinereşti, şi aproape niciodată de gust îndoielnic,

mai mult,.. merg spre stadiul de ore facultative,.. care respectă şi mesajul profesorului,..dar şi evidenta trudă a elevilor,fără excese de lipsă de disciplină ,.. dar şi fără o exuberanţă necontrolată şi diabolică,..martoră a frustrărilor din familie, sau din taberele organizate,.. toţi îşi văd de treaba lor , fără ca să deranjeze şi pe ceilalţi vecini..

 

Îmbrăcămintea este lejeră şi chiar la cei tineri,.. este mai puţin excentrică decât ar avea faima grupurilor etnice, de care aparţin..

 

.. Entuziasmele care apar sunt mai degrabă o formă laudativă de a exprima şocul cunoaşterii ,.. şi mai ales..fărâma de şoc vizual,.. când eşti grăbit să părăşeşti poziţia de apnee cu gura căscată !..Şi să-ţi grăbeşti respiraţia uitată, .. printr-o rapidă aspirare zgomotoasă,.. însoţită de interjecţii exclamative.. onomatopeice,.. la origina expresiilor de exclamaţie involuntară .. la forme laudative,.. de gradaţie entuziastă !

 

Şi indiferent de forma de activitate, plimbări sau activităţi serioase, de vizitare a diferitelor obiective turistice,care mai ales impun sobrietatea normală gradelor ridicate: fie de cult,.. fie de nivel intelectual,.. cerut de vizitarea unor obiective turistice  unice ..religioase, sau istorice,sau a unor monumente de primă mână de factură artistică : pinacoteci,.. sau alese monumente de forme sculpturale, sau alte aşezăminte culturale,.. trebuie să recunoaştem importanţa educativă asupra tuturor categoriilor de vizitatori,..

 

..Toţi absorb evenimentul, îl comentează decent,  şi mai ales se lasă lesne şi aprobativ duşi de fenomenul emoţiilor colective, trăiri în grup,.. la un înalt diapazon, al emoţiilor transformate în fluid evanescent,.. care pietrifică personalităţile,.. în diferite forme de anunţare a gândirii de grup…

 

 

Şi părăsesc didacticismul categoriilor de percepere emoţională, dând exemplul simplu  al celor care vin în marea piaţă a bazilicii San Marco pentru a se lăsa copaci.. acoperiţi !..de foşnete fremătătoare ale zecilor de porumbei multicolori,care ca la un semn de afirmare şi de primire,..fac lesne înconjurul acestor statui de oameni acoperiţi de porumbei,ca si cum ar fi acoperiţi de albine ornamentale minoice, cretane ,.. sau invadaţi de furnici gigante cu aripi,..de Africa sau Amazon, după cum vă ajută închipuirea,.. sau povestirile ..de elev..

 

 

.. Numai că aceşti oaspeţi extrem de agitaţi în solicitarea de a fi primiţi pe cuierul omenesc ..îşi fac repede cunoscută dorinţa lor fierbinte de a fi şi hrăniţi !.. culegând cu mii de ciocuri cusăturile hainelor,.. sau atârnaţi pe graţioase pălării de damă cu boruri largi,.. sau simple boruri ale pălăriilor bărbăteşti,..Dar cel mai jinduit loc pe care porumbeii se aşează este calota care ocroteşte capul sau umerii, sau braţele încrucişate dacă posesorul este doritor să adune sufletul Veneţiei pentru o clipă,..la pieptul său !

 

.. Stau pe loc porumbeii,şi chiar aşteaptă,..ordonându-şi poziţia  şi privind cu ochi iscoditori.. dar pândind fratern bucata lor individuală de hrană simplă : resturi de pâine sau covrigi sau foietaje,.. sau chiar cornete de seminţe sau de graminee,..cumpărate special.. pentru a fi dăruite zburătoarelor..

 

 

Devii iute de nerecunoscut,.. dar este şi mai greu să te eliberezi de postura de statuie,.. furnicând de zburătoare !,.. ca o amuletă de circ invadată de pene şi de pliciuri de aripi lovite cu zgomot, pentru a se stabili locul şi ierarhia primirii de hrană..

 

.. Cred că nici negrul de Mississippi nu arăta mai decorativ,.. după ce era tăvălit prin pene şi puf,.. după ce i se stabilea administrarea de catran sau miere,.. pentru a deveni onctuos şi lipicios,.. el nu purta şi mesagerii vii al acestui fel de podoabă.. şi era oricum dezbrăcat gol puşcă.. sau aşa  cum cereau obiceiurile.. lapidaţiei cu pene şi puf,.. în sensul celei mai mari desconsiderări posibile,.. de multe ori această formă de ridiculizare se încheia .. chiar cu linşajul decrepit.. la posesorul iniţiator !

 

 

Toţi vizitatorii se supuneau acestui obicei !.. fie participând ..la jocul comun de oameni şi păsări,..fie făcând fotografii cu grupul lor, năpădit de păsări,fie devenind martori la dragostea acestor aripate  faţă de specia umană ,..de care cu siguranţă se simt ataşate de multe generaţii,..înrobite şi de obiceiurile neguţătorilor de grâu sau de diferite seminţe oleaginoase, care de secole îşi făceau comerţul lor, centrat pe  cheiurile şi pieţele veneţiene , atrăgând perpetuu dorinţa de participare şi a porumbeilor,.. mereu înfometaţi,..dar şi mai curioşi ,la aspectul citadin de străin ..de piaţa lor angelică ..San Marco..

 

Dar zburătoarele trag la zburătoare,aşa cum îngerii adună porumbeii la un loc,.. cu alte animale înaripate devenite simboluri aplecate de timp ale Veneţiei :

 

..Caii înaripaţi ai lui Neptun,din bronz veşnic verzui,aşezaţi gata de a porni în zbor ,pe frontonul cel mai de sus al Basilicii San Marco,..sau Leii heraldici de marmură, înaripaţi de pe columnele cheiului central de lângă Palatul Dogilor ,heruvimi  cu înfăţişări de marmură albă, sau de pe stindardele marinarilor Veneţieni,.. care păstrează aspectul crâncen al luptei,prin descleştare de colţi ameninţători, sau arcuri de ghiare ce îşi arată ascuţimea întinderii lor

 

 

.. Cel mai interesant îmi apare tabloul ridicării la zbor a câtorva sute .. de porumbei,ca la un semn !, .. din marea piaţă, şi care, ca  la o comandă zboară cu toţii către o singură direcţie radială,.. centripetă !,.. numai de ei ştiută şi comunicată ,.. dar care devine instantaneu un element surpriză,.. pentru cei cărora le este adresată această atenţie de volbură înaripată,..de altfel foarte zgomotoasă !.. între pliciuri sau clămpănit de aripi,.. lovite între ei !

 

Devin atâta de insistenţi că deseori eşti hotărât să laşi  şi altora locul liber,.. ca să-şi încerce norocul de a fi observaţi ca potenţali tovarăşi de viaţă şi joc.. ai acestor porumbei, din marea piaţă San Marco !

 

 

Dar păienjenişul de străzi care întrerupe aşezarea micilor şi marilor palate, biserici,.. şi reşedinţele administrative a Republicii Veneţia, şi ocolesc sau se suprapun peste căile lagunei, o multitudine de canale !,..ca şi un  arbore vascular,.. dublând căile de circulaţie pietonală,.. spre a realiza o astfel de prolixitate,..permanentă,..

..Care totuşi, nu poate fii supraetajată,.. şi nici coborâtă în subteran,..

 

..Ea ,.. se agaţă cu disperarea înverşunată a zecilor de poduri peste maluri ,.. ca nişte încuietori,.. vrute metalice dar ieşite din mâinile cioplitorilor de piatră, ca un amestec pitoresc şi practic de punţi oarecum festive : toate podurile la Veneţia , fie ele mari, fie mici,.. şi rămase învechite accesorii, peste canale largi,sau peste canale rămase..dosnice,..Toate aceste poduri au ceva particular:

 

.. lasă impresia că fac o INTRARE DE MARE FAST căilor de acces spre locuinţele lacustre,..ca şi cum LOCUINŢELE SUNT O PRELUNGIRE .. OBLIGATORIE A PODURILOR ?!,..dependinţe anume făcute,când mai fericite de îmbinare a stilului arhitectonic, când mai deranjate de strâmtoarea locului, sau de căile stradale, prea strâmte şi mai ales, prea nehotărâte de a păstra cursul rectiliniu al curgerii de ape,.. printre clădiri devenite astfel praguri,.. în faţa circulaţiei poporului veneţian,…

 

 

Avem ceva care reaminteşte cu prisosinţă,.. de încheieturile unei armuri de uriaş, prin care podurile reprezintă trecerea  peste încheieturi ornamentate bogat, cu diferite crestături şi flori de scrijelituri decorative,.. de amprente construite pentru înfrumuseţare, unor margini .. ca elemente de protecţie, capabile să reţină o agresiune nedorită,.. şi mai ales neaşteptată,.. către un cot sau un genunchi,.. dorit  totuşi.. de o mobilitate exemplară,..

 

 

Şi te  mai gândeşti că la o adică, în viaţa unei republici intervenea şi stări de asediu, când oraşul se strângea în el reptiliniu, sau ca o broască ţestoasă, trăgând-şi  sub el,..ca mari apendice sub carapace metalice,..devenind brusc imobile, ca şi paralizate,ele încordându-se disperat,..să reziste şi la sfărămare ,.. dar şi la rupere !..

 

 

Podurile aceste balamale de accesorii lacustre, care dădeau o vagă şi aproape o gratuită formă de rezistenţă ,dar mai ales o dovadă a unei încăpăţânări de calcul voit de marinari ! care nu voiau să-şi părăsească  profesia în afara lagunei,..  pe alte  pământuri mai stabile..

 

 

Ei marinarii !..victimele unui complot geologic de adversitate între ape şi pământ,..care altundeva nu desemna Locul propice, cu uşurinţă de găsit.. şi încorporat,unor astfel de îndeletniciri !,.. atunci când de mult timp,..toate locurile prielnice din jur.. erau preluate şi ocupate de localnicii agricultori,.. nelegaţi prietenos de facultăţile de navigatori, sau comercianţi şi luptători , realizate de veneţieni cu o dedicare legată numai de posibilităţile lor de acoperire cu meşteşug deosebit,.. al acestor îndeletniciri,strict particularizate

 

.. căci trebuia în primul rând să te naşti,..cu steaua de navigator în frunte şi în  braţe !..şi cu capul îndreptat în spre zări.. pentru a primi vântul în nări,.. şi supuşenia privită ca o simplă corvoadă,..nelegată de urmărirea mersului ceresc al stelelor ..

Monument avântat al cutezanţei de navigator al oceanelor !

 

 

Desigur că numai raţionamente legate de asediu,..naval sau al cetăţilor puteau să domine construcţia ogivală a tuturor podurilor sau podeţelor aflate pe deasupra  întinderilor de ape..

..dorinţa de a fi deasupra ! atrăgea forma de cocoaşă ogivală atuncea când orice supra-denivelare, însemna un avantaj în faţa potrivnicilor, aflaţi numai la un braţ de sabie în faţa ta…şi pe o cale strâmtă de acces !

  

IATĂ DEVIZA PODURILOR:

LA STRÂMTOARE SĂ NE AFLĂM,..DAR ÎNTOTDEAUNA .. DEASUPRA LOR !

 

 

 

..Şi noi ca turişti şi vizitatori ne supunem acestei solicitări, tot timpul !.. părăsind gândul : că avem bagaje,  că avem obiecte personale, înotăm în mulţime permanent, schimbăm direcţia mereu,.. şi orizontul deschis ne-ar ajuta să facem alegerea potrivită,.. numai din priviri..

 

 

Dar există un mare avantaj ..ne aflăm pentru scurt timp cocoţaţi deasupra panoramei care deschid ambele maluri la egală distanţă !,.. şi de la înălţimea unui cal trupeş privim de sus cu satisfacţie : Veneţia şi pe veneţienii din vremurile vechi, trăind o magnitudine de-o clipă.. ce mai ! suntem buricul lumii lacustre de lagună, diamant unic ! aflat la picioarele noastre.. săracii estului, junşi coautori la dignitatea  asumată a vestului !..

 

 

..Oare vre-un pământean cu funcţie de Doge s-a gândit vreodată,.. că va trebui să împartă cu noi aceste bijuterii de ape, din care El şi Ei,.. adevăraţii posesori vor lipsi de pe maluri.. Sau poate ne vor privi cu interes de exploratori – navigatori,..ce fel de  creaturi mai suntem,.. noi aceştia ?!

 

.. Dar ne vor privi cu siguranţă… din avanscena,.. timpurilor paralele ?!

 

 

Desigur că da ! afirmaţia scuteşte comentarii.. ca şi Isus Christos, el trage speranţa că cei ce vor veni,.. vor înţelege povestirile, şi legendele care vor umple Lumea,.. şi nu va însemna nimica,.. ce vei simţi Tu !.. în afara marilor mesaje, ..ca om divers !

 

.. Eşti o fărâmă din lemnul de cruce al răstignirii, şi acest lucru doare,..chiar numai ca definiţie acceptată, mai ales că trebuie să ai un anumit rang al cunoaşterii şi al suferinţei ca să te constitui sub o astfel de formă obiectuală ,.. de mărunt grăunte de Lemn Ceresc !..

 

 

.. Va conta numai încadrarea sufletului, ca participant de-o clipă,.. la marea Catedrală ridicată  cu trudă, sânge şi recluziune, deseori amendată de suferinţe mari,.. idealul ne subjugă şi chiar ne stăpâneşte : în dorinţa de a fi asemenea şi numai pentru o clipă .. cu esenţa constructorului destinat..

 

 

Dar îi vom privi poate,din avanscenă.. din timpuri paralele,..scoşi la suprafaţă de mareea ,.. spectacolului de durată,.. pe care netulburaţi şi neîntrebaţi,.. îl mai jucăm ?!..  O vreme..

..Ca actori,.. conştiincioşi..

 

 

 

 

@@

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

AA 0013 L’expression du laboure mauvais exécute,Une Loterie de la Visa de participe a la repose du travaille de cette année CHERECHE DE DONNE UNE NOUVEL VERSIONS A LA RENCONTES DU SOLEIL.