ÎN REVENIRE LA SÂNUL OBŞTII MUMĂ, DE PIATRĂ DE PRIDVOR..

 

 

La sânul Obştii mumă, de piatră de pridvor..

De piatră ruptă,.. facem muşuroi de feţe-icoane,..

Iar pe cocenii de iarbă îi facem acuma.. de covrigi,

Iar codrii ..îi risipim prin bătătură,..

De-s rupţi cu totul,.. doborîţi !

 

 

Dar rupem pietricele din stâncile scobite,..

Ce stau aruncate pe drumul vechi şi nou..

Sunt dezrădăcinări de suflete pierdute..

Ce-şi caută acum  şi reîntoarcerile lor pierdute..

La sânul Obştii mumă, de piatră de pridvor..

 

Ne-or pridvoiri stăpânii cu mersuri de-mbunare..

Ne-or aşterne haramuri ..de adăstare,.. în şopot lin,

De vorbe de îmbărbătare, şi împăcare..

Ce-s ochenite şi desfăcute iar.. ?

 

 

 

Sau poate nu ?! ..

Discearnă aplecarea ,.. care se cască

Între dânşii  :de pierdere de vorbe,..

Ce-s aruncate –întruna,..

Ca margini de hârtie ,.. Ne-auzită acuma..

Şi de vorbele chiar Aşteptate..de ceata noastră,..

Care Ştie şi pricepe ..despre

De neauzita înţelegere,..

Pornită la tratare.. de vorbe dulci şi legăminte,

Ce se vor prăbuşii şi-auma,..

Din nou…

 

 

Ca peste zecile  de morminte,..

Aruncate în râpele de moşteniri,

Ce-s gorgane părăsite de suflete ..

Şi de otrava care plecă din ele..

Să Cate alte cuiburi ,de subţiori de soră şi de frate..

Că mumele-s plecate ..din scorbura de frunze,

De cu zori,..să cate albe prapure şi vinuri albe..

Sfinte de sărbători de parastasuri de eroi ..

De vetre..

 

 

Dar pietrele  pot oare să crească-n  adormire,..

Peste covoare groase de atâta frunzuire,..

Ce adormiră urşii- şi lupi..

Ca şi alte neamuri de râmători,..de bursuci ..de clisă

Ce deteră porunci de neclintită ordine,..

 

 

La vremurile silă,..

Şi care.. povestite sunt,..

Adică şi-au căpătat dreptul de a fi reamintite..

De-a dreptul  ca Noi porunci,..de ascultat în şiruri ,..

Ca vechi hristoave  de simţire,..

De surori de lege.. şi fraţi de dreaptă cârmuire..

Şi care ei ajunseră…

De pomenire, ..şi de osârdie,..ca- vremurile trecute..

 

 

Cearcăne de veci,..peste a le noastre,..

Cereri avute..şi ne avute..

Ţinute numai,..  ca înşelăciuni..

Ca nişte înşelegeri…  

De inţelegeri,..

De Preavoslavnice Peceţi..

Aduse şi depuse de mâinile  domneşti !..

 

 

Ce au făcut aceştia!.. de sunt aşa de ocărâţi de oameni..

Ce nu le mai suportă în strâmbătatea  lor ?..

Drumeţi  de Pravilă,.. drumeţi de ocârmuire !..

Strâmbă..

La Stamba tot  a Lor ,..de ocrotire..

Aleasă ..ca o grabnică înavuţire ,..

De scule şi peceţi,.. ştampile nude..

Şi fără de acoperire..

Ce-s puse rotund ,pe actul glod..

De atâtea goluri ..noduri ..de isemenire,..
Cu miros aristocratic,..

 

Ascuns.. ca vremuri  calpe..ce zăpăcesc o Lume..

De drepturi înşiruite pe o aţă ..de furtişeaguri întocmite..

Din gros.. pe aceste culmi de paporniţe ..pornite..

Drept Culmi de Acte, .. de dovezi –îndovedite..

La Descălecat de neamuri,..

 

 

Şi la descălecat de muşuroaie de gunoi ,..transformate..

În moşteniri cu autentic blazon de recunoştere..

Ca forme de convieţuire ..între  ai noştri şi vecinii..

Din  scoborâtoare stirpe de hoţi de Nume ..

Şi hoţi de suspuse ..Îndeletniciri.. fanariote :

De la  unii Liberi de vorbe despre Ştirbei Vodă şi Mavrocordaţi,Cantacuzini .

 

 

Ce pasul nici nu-l dete vreodată,..pe acolo,..

Decât ca robii de ocară şi arendaşii de necinste,..

Autentici deţinuţii de zaveră,.. şi de Înşelăciune..

În moştenire presupusă drept..

Autentic blazon de recunoştere..

Care acuma ..pândind ocazia sosită..

Îl cere cu prisosinţă de grabă..

În recunoaştere tocmită…

 

 

La sânul Obştii mumă, de Piatră de Pridvor..

De piatră ruptă,.. facem muşuroi de feţe-icoane,..

Privind peretele  vechi de bisearecă..

Închinată de domnitori străvechi si de a le lor Domniţe,cu tot alaiul Lor de Boerii curteni de fală, curtenii viforoşi de lupte grele..

Ce-s buzdugane şi paloşe rămase ,..

În mintea noastră de tot legate,..

de Unire celor trei provincii..
Lege pentru toţi românii,..

Cuprinşi pe aceste culmi de Munţi !..

 

Iar pe cocenii de iarbă îi facem acuma..

De covrigi,.. de pomenire, şi colaci de neuitare..

De mulţămire adâncă pentru atâta osârdie de Neam..

 

Iar codrii ..îi risipim prin bătătură,.. cu crengile lor alai..

De primenire,..ca haine de acoperit ..

Pe soclurile lor de domnitori cu faimă şi cu nume

De-s rupţi cu totul,.. şi doborîţi ! de vremelnice Îndoiri

De la Infrigurata Dorinţă :

De unire a oamenilor într-o lege..

Legaţi ca acelaşi popor de uniune..

Iar de nu putem face o reparaţie ,..

A numelui sau a puterii ce ne-a fost dăruită ..

Prin înscrisuri pierdute de  prin cancelariile..

De timpuri slobode..la întoarse înţelegeri furişate..

 

Să aducem alţi stejari ,Brazi şi platani..

Să-i punem iar la locul lor de cinste ..

Ca veghe la căpătăiul Lor :

De Înaintaşi ai ţelurilor noastre,..

De-o cununie într-o singură Cunună de Neam..

Neam românesc,.. de numai Unul..

 

Stă spus acolo sus ,.. în cremenea tăriei:

La Ţarigrad,la Petresburg, la Trianon,Viena

Şi .. ce va mai veni vreodată..

Din spre Soarele răsărit..

Care-şi uită apusul ..peste Ţară !

Romania .

 

 

 

 

@@

 

 

 

 

AA aa 02 În revenirea la sânul obştii Mumă, de piatră de Pridvor..