DE PIATRĂ RUPTĂ,.. FACEM MUŞUROI DE FEŢE-ICOANE,..IAR PE COCENII DE IARBĂ, ÎI FACEM ACUMA.. DE COVRIGI, IAR CODRII ..ÎI RISIPIM PRIN BĂTĂTURĂ,.. DE-S RUPŢI CU TOTUL,.. DOBORÎŢI !

 

 

CĂ TE-OI DUCE ÎN ASTĂ NOAPTE LA PĂSCUT TĂCIUNI.. AMESTECAŢI CU IARBA FIARELOR ! ( titlul doi, rezervă)

 

 

 

Aşa de greu şi amarnic ne stăte cumpătul de privire,..

Rotunjind-o pe desupra  ceţurilor ,

Cerc spre imaşuri şi spre codrii,..

Iţiţi spre cale vămii de purces,..

Cu gândul armăsar buiestru,care tot trânteşte,

La pas de pas,..

Şi-şi scutură amarnic coama,..nedomolit nici de-o privire,..

nici de-o rugă :  Stai  mai cuminte !.. băiete..

Mai domol că nu dau turcii peste noi !

În noapte asta adâncată…

 

 

Că te-oi duce în astă noapte la păscut tăciuni..

Amestecaţi cu Iarba fiarelor,..de către ei ..
Vârtelnici vrăjitori de duhuri,..

Care stau seara de seară, cocoţaţi,..

 

Ei vruţii.. De sărbători..

Arhanghelii de cel mai negru Tuci,

Că aripi au,.. şi au şi pene negre,..

Iar ciocurile lor,.. sunt clonţi învârtecaţi,..

De trag de pulpa Vântului,.. să-i ducă,..

Caii nărăvaşi de aer,.. ce aleargă unde vor !..

Cu-n gând,.. pe care numai ei îl ştiu..

Ca să-l prefacă .. în spuse ascunse,.. ca veste…

 

În veste,.. grozavă veste…

De  Joc de Vestitori..

 

 

 

Ei !.. ghicitorii Stelelor,.. şi ai Apusurilor de soare,

Care se varsă spre seară peste noi,..

Ca nişte telegrame negre.. petece ..

De veste,.. ce nu sunt la culoare ..

Amestecate.. printre noi..

 

Ele ,.. veştile ..pot fi şi albe,..

Sau numai cenuşii ,..

Şi chiar adesea sunt şi roz ..

Şi galbene, şi argintii !..

Şi minune,.. chiar aurii,..

Ce au  chenare dăruite.. de la stăpânire :

Şi Care anunţă de grabă …întălniri !

La invitaţie .. ?!

Chemare neştiută ..

Mai dosnică,.. că nici se poate…

 

 

Pe cel stejar numit de vestitorii veacului :
Stejarul nevoit să surpe suflarea de om ..

De la gîndul său,.. de socotire, în chibzuinţă,..
De credinţă !..

Numai în toate celea ,…

 

 

 

Şi nu este comod ..că astă încercare,..

Se face fără voia nostră,..

De oameni drepţi cu frică,.. De-a  dumnezeului prigoană ..

De-afurisenie tocmită.. Drept chezăşie credincioasă,..

În rostul Lumilor întoarsă,..

Către Icoana Maicii Precista,..

Şi-a lui Isus cunună de spini,..

Rotită drept legământul de salvare,..

A tuturor Sufletelor chinuite,..

Ce S-au  prăbuşit,.. în curmea Lumilor de necredinţă,..

Ce-s coborâte-n iadul vecinic..

Doritori de a ieşii.. cu grabă, de la cazne,..

Şi de a se pocăii !..

 

 

 

Asceţii Luminilor care străluce,.. peste ei..

Şi chiar nu ştiu,..

Că din Lucrarea Domnului,..

Luminile se-adună potop de roiuri,.. de sfinţire,..

Peste chinurile lor.. cei rupţi de pofte şi de lume,..

Cu postul întins .. peste sărire,.. de la..mese..

 

Trebuincioasele  lor prânzuri de Ajunare,..

De multe zile,.. care se ajună ,..

Amânând hrana de zi cu zi,..

La alte prilejuri,..de mai mult îndepărtate,..

Ei !.. ce-s  rupţi de boli ..

Şi de singurătatea firii..

 

 

Singuri..şi numai singuri !

Schimnici fără de arginţi şi de  răsplată !

 

 

Singuri..şi numai singuri ,..

Stau cu faţa către  Cerul din Ei ..

Îndreptată.. fără de a cere milă şi

Înţelegere grabnică..
Supuşenia corvoadei asumate…

Este mult ,.. prea mult îndelungată ,..

La ordonanţa  rugăciunilor.. supusă..

Mereu cu o încrâncenare,..

simplă şi  cuvincioasă :

Aşa vru Domnul  !,.. 

Ca să se ajungă..

E voia lui..

Şi noi supuşii ei…

Nemernicii milei domneşti.. ce crucea o slăvim !..

Prin cumpene.. aleşi,..

Ca  hrănitori de rugi..şi atât

În posturile pustiei..

 

 

 

La pronia milei de la Cer,.. zisă Mila cerească ,..

De nu-i îngăduită,.. încălcarea,..

De la duhovniceasca alegere,..venită

La a  schivniciei slujbă,..

Care pe omul senin îl covârşeşte ..adunându-l,..

Ca un ghem de suferinţă asumată,..

Într-o purificare ..continuă,..

Dusă până la extrem ,..

De concentrare…prin unirea cu a Domnului suflet..

Răstălmăcit în cugetarea cea mai adîncă..

Ca sfinte dezlegări de urmat..

 

 

Dezlegare prin adâncirea suferinţei ..

Peste chip de dezlegare..

Fără de a morţii  încuviinţare,..

Ca un pios sfârşit :

Desleagă-mă doamne de această pioasă şi umilă rugă,..

Săvârşită de mine şi de corpul meu,..

Înruşinat.. de-a ordinei trupului,..

În chemare ..înscris şi dărămat…

De se ajunge.. în pragul sfinţirii..

Şi încă mai are,.. Cale lungă de dus ..el singur !

Înfometat de singur,…

Ales înfometat !..

 

 

 

Înfometat de singur,

Să vezi vedenii..

Semne,..  ca de la Sfintele Moaşte,..

Că îţi răsar,.. în faţa ta ,.. la încercare :

 

 

Fioroase  încălceli de animale ce se reped..

Să sfâşie şi să-nghită,.. mădulare de os,..

Cu prea puţină carne,..

Dar se feresc să meragă mai departe ,..

Când tu ridici închinăciuni de cruce,..şi rugăciuni creştine..

In faţa lor.. destonic în purtări..

 

Sau flăcări ce jinduiesc aproape ..

Să te desfaci de–a ta credinţă ,..

Socotită searbădă cântare,..pustiită
Şi în zadar adusă după tine,..

Care eşti greşit ..

De ale Cântării numelui de Om..

 

 

 

Dar de te lasă aceste izmenite arătări de frică fioroasă..

Iute apar ,.. de ţi –se rupe gîndul ,..

În zeci de fărăme..

Şi te apleci,.. cuprins de frică..

Să nu mai crezi nimic ..

că vei înnebuni.. Poate?

 

 

Apar  aşa ca la poruncă,..

De vrei sau  de nu vrei, ..

Te pişti şi a treia oară,..tot necrezând facerile..

De apar.. tot timpul..

Alte arătări,.. mai groaznice în vicleşugul lor,..

Grătare de imagini ce-s fluturate,.. atâta de aproape ..

Că le simţi mirosul lor : amestec de roze şi de iasomie,..

Sau ca de mirt…

Dar pluteşte acolo o ciudată  nepotrivire..

De însoţire : cu miros de fum.. 

Şi de catran încins..

 

 

 

Apar  aşa odoare, că  acestea sunt purtate

În danţuri  cu lascive comportări de trupuri

De miazme !,..  în întregime sau aproape goale,..

Ce fac în preajma ta un rotocol ..

De goale trupuri ,.. care cer o diezmerdare,..

Măcar furişă !..

Peste ochiul gol ,... care să privească ce faci ? ,..

De unde?,..

Şi mai ales cum, să  desfaci priveliştea ?..

Din arătări culeasă..

Amestecarea lor ?

 

 

Promiţănd că este un noroc,.. şi-o făcătură,..

De a nu fi văzut de nimeni !,..

Nici pe pământ .. şi nici în ceruri !,..

De faci aşa ceva,..

Pe ascuns !..

De te dai dus ,.. înlănţuit,..
De  a cărnurilor farmec ,..  şi de a  femeilor pornire,..

Numai de la ele !.. De eşti ..pe sus luat,..

Purtat,..  în deosebite,.. dorinţe,..

Care lesne,..  sunt eliberate,.. degrabă !

De simţire.. de la Sufletul  tău de pripas,..?!

 

 

Fără să te mai poţi gândi şi fereca în frica.. de păcat !..

Ce faci acolo?,..

Ce faci?,.. sau ce se mai întîmplă,.. oare ? Atenţie :

 

Tu pierzi ! ,.. dacă ascunzi dorinţa !..

Câştigi !,.. doar  dacă te pleci să cauţi funta,..

Ce te desleagă la picior..

Fără să mai gîndeşti acuma,.. de lor te dai deschis,..

Sau nu gîndeşti nemica ..

Ascuns în tine..

Numai ..Ascuns !..

 

 

 

Numai să consimţi împiedecat..

Împreunarea lor,.. cu tine !

 

 

 

Trăieşte-ţi  iute clipa !...

Ce pare un ..de negrăit ..izvor de prieteşug ,..

Care pare că  îţi aruncă sieşi,..

Durerea şi mila către tine, ..cel păcălit ..

O dă afară !

O aruncă ... din bârlogul  tău de pustnic..

.. Osândit la moarte crudă,..Prin uscare,..

În neştiinţa nimănui !,..

Şi cui să-i pese oare de atâta casnă,..

De nelecuiri !..

Odrasle .. ale bigoţiei ! ,..

Vremuri .. reînviate :

 

 

 

Fugi de ele ,.. cât mai este timpul ..

Şi treci la  vel petreceri,..cu vinuri dulci şi ochi ..

De aprinse iscodiri nevrăjmaşe.. necuviincioase,..

Şi dulci măngăieri depline ..pe carnea ta uscată

Ce-aşteaptă ..o reînoire..

De slobozire ..din chinurile făcute de mintea ta !

Cea vremelnic întunecată,..

 

 

Şi ascunsă de pornirile,.. potrivite cu spiritul Îngerului,..

De varsă apa ..la răspântia de stele..

Fără ca mintosul să înţeleagă,..

Că stelele nu au nevoie,.. de aceasta niciodată..

Şi  că este un pretext de-ncurcătură.. iară,..

Din Nou,.. un prilej nou!,..

Ca şi războiul datorat Elenei din Troia ,

Sau Cartaginei.. prea mândră în trufia sa,..

De Mare neguţătoare.. de curmale şi Nisip,

Pe calea sigură a comerţului pe mare…

 

 

De ce atâta casnă de a suporta ..la nesfârşit aceste chinuri,

Ce par a nu se potrivi.. cu hramul religiei cuminţi ..

Pe care domnii o afişează din pridvorul cuhniei lor,

De bisearecă de oraş,..

Ce Dânşi ?!..

Au nu Socoţi.. că nu se mai izvodesc ?,..

La călcări ..în păcate mai mici,.. şi mai ascunse,

Cine ,şi.. care? Cum?,

Cine le ţine urma lor?

Cine se bagă între ei şi ele..

De le fac oprire ..de la protocol ?

Cine?

 

 

La dezlegarea vremurilor  să aşteptăm !

 

Să mai aşteptăm..cu toţii,..

Caii nărăvaşi de aer,.. ce aleargă unde vor !..

Cu-n gând,.. pe care numai ei îl ştiu..

Ca să-l prefacă .. în spuse ascunse,..

Ca veste…în veşmântul de colind,.. 

Grăită veste…

De  Joc !..  de Vestitori !..

 

 

 

 

@@

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

AA 008 De piatră ruptă,facem muşuroi de feţe-icoane,iar pe cocenii de iarbă îi facem covrigi,iar codrii îi risipim prin bătătură,de-s rupţi cu totul doborîţi