UN FUM DE FRUNZE A FĂCUT ACOPERIŞ DEASUPRA TOAMNEI NOASTRE ŞI A NĂSCUT O CEAŢĂ, CARE ĪMPIEDICĂ SĂ AJUNGĂ IARNA, LA NOI ...CU GERURI ŞI OMĂT BOGAT, DE ADUNAT ĪN TRAISTĂ..

 

 

Stăm şi ne minunăm de cāt de mult , s-antors semnul de apă  de la īngheţat,.. la umezeală veşnică,iar semnul de ninsoare s-a tot uitat pe drumul  ..care face o īncheiere de an,.. spre Crăciun şi Bobotează ..

 

Ce mai putemzicem Noi cititori de semne vegetale, cīnd lāngă noi se mai răstoarnă şi o caleaşcă plină cu poame păstrate galben- verzi de toamna prelungită ? alunecānd  s㠖acopere căruţa de bostani roşii –aurii, cu-o burtă mare,.. beteşugiţi  la stat  ca răscoliţi ,.. amestecaţi cu paie şi acopeiţi de pănuşe de porumb…Ei sunt boerii īngrăşaţi de focul verii,.. şi care-aşteptă ca şi grăsanii coteţe  ca ale lor din saivane,..

 

S-aşteaptă …s-audă trāmbiţele guiţānd  de-a surda,..ce cheamă apafiarbă bolborosind īn castroane ,nepotrivite la-nsoţire unele mai mari,altele mai ghrboşate,mai scunde –mai īnalte, dar toate mari,imense.. cu pereţii de aramă sau cositor văpsite..  dar numai rostuite anume : la sărbătoarea iernii de Ignat…

 

Dar cum se poate face rosturile Ignatului cīnd nu e ger şi nu este zăpadă,.. Iar cărăruile se fac  īn timpul -ăst,..prin pămāntul gol şi neacoperit,scurmānd pielea moale a ţărānei, māngăind cu māna  şi trăgānd vre-un lemn de spart,.. cīt trunchiul de buturugă,.. pentru focul de la ceaun,.. de lāngă noi.. care mai modeste era cāt roata de la car .. arotunjit sfrijitul de lacom,..  ca şi foamea din noi ,ce ridica sunete de arcuşuri la cor grăbite ,de ţiuituri  mai lacome decāt ţānţari de Dunăre şi deltă.. A foame de voinici de muncă , şi voinici de luncă,.. de plecat din sat īn sat cu neaţălăşul de sărbători, la rude,.. multe rude.. ce-avem de īnsoţit, pe vremea asta şi pe toate vremurile,..

ce-s peste Noi grămadă, dar nici noi,.. nu ne lăsăm… deloc !

 

Ce vreţifacem ? suntem chiar īn nevoi, de timpul ăsta adunaţi să ne oprim la un  singur glas : deschidem oala de vinars,.. sau īncepem cu palinca de troscot de prune, de mere şi pometuri de pădure.. ?

 

Īncepem sărbătorile,.. le adunăm după calendarul vremii de la Primărie ?, ,sau o probăluim după calendarul  Nostu’ ,..de ajutor de la bătrāni,.. pe care-l simţim noi  iacă !.. ca  nişte vrednici gospodari.. care īn astă vară am cosit căpiţele de coame de trifoi ,..şi am mai avut şi timpdesfacem via şi livada, ca apoiadunăm nutreţul şi să-l punem capră īn şurile cele mari din lăuntru vetrei.. şi chiar  din afara dānsei.. cumătra dinspre Satul nostu’ ca  şi dinspre satele vecinaşe, .. Căci vorbim cu toţii cu glasul muiat de.. mulţămire, pentru această Toamnă de păcat !.. de urieşe bunuri adunate : cāt albinile de mari erau grăunţii de cei  porumbi aşezaţi,..Şi spicele cīt cintezoii de vesele şi galbene ăn adunare,.. iar strugurii căt iepurii se miţeau din stufărişul vii,..

 

 

Iar la livadă am tot strāns şi oblojit pre dānşii,.. pomii atīta au avut de suferit la rupere de oase şi nuiele de crenguţe pleznite ,..de greutăţile atārnate īn mai netocmite cu puterea ,.. de a rezista la forţa aplecării,..mai multă greutate,..mai mult păcat de rod ,..ce este strāns,.. ca pentru trei-patru toamne de ajunsuri,.. de rugăciuni purtate de tătă suflarea aista purtate cānd la mānăstire, cīnd la besaricile de sat,.. şi erau īntotdeauna  mai multe redicate.. de cānd ne amărāsemnu-s de ajuns,.. odată cu dărămările –n pustii !

 

Şi apoi să ne unim cu toţiiperiem pădurea de vreascuri şi de uscături īn putregai, gonind mistreţii  de supăraţi ce sunt peste şapte drumuri şi ape,..

să nu ajungă să facă pagubă la vre-un  nepot,.. sau la vrun dela ameţit şi necuminte,.. ce sare garduri noaptea sau umblă īn deretecat de stradă ,..cīnd la stānga,odată ,şi iar ..cānd la dreapta, din nou !..

Numai īn cāntec lălăit..

 

.. Doamne cāt te asigur că nu s-a mai văzut o astfel de āmbielşugare de demult,.. din vremea Tomei Alimoş, cānd  acesta fiind copil plecase la oraş ,.. cacolinde boierii cu cāntece de sat, şi de Steaua lui Dumnezeu Isus şi.. zorii de Juni,.. sau alte cāntice de Ajun…

 

La feţe-ntinse,căftănite la pridvorul Lui Vodă sau la alţii divăniţi.. prieteni cu domnia .. vremurilor !

 

Şi apoi  iar ne unim cu toţii,lăcrimānd de amintiri,.. periem  din nou pădurea de vreascuri şi de uscături īn putregai,  din curşile noastre de vecini mai strāngători, şi socotim că apoi să ieşim şi să goninm mistreţii supăraţi peste şapte drumuri şi ape,.. de vom greşi puşcānd pe vre-unul ,..chiar că nu suntem  noi vinovaţi ,.. de vină este  numai Ceaţa ..de care nu mai scăpăm neam.. de acum..

 

 

 

 

 

@@

 

AA 00 6 UN FUM DE FRUNZE A FĂCUT ACOPERIŞ DEASUPRA TOAMNEI NOASTRE ŞI A NĂSCUT O CEAŢĂ  CARE ĪMPIEDICĂ IARNA SĂ AJUNGĂ CU GERURI ŞI OMĂT BOGAT LA NOI.