Acuarela temporală la imaginea foto, de la Mânăstirea Ciolanu de Haleş - Tisău.. Abruptul Auriu de DEAL: ..la Mânăstirea Ciolanu cu Mistreţul de aur .

 

 

Motto : Abruptul auriu de deal parcă se unduia sub povara paşilor înceţi şi furişaţi,ai Mistreţului de aur şi ai tovaraşilor Lui de neam…acuarela temporală la imaginea Mistreţului de aur ,de la Mânăstirea Ciolanu de Haleş-Tisău..

 

 

PLECASE PE FURIŞ SĂ CATE GHINDĂ, MISTREŢUL VREMURILOR NOASTRE… DIN MIJLOCUL NOPŢII APĂRUT..

CA LA SFEŞTANIA DE SÂNT ANDREI,.. STĂTEA DE MUT , ÎNFIPT ÎN PICIOARELE SALE, PATRIARHUL PĂDURII, DE LA CIOLANU .

 

 

 

 

Abruptul auriu de deal,.. parcă se unduia

Sub greutatea  paşilor înceţi..

Ai purtătorilor de blană, cu ochi iscoditori,..

Întorşi mereu spre spate,..

Plecase pe furiş să cate ghinda,

Mistreţul vremurilor noastre…

Din mijlocul nopţii apărut..

Stătea atent, de mut,  ..

EL !..

Ca la sfeştania de sânt Andrei..!...

 

 

Nu m-am întors, aşa pe faţă,

Ca nu cumva să-l fac părtaş

La preumblarea mea dibace,

Dar am privit  alene circular,..

Pentru a semnala..

Că nu mă interesa anume,.. purtarea lui,..

Care.. părea o căutare de urme de cu seară,..

Lăsate de potrivnici, de meseria lui.. !

 

 

Părea că ştie rostul,.. 

Că moş Iftode arendaşul,..

A ieşit de cu noapte,

Să-şi slobozească plumbii,..

În contră, sau deasupra …

Peste cocoaşa groasă, a lui sau a nevestei sale,

Ce numai mititică nu părea,..

După atîţia pui,..

Din vara asta, sau din iernile trecute.

 

 

Necazul său,..

Că blânda Mieluşică

S-a dat pe brânci,.. arând poiana toată,..

Şi a trecut foind năframa sa

De blană maronie,..

Cu şi mai  gras folos,

Prin lanul de porumb,..

Ţinut de Nanul Soare, pentru Fina sa Joiana ,..

Junică ce intră la iernat,..

În pregătire,

Să-şi facă porţia,.. pe sorocul de fătat.

 

 

Şi I-a mai spus, deunăzi :

Nu  mai fi de tot, flecară ,

Şi mototoală creatură..

De zgomote pierdute..

La colţ de drum,..

ştii .. Ce faci !…

Apoi.. Nu mai desfaci ,

De-a pururi !

 

 

La noi : O meserie

Înseamnă .. Şi credinţa ,

Să nu te dai de gol..

La cotul dealului de sus,..

Ducând cu tine zgomotul sub braţ,..

S-au Punându-l lăţit pe masa din pridvor,..

Şi atârnat de grindă !..

La prins şi la uscat ,.. Ca Iasomia..

..Sub nasul lor de mari aproprietari..

De frunze şi de foi..

Ei Arendaşii zilei..

Şi-ai nopţii ..Vîrteşcoi,

Lunatecii  ..înnouraţi..

 

 

Şi ce-a răspuns Ea arţăgoasă,..

Aşa că-mi e ruşine să spun ÎN DOUĂ VORBE :

Mai dăte-n stambă..

Măi.. belşug de slană ..

Că mintea ta mai pe urmă ,..

A rămas,..

Şi umblă singură ..pe deal,

Strigănd aproape cocoşeşte :

.. Eu nu mi-s bun !.. Eu nu mi-s bun..

..Hapciu ! m-am răcit de-acuma !..

Şi de mâine sunt..

Beteag !

 

 

.. De mă-ntâlniţi  stau pe drum,..

Cu mâna- ntinsă,..depe-acum,.. 

Înseamnă că suferinţa mă roade straşnic,

Cu dinţii ascuţiţi de frică…

La hotarul dintre : ceasul grumazului

Sau cremenea  sleită de sub frunte,..

Pe care straiţa blăniţii,..

Cu ochiul făcut …

O închide .. sau deschide !?

 

 

 

Această sfadă de neam îndestulat ,..

De mistreciori ţinută,..

Mă duse cu gândirea către,.. Lâna de aur,..

Larg meşteşug,.. VERIFICAT de sfadă,..

Chiar pentru grecii, care ţinură..

Să o aibă şi la ei,

Pe ziduri atârnată,..

Sub formă de noroc !..

Ce o aduce : purtarea ei,..

Prin adunări de judecată ,

   Sau prin pornirile în luptă,..

  Anunţate,.. ca provocări de fală…

  Printre megieşi/vecini !

 

 

 

Îmi cer iertare ,.. în faţa mea,..

Era  în întregime  aşezată :

O coastă de frunziş,..

Din feluritele odoare de metal,.. ieşită :

De aur roşu,

Sau de aur arămiu ,..

Şi chiar de aur lucitor de alb,..

Ce străluceşte, subţiat la muchii,

ca ţechinii,..

Numai la soare !

 

Aşa arată la privire, şi aurul răspândit ,

De prin poiene ..

Ca mujdeiul lunecos,..lăsat întins ,

De  către melcii trecători,..

Alergători neîntrecuţi pe graniţile  haturilor de pădure..

Ei.. au deretecat din zori ,..

Grăbiţi,..să steargă urma,..

De dihanie afurisită,..

Ce-şi petrecuse toată noaptea,..

La ospăţ de carne !,..

Tăiată fără  de.. cuţit

 

 

Era o pagină de cugetare :

Ce oare,.. dete peste bietul ied de căprioară ?

De îi aduse .. un astfel de sfârşit !?

Cine-l prinsese de grumaz,.. ca să-l închine ?,

Cu cleştii ferecaţi de-nghiţitură,..

Şi-i astupă şi scâncetul de miel,..

Grăbit !

 

Cum de fusese .. în stare,..Să-l sfâşie?!,..

Pe bietul Fiu de rege,.. Copilul de Buzău,

Neînţarcat de muma Sa,.. vecină cu ciuta,

De aluniş,

Nehoi..  în Nehotărârea noastră..

Siriul coprinsese,..

Ducându-l iniţiat .. la măgura sfârşirii,

Pe bietul  Nou jertfit ..  

 

 

Şi ca odrasla Minoică,.. De bun rămas !

A taurului Lume..

L-a sărutat deodată ! ,..

Şi apoi,..  s-a săturat cu El,..

 Tot mestecînd   ..în cuvios întregul

Pornii apoi la culme,.. caute alte bucate,..

De-abia ..îi dete ghies !,..

Cea din urmă,.. Jertfă,..

Cu tinereţe sa,..  neajunsă la plinătatea Clipei..

De carne de apucat,..

Ce sta  pe jos .. de mică ..ce era,..

şi Năclăită ,..

Purtând pe corp .. sudori de frică ?!

Ca  haină de acoperiş….

 

Pornii la culme,.. de alergat printre copaci,..

Să cate altă bucată,.. Minotaurul !!

 

 

 

Nu vom mai ştii această faptă,..

Cum se sfârşii : deodată !..

Sau pe rând,..

Se prinse  pe-nşirat înfulecarea ,..

De colţul stânii încondeind…

Atâţia dinţi lucind străluce,..

Aprinşi de graba  foamei,..

  Şi de nevoia ..de a face răul cuprins,..

Ca febra foamei nesătulă..

În pragul  de croire neâmplinit,

Decât prin căutări,..

De a ghici .. sorocul vieţii ?!

Eliberând,… cu totul viaţa ,

De aşternutul său .. din piele .

 

 

 

Da,..  m-a întristat de această faptă,..

 

Da,..  m-am întristat de această historie răscolită

De cearta dintre ..cei doi soţi mistreţi

Pe care ei,..  o purtară ..ghemuit,..

Pe sorcovele ..  întinse ,..

De funduri .. de pădure..

Căzute ..mai la  tufişurile răsărite,..

Şi  aplecate  strâmbe..de râtul lor,..

De răscolite ce sunt,..

Că nu mai dau bineţe..oricum,

..De  foarte multă vreme,..

La soarele pădurii… ?!

 

 

 

 

De a urma.. despărecherea .. în Strofe,

Pentru că se pare,..că le prieşte acestor doamne,..

Să le ridice cineva  din haine..

Şi pe adâncă noapte : ..să le pună ,

Din nou.. pe ele ,.. ?!

Din  garderoba, strânsă în adâncul vieţii ..

De- întuneric…

Vom continua desfacere în strofe, ..

Mai apoi ..în perioada doi ?!,

A poeziei de Ghemuit cuvîntul mlădios,..

Înghiontit .. de inspiraţie ?!

 

……………

 

 

 

 Şi N-au reuşit să iasă ,.. la lumina ,din poiană,..

Fiind de toţi acoperite,..

Şi mari şi mici, le stau în faţă,..

Iar ele …Le tot scuzau pe toate,..

În şoaptă :

 

.. Aşa,.. săracele !..

Mai stau şi ele ..sorocite,..

La pajiştea de cosit fânul,..

Cu mintea celor care.. nu sunt asuprite..

De buza coasei !,.. 

Chiar de loc !

 

 

Dar nu le da prin minte niciodată ,..                                 

Că au de meritat această zestre,..

De este o pădure voinicească,..

Şi care a fost pusă ,.. în cârca lor,

De un unchieş mai hâtru : Unchieşul Ploaie,..

Cel care este Întins ..

Ca pe aşezământ de  rouă ?!,..

De s-a lăsat anevoie, atâta.. de Căzut..

Şi - aşa de scuturat de umeri,..

De Vântul frate,.. ziua,.. sau  spre seară..

De Norul ascuns,..

Mai îmbibat.. în cerneri de negură,..

Şi în odăjdiile de apă,..

Ca înnegrit de Soare,..

E-un Tuci ,.. El Norul,..

Care se grăbeşte..  mai la aplecat ulciorul !

Să toarne ţesălând,.. vârtejele de picături,..

Sau şiroaiele  de ape..

Şi pânzele care ude.. se Scurg,..

Ca o Vâltoare răpăită..  în frig !..

Şi faţa cerului ..este vâlvoi,..

Îmbujorată de furtuna..

Aprinsă de scăpărarii  întinse ..

Pâlpâind … pe Cer !

 

  

Ascunsă sora Lună,.. nu vrea să mai privească,

Ce-i seamănă  a Prevestire rea.. de toamnă,

Şi nu este chiar o povaţă… cuminte ?!

De liniştit ,.. cu teamă de suflete

  La  gura sobei,.. privitoare,..

Mai gânditoare,.. la vreascurile aprinse,

În cântecul lor .. mai  asemănator ..

Cu troznetul scîncit de alune ..

Sau de nuci  ..de post !..

 

 

 

Nu l-a întrebat nici Soarele de vrea să steie,..

Aşa ,.. de faţă ! ..la auritul zor,..

De ciufulit cocorii în plină zi ,..

Şi merge să-i întrebe pe rând :

De vor să plece cumva ?,..

Sau mai rămân.. schimbând orarul ?!

.. De au uitat să plece de cu zori ?,..
Şi stau acuma stingheriţi,.. muiaţi de umezeală,..

Dar mulţămiţi  de rosturile lor,..

Apărute în comunicatul  din spre seară ,..

Ca Buletinul ..meteorologic ..de păstor !

 

 

Şi ei răspund,.. precipitat bătând din aripi..ca la şcoală :

De  mici au învăţat să spună ,..

Prin  clămpănit de ciocuri .. chiar şi la broaşte :

“ Zer.. Danke schon ! “ .. după ce au stat la masă !..

Plimbându-şi ciocurile tacticoşi ..

Peste vestele asortate,..

La culorile şiroaielor de apă băltită,..

Ca după  săptămâni de toamnă ..

Prelungită  .. în apă şi în ceaţă !

 

 

Şi ne desperechiate încă de geruri,..

Ce au întârziat să vină ..

La reprezentarea, ..din acest an..

Amânată… ?!

Întârziere de  prilejuri  norocoase,..

În .. potrivirea .. Soarelui cu Luna !

 

 

Aşa de ciufuliţi au fost cocorii ?,

De-au început să năpârlească .. 

Chiar .. au temei de comentariu ?..

de ce ?..este întrebarea.. potrivită..

La această nouă coafură ,..

Sau,.. nu au Organizare întemeiată !…

În showul  INTRAT !?.. cu muzică ,..

Şi ştaif .. În Capitală ,..

 

.. Nici întrebaţi nu sunt acuma,..

De le place ?,..

De cred că le stă bine astfel , ..

Aproape desfrunziţi,..cu penele căzute ..

Ca nişte pânze, ale mării,..

Udate de potopul …scuturat ?!

S-au  întrebat  cu toţii !,..

Aceşti  actori ,.. de toamnă  siropoasă :

Ce va să vină  .. de mai ..departe ?

 

 

 

Eu cred că nu !…

 

Amanţi trecuţi în nefiinţa bărbăţiei ..Verde,..

Cu brusturi  goi,.. ce-s atârnaţi de şold,

Şi ghearele îndoite în cruce…

Acoperirăm capul, ..de ruşine,..

Si ne plecarăm în genunchi,..

Bieţi muritori,.. Căiţi..

 

Cu taina aleasă,.. De călugări !

Rescrisă iar,..

Pe scândura de plop,.. Drept Poveste ..

În crucea prinsă la căpătăiul..morţii nedorite,..

Care ne aşteaptă ,.. Ca ghionoaia,.. 

Scrisă toată..Sub stejar..  !..

 

 

Un ţipăt de veste grabnică ,..Ieste toată  ..

Din arc de frasin ,..  ca Nuiaua de subţire,..

Săgeata  în zbor,.. netulburată..

Grabnic,.. Ca o mistrie de zidar,..

Solie !..

Pătrunsă -n post : .. de ferecare mută ,

Şi grijă de a fi pe plac..

Zeilor !..

Cerniţi de  îngrijorarea..

Purtată,.. pentru Fărâma  clipei ..

Ce s-a dus !

 

Răspunsul este  tot mai departe,

Şi nu încape,..în glodul său,..

Lipit şi sfărămat de ape,..

Cu taina vieţii ..de pădure..

Ce este lacăt ! pentru noi..

 

 

 

Au aşternut muţenia fiinţei ,..

În faţa neputinţei ..de a mai gândi :

Este normal,.. sau nu este ?..

Să stai cu faţa la cer ..dar şi la codru,..

În pândă grea şi şubredă,..

La început de iarnă :

 

 

Ce mai va.. vină ..oare ?

Ce mai va ..să facă ?

Cine mai e pieritul ?,..

Cine  mai dă tocmeala ?,..

Cine mai saltă osul  de prin ocolul silvic ?

Cine mai saltă lemnul să-l poarte brad cunună ? …

..La cuscru ?!..

Cine mai dă concursul :

De nimereaşte primul,.. Din  unic candidat :

 .. grămadă !?

 

 

Cine ? Cine ?

Cine se mai face de ruşine,..

Sau dimpotrivă .. se bate-n piept ..

.. Minciună ?!

Şi spune : Aicea , ca la nimeni,..

Toate sunt mai frumoase..  

La Mine !

Mă plac pe mine,.. mai mult decât pe-oricine !

 

 

Aicea avem şi ape,..

Şi râuri  ca petale ..de borangic

.. Sărbătoresc alai !

Aicea  zorii zilei aduc îmbujorate,..

Izvoare de petunii şi bălţi de caşcaval,..

Şi strugurii sau roşii vulpi ..

Plecară din citit ,.. de fabule ..iscoade,

La sorcovit grăunţe,..

Pe vremea asta ..de ploaie,..

De afară…

 

 

 

.. Erau ascunse toate,.. cu toţi !..

În podul desfiinţat,.. album !

Când fusese  oare ..transformat,..

De luni, de zile ,sau..  

..De ore !?

Şi de către cine..

În TiVi .. de asfalt ?…

 

 

 

Şotronul .. carusel … de sărit vorbe…

 

 

 

 

Mistreţul vremurilor noastre… din mijlocul nopţii apărut..  Stătea privind de mut ..dorinţă,  .. ca la sfeştania .. de sânt Andrei !

 

Abruptul auriu de deal,.. parcă se unduia  umflat ,.. sub greutatea  paşilor înceţi ai purtătorilor de blana .. cu ochi iscoditori,..

 

 

dar numai ..ce Plecase de aicea ..

.. de un minut !,..

Mişcare ..de furiş făcută.. ?!

Să cate ghinda  .. dulce - amară,..

.. mistreţul vremurilor noastre…

Mistreţul aurit..

Pribeagul..

Pribegit,..de-o vreme …

Pe dealurile din Haleş şi Tisău..

 

 

 

Eu cred că nu !…

 

Răspunsul este mai departe,

Şi nu încape,..în glodul său,..

Lipit şi sfărămat de ape,..

La taina vieţii de pădure..

Ce este lacăt pentru noi..Amanţi trecuţi ,..

În nefiinţa ..bărbăţiei verde,

Cu brustri atârnaţi de şold,

Şi ghearele în cruce… îndoite.

Acoperirăm capul, de ruşine,..

Când ne văzurăm ..în oglindă !,

Si ne plecarăm, iute.. în genunchi,..

 

Bieţi muritori,.. neajunşi la mânăstirea !

Cu taină  Ei aleasă !,..

  De călugării ,..ţinuţi vreodată ..

  De Doamna Neaga, ..

  Ca Sobor..

 

Rescrisă este  iarăşi,.. pe scândura de plop,

În crucea prinsă,..

Ca Veste proaspătă,.. A morţii :

Dorite,.. sau nu ?!

Ce ne aşteaptă  de secole..

.. Sub stejar..

 

De soartă adusă.. ca  şi ghionoaia..

Ca semn .. la capăt pusă ..de ursită !

 

  

 

   @@