GÂND ,GRUP, VÂNT : OGLINDĂ NATURALĂ(!)                                   … DE EVIDENŢIERE A ARMONIILOR ENERGETICE .

GÂND ,GRUP, VÂNT : SINGURA OGLINDA NATURALA CARE DESĂVÂRŞEŞTE EVIDENŢIEREA ARMONIEI ENERGETICE ŞI O STIMULEAZĂ PRIN SIMULTANEITATEA OGLIDIRII DE ORIGINĂ – EXTRAS ENERGETIC, CU CEA DE EXTRAS  MENTAL ( VÂNTUL!.... ŞI GÂNDUL! ).

Motto:în amintirea credincioasei Betty,..un suflet ales,de gând..pământean,..de lângă mine,.. mereu zece ani,..timp de timp,..noapte şi zi !,.. o permanenţă cu ochii mari !                                   

                                                                  *

                                                    

Stăteam fără gând,.. aşezat în poiana din faţa mânăstirei Ciolanu, loc de adunare în Buzau pentru exercitarea gândului.. si rugăciunilor către Dumnezeu !,..loc plin de binecuvântare şi emoţie duhovnicească ! ,.. paşnic şi întru totul asemănător cu cele mai frumoase şi bune, binefăctoare locuri europene …vizitate în ultimii ani !

 

…rămase în memoria mea.. ca benefice locaşuri omeneşti de odihnă.. fără !..de griji : Grădina palatina de lângă Forum la Roma , sau centrul oraşului vechi, al Lyonului cuprins între Rhon şi Saone,…fântana de lângă pod,.. sau vechea abaţie( construită pe la 1279) ,.. de sub biserica castel- Fourviere,Basilica Notre –Dame !,..sau parcul Tete d’Or (toate în Lyon),.. sau Acel Minunat Loc Parcul vicinal… din  perimetrul castelului Fontainebleau ,La foret du Roi (Paris),sau grădina Dianei cu a sa gântână păzită de ogarii săi,şi trecând în Italia…la parcul de la picioarele podului Accademia de la Venezzia,..lângă biserica San Loredan,.. sau neasemuita biserica Santa Maria Aracoelio din piazza Venetzia ( Roma) !,sau templul Vestalei maxima din Forumul antic al Romei !.. toate legate de o mare trăsătură de unire :  …benefice locuri unde cerul se coboră în sprijinul umanului,..ca un copil care trebuie ocrotit de-a pururi !..veşti de la imensitatea cerului albastru !…..,de eşti orb de simţire aici te vindeci de acestă nesimţitoare pornireŞ ..si primeşti fraternizare cu Cerul,..                   pe nevestite !..te simţi călăuzit de aproape,.. şi făra veste îţi cauţi loc de popas ..aşteptînd : 

 

..aşteptând nici tu nu ştii ce !  …O veste,..un semnal…un MIRACOL !,..şi el vine ca mesager fâlfâind  negreşit ..din cer, …curat !... prin adierea vântului !... sau al fluturilor, ..sau al câte unei păsări !..care te şi vesteşte.. că… ai ajuns în locul minunat…locul omenescului !... fără vârstă sau epocă,..

 

..Şi eşti ca în grădina Boboli a palatului Pitti din Florenţa,..alături de cada enormă de marmură a purificării,..si lângă obeliscul minunat simbol alb  al lui Apollo,.. .la fel de cutremurătoare privelişte,.. ca si enormul cap sculptat dintr-un singur bloc de  Carrara de aproape 4 sau 5 metri diametru… decupat ca şi capurile olmece din alte vremuri … alte locuri !,.. din peninsula Yucatan.. toate purtând mesajul universului .. ..adus de omenesc şi.. rămase omeneşti mărturii,..  CULTURĂ FARA VIRSTA ! .. ARTEFACTE … DE LUAT AMINTE !...

..Dar oare mai  şi ..bănuim ?.. Ce oare  trebuie Ele să ne reamintească .. acuma !..   oamenilor de astăzi ?...

 

.. Dar poiana de linga biserica – Manastire Ciolanu de Buzau este si ea un măreţ loc de întâlnire,.. cu linştea  de refugiu ! ..de sub merii şi perii aşezaţi într-o mică livadă dincolo de porţi,.. aici Porţi de citadelă mânăstirească !,      .. pe micul deal la marginea pădurii .. Măgurei Tisăului.. cel dintăi loc propus regelui Carol I de Romania !.. pentru aşezarea Castelului său princiar,..      cel ajuns  apoi Peleşul.. de Sinaia !

 

… In ziua aceea,.. ca de obicei venisem pe la 11 -12.. să mă aşez în poiana sub un sfint aşezământ natural al unor copaci anume !,.. pe care îi ochisem să-i pictez, ..erau nu numai forme curioase,.. ci erau nişte prieteni plini de o bătrânească cuminţenie şi inţelpciune : ..aceşti oameni – Copaci stăteau de mult acolo !.. şi cu siguranţă,.. că aveau prieteni mulţi.. şi deosebiţi :

 

…cei obşinuiţi ! .. ce se aşezau   sub coroana lor ,… azi plină de flori,.. mai întăi Perii care erau globuri de lumina albă,… şi mai tirziu au venit Merii !.. mult mai numeroşi… să susţină… în pace !.. dalba lumină iradiantă de la manastirea Ciolanu prea sfântă … .. şi făcătoare de minuni prin bogatele sale relicve şi icoane,… de mare vechime şi  de mare pomenire !.

 

 şi continui..să spun eu,traducând impresiile şi cuvintele tuturor vizitatorilor:

 Minunea    Buzăului !,..

…ascunsă  pe după dealurile comunelor Vintilieanca Nişcov,şi Haleş ,..alături şi in spatele lungului deal Istriţa,..cotropite de păduri dulci şi frumoase poiene,.. remarcate de demult de rezidenţii …din neoliticul românesc,.. de la Dara şi Monteoru şi Merei !..  dar ..şi de …primele aşezăminte  bisericeşti şi schituri creştine,.. din primele epoci de creştinism românesc !..de coloratură …a practicilor isihastice !.. 

 

Călugării …de sihăstrie ! Şi nu mă dumiresc decît prin alegerea sfîntă… a simţirii duhovniceşti,.. a căte unui destoinic şi prea sfînt…călugăr…sau stareţ ..de două trei suflete de schimnici şi ucenici !.. care a hotărât irevocabil !.. trezit din semnalele sale sosite din vis ! …unde arhanghelul sau sfinţii i-au spus îndrumăndu-l : ..că aici va fi altarul bisericii ! ..sau sihăstria noastră ! ..în care ne  vom smerii din suflet şi cu umilinţă …şi  ne vom ruga … la Domnul Dumnezeu !... şi la sfânta treime !

 

Şi continui.. să spun eu,.. traducând impresiile şi cuvintele simţiri …mele !, aduse prin vestitorul vânt care plimbă veşti adiind uşor !,..   Aerul şi Vântul :

.. Şi a Vântului care suflă uşor,.. rămurind crengile copacilor,.. rămurind frunzele adiate şi infioarte de mângâiera vintului, In ele se trezeste freamatul vieţii, dorinţa de a se exprima ideatic şi mai ales după tiparul  spuselor omeneşti ca veşti aduse de gândul nevestit şi nepornit de la tine,..ci de la el,şi purtat de El de la Ei,..miracolul comunicarii universale, !

 

… Armonie in miracol , miracol în binecuvîntarea soarelui !.. la timp trecut .. demult de amiază ! ,.. cânta cucul de de-oparte ! ..şi i se răspunde de altă parte !,de peste deal,..dar soaţa de aici apucă de-i  raspunde ..aici ! ,..alături de mine,… după clinul micii râpe,..

 

..Şi asist la o numărătoare ce nu se mai sfârşeşte, care desigur că nu mă mai priveşte personal !,..pe care continui în gând să o fac !.. trecînd de mult de o sută,..şi conform obiceiului sadovenian ,..gândesc că acum păsările aiste pesemne că numeră mărimea vieţii a mai multe generaţii trecute… şi care vor venii !... de pământeni sfinţi legaţi cu toată suflarea lor de tăria acesui pământ !,..

Avem după obiceiuri un ornic al neamului în funcţie ,..care ne-ndeamnă la smerenie,cu atenţie..la  puritate !.. şi la  păstrarea de  neclintit a voinţei cereşti,..  Si eşti îndemnat să ajungi la concluzia înscrisă în pravile :  … că orice ar fi ! ..

…Suntem un neam peren de indestructibilă legătură cu moşii noştrii !.. şi cu nepoţii ..nepoţilor noştri !,.. chiar dacă mai trebuie cu grijă să-i tragem de mânecile cămeşelor,atunci cînd o iau razna..tumultoşi şi grăbiţi de a da gata rosturile pămîntene,.. 

… Şi să-i privegehem cu grijă că ăşti nepoţi şi copii : ..că sunt ţarine noi !.. peste ăstea vechi pământuri !, ..pe care ne este dat să trăim mereu cu obiceiurile noastre de buni gospodari,..de buni copii ai unei Ţări vestite …prin staornicie,..hărnicie şi bună înţelegere !..

..Porunci..hărăzite din bătrâni !Inscrise în  hronici,..zapise şi înscrisuri ..pravile de Domnitori  şi de  de Cărturarii de Neam ..din veacuri numeroase!.

 

.. bate,BATE,..bate.. toaca !.. şi în ritmul ei se adună, scuturându-şi coarnele si copitele rânduri, rânduri de animale,… Se trezesc şi se adună pentru momentul de înaitea intrării ăn noapte ,..la apus de soare !,.. este ceasul magnific al încheierii de  ziuă !,.. este ceasul de odihnă şi de dumirire,…ce a mai fost ?,..ce s-a facut ?,..ce face ramuretul ?,.. ce face păsăretul ?, ce fac ogoarele ? ,ce fac padurile ?,ce fac copii si puii tuturor ?,.. ce face odraslele şi progeniturile acestui colţ de pământ,.. :

.. au avut liniste ? ,au avut pronie de uşurare cerească ?,..au avut îngăduinţă,.. nu au pierit multe ? ,… prea multe faţă de socotelile cerului ca… îngăduite ?!,…

…şi după rânduiala,..de  frunză şi iarbă, ..de lume de animale,..de lume de oameni se retrag sfinţite către prânzul de seară,..dar înainte este rugăciunea şi mulţumirea.. către Cel de sus şi ingerii cerului !,…

… Şi vin încet.. încet,aproape furişat sau în sila de a mai întârzia ! ,..se apropie în cercuri din ce în ce mai numeroase,..vietăţile pădurii,.. şi plante,.. şi animale la adunarea de către seara !...

 

Vin la fel de molcom şi animalele  domestice,..şi mai ales  cele mai mari de prin împrejur… cornutele de trudă şi povară : .. poporul de sprijin al omului !... vacile şi progeniturile lor viţeii ..zburdalnici ca iezii !,… puietul de animale care toate au aceleaşi obiceiuri de copii neastâmpăraţi !,de-i Om,.. sau de-i pasăre, sau câine, ariciul sau şarpe,sau mierlele zgomotoase,.. de-ţi cântă mereu alte triluri ca nişte sârbe..la vremuri de seară !

 

..Dar Vacile..ele se comportă maiestuos si admirabil : animale  socotite,sfinte în India pentru caracterul lor răbdător şi mai ales pentru puternicul lor însemn : izvorul de hrănire de lângă casă ,..de lângă staul : ..Laptele .. gândim noi astăzi ! ,..ca păgânii care urmăresc numai …profitul … hranei !,..  oferite simplu.. ca dintr-un izvor de fintana !,.. Fântână de mamă !

.. Şi vezi deodata,.. dimensiunile măreţei alegorii : şiruri de strachini şi de hărdaie împlinite de laptele alb,.. aşteptate cu mâinile întinse de puii de om,.. şi de bătrânii din sat,.. cea mai dulce  şi de folos hrană şi băutură… cea mai de preţ !,.. şi de imediată folosinţă : pâine de pajiste !,.. pâine de staul !,.. păine de cruce şi credinţă,..pâinea Domnului Ceresc !...”Şi dăne-o nouă Doamne !” : cea care seamănă … cu alăptarea cea dulce !... de care şi Isus Pruncul a avut parte !,..alături de Om,… ca şi toţi puii de om, …din începuturile lor de demult,..

 

..De un lucru suntem sincer de cutremuraţi ! ,.. ca şi din cei vechi spuse : armele nu au avut niciodata bucuria de a bea aceasta albă şi de credinţă hrană,..fierul nu a băut niciodată Laptele mamei sale !...dar asta…de poveste este !,.. de cutremurare zisă !..  ,..cum Armele nu au băut niciodată,.. sau nici nu au supt vreun strop de lapte de sân de femeie ??

… dar ce urgisite sunt de păcate din naştere ele,… de milă sunt ! ,..fac ce fac din cauza …acestei copilării de început !.. ele nu au avut părinţi iubitori niciodată,..erau clonate în serie,.. şi pe sufletul lor …se scria un număr şi o serie de persoană.. fără  suflet,.. umbra de fier şi de cruzime de sânge !.. inumane fiinţe, sărace de vorbire şi …anevoie unele.. deveneau simboluri : .. de mareaţă omenire ?!,.. anevoie de a crede ?! Cum  …În ce fel ..dece  se sortea … invers sorocul ?... Uite aşa !!..

 

..Dar pentru asta trebuiau să apară Eroii !.. care să le dea sufletul şi sângele lor,… o hrana de bravură !,.. şi iată că puterea credinţei de om !,.. le izbăvea de lipsa de mama !.. şi de supt !,.. şi de lapte !,.. le ridica blestemul de pe suflet, făcea fierul Om !,.. şi el primea un nume , era fulgerul numit : Sabia                    "Excalibur".. a lui Lancelot,.. Mântuitorul din Camelot, .. sau   Mântuitorul Ierusalimului ,..sau Mântuitorul Bizanţului ,..sau Mântuitorul Parisului,..sau al Vienei,..sau Mântuitorul Sucevei !,… sau …

…şi mai multe astfel de fieruri,..oţel de sabie !.. poartă încă  prin legende nume ciudate de oameni nobili de diferite stirpe,.. alături de stăpânii lor : Regele Artur, Roland, Regele Carol  al V-lea, Sigfried ,Mircea sau Ştefan Domn cel Sfînt !..  sau femeia cu suflet de Fecioară  cucernică ..şi piept de Oţel !,.. de care nici săgeata si  nici ..focul nu a putut să se atingă,.. bălăcindu-se frînte.. la picioarele ei,… jalnic !,.. ca şi cei,.. care nedrept au condamnat-o !.. Ei bastarzii de nobleţe,… despărţiţii !.. prin stigmatul de jar auriu aprins.. al intereselor vrăşmaşe,..pizmaşe şi urâcioase !.. Şi.. numai fumul a urcat-o la cer,.. în târziu !.. după ce sfârşii rugaciunea ! …Jeanne d’Arc ,.. Sfânta  de Francia !…

 

Blestemul fierului înseriat,..ridicat de cei care au băut şi supt laptele cu credinţă,fiind sabie de Om,.. de erou de stirpe , de neam,.. nu aramă coclită !,..Arma  de ucigas de serie,.. cu serie, şi a carei mamă este o biată etichetă gravată pe încărcător,un nume de acţiuni de bancă,..de un kalashnikov,..colt,..Tomahawk,..Patriot,..Scud,..Lockheed …An,..şi.. Serie ,.. Evidenţă de serie,..unealta de serie !,.. Dar ce cauta seria de moarte printe  …neamurile Lumii  ??!

 

Dar să lăsăm sărmanele creaturi care se vor topii asa cum le urează Vukovici, sculptorul deceniului 5-6(trecut) presimţindu-le sfârşitul şi eliberarea de blesteme !.. prin transformarea … tocmai a lor … în Pluguri !!

… Si să ne întoarcem  la păşunile noastre… la vitele noastre… cuminţi,… prieteni de oameni,.. prieteni de poiană… la mânăstirea Ciolanu, din Romania,..din colţul Carpaţilor de Curbură ,..  mânerul uşii Europei ,.. Nu ?

 

…Mareaţă imagine : şiruri de oameni care vin  cu vase în mâini la aceiaşi oră a lăsării spre seară,.. de peste tot !.. se opresc, şi se adună, se spală , şi se sfinţeşte Omul smerit si plin de umilinţă (ar trebui … şi ici şi colo !.. aşa şi este !).. şi.. se  lasă la tihnă,.. spre a gusta laptele ca şi dintăi ,.. ca şi cei dinainte dintăi,.. ai tăi strămoşi,.. îl gustă,..  sau îl beau vârtos şi apăsat ,..  prin Noi !... printre noi !

..Şiruri  tot …coboară şi.. too-ot !,…  se mai strâng .. spre case să doarmă, să culce suflarea din sat ,… şi din adăposturi sărace şi răzleţite ( de ) stâne,ca şi  de lângă staul,.. cel de aici !... sau cele de din vale,…

 

.. Modeste dorinţe ne lasă tăcuţi ,dar nu uităm să gândim de făcurăm vreo fapta  din cele mai bune ?!,.. sau din cele de trebuinţă ? ,.. şi nu uităm nici relele făcute, de şi  de credinţă,…   sau de necredinţă ?..

.. I-a parte  la număr : ..aiciea de-i bine ?,.. aicea-i destul de ..iubire ! ,sau laudă,.. aicea-i prea puţin ?!,.. aicea chiar rău !.. sau nu îndrăznesc…Doamne să zic !, .. că a fost făcut de rău !,.. unde mi-a fost mintea ?,..şi mâine de pot.. să repar !.. zic că-i de bine … să aduc binele iar !.. la următorul de… număratul soroc de seara,..   de mâine !

..iară şi iară ,.. mâine de mâine…spre linştea noastră ,…şi liniştire deplină în suflet  de om,.. sfinţit de azimă ,de lapte şi miere !.. ce-ţi curge în suflet şi hrană de trup şi de minte… nu piere ,deşi eşti greşit !.. şi te  pleci … spre găleata cu lapte,.. în trudă !.. de  … muls ! ,..

 

.. Dar ce ? …. asta-i trudă ?!..

..să-i  văzii ! ..şi să vezi :

 

 Sîngele alb cu mirosuri  de floare,..şi iarbă,..şi fân,…cum pleacă şi trece, şi  pe lângă mână … şi curge ,..adună  un sat !.. de fiinţe mai mici şi plăpânde, şi ţâncii de om şi de vietate de curte,..se  adună că simt mirosul de viaţă !… ce-l aduni în hârdaie,.. şi-l împarţi  răspândit… pentru toate !.. făpturile              de afară !… pe care  le  şi Aşezi !,… Stau aşezaţi după număr şi ..statul de neastâmpăr .. de a – ţi arăta :

..nevoia de masă şi hrană !,…şi cere cu vorbe, şi cere cu ţipăt, şi cere cu suflet !..  crud şi sincer ..de animal : … Ne e foame !,… şi repetă din gând …. cu toţii : Ne este foameee !... părinţi !...  de – ngrijiţi de noi şi de toate !,… şi ştim că anevoie se poate !..  mulţămim frumos…  pentru toate ! …

..Te trage de mînă, ..sau  te trage de spate… te atinge !,.. şi gura deschisă de mâna te-apucă şi sare–n picioare,..spunând fără vorbă,.. pe limba-i şi glas de tovaraş de viaţă ..de curte şi  stână…

 Dă-mi şi mie !... din ceea ce ai !,… daca ţie ţi-a fost ( de ) ajuns,.. ?!

.. Adă-mi si mie ce poate mai este !,.. zice bătrânul de pielea sa  ros.. sau căzută din blană… odată frumoasă !... bătrânul cărunt …dintre neamurile curţii !!,.. bătrânul Shogun ..  numit :  ..Gun ! ..scurt..

…adă-mi şi Mie !,..ce poate mai este ?!(zice cu măruntă speranţă.. că poate –ndrepta rugăciunea ,… semn de cerşeală ieste-i …în rugă ! ,căci ea vine de la ochii din afară de curte şi casă,… este sufletul care stă singur afară, fără stăpân ..de mulţi ani !.. şi  aşteaptă  la uşa de-afară,.. când pleci după treburi .. şi tu ca un om !,.. şi se desmiardă vioi în copci săltând … ca un ied !.. cu multă bucurie de vedere … şi-rentâlnire … din nou !

.. Şi zice altă fiinţă,.. mai mică  sau mai zburlită, şi năvalnică creatură,.. ce- iţi cere alint !… şi partea-i ce-i  poate,… să-i   stea !.. să cuvină !,..la atâta  număr de ani şi de alintată tovărăşie,.. iubire de om la o iubire de viaţă traită între animalele mici şi blănoase,…pisici de pisici !… sau iubita pisică ce noapte de noapte dormea la                sub-braţ,.. de se numea Betty… cea de griuri tărcată  ce era,.. Betonista Betty care –şi pierdea timpul  cuminte cu tine… turnând la betoane prin ‘95,..tot prin curte !,… cuminte,.. cuminte ! Plecă acum câteva zile tot cuminte !.. după năpraznică –ntâlnire.. ea oarba de la mijlocul vieţii …rămasă !...  se pierde spre drumurile ultime.. …către cer !...

…Ograda e plină de cuvintele de necuvîntătoare,..cer apă şi pâine, sau lapte şi grâne,..ovăzul şi fânul la fel sunt de bune !... ca laptele !.. pentru aste domestice animale…

…Şi tu orăşene mai afli.. ce ştie  ţăranul !,..din dulcea sa copilărie,..amintită arare ori printre munci si necazuri !, … şi reamintită târziu la poveşti de bătrâni ! ,..când dorul de vin se mai stinge !.. şi piere odată cu umbletul,.. tot anevoie de dus…  pe picere !....

 

Dar revenim din aduceri aminte şi… tocmeli de persupusuri,.. sau numai  simţite lucruri ?! .. şi ne întroarcem de unde plecarăm : …de la balţatele vaci colorate şi pajişti de iarba  faşie înaltă şi grasă ,… trifoişte, şi loc de plimbare agale,.. pentru ele şi pentru ei,.. parinţii ce au  ca şi  Ei … mulţi viţeii …,cu paznici lor aduşi lîngă mine ! ,şi ne uităm dupa soare şi nori,.. şi gândim între dealuri pe pajistea  largă !,… Frumoasă e pacea !.. de lângă ziduri,.. cum de găsiră acest loc ferice !.. călugării vechi ? ,..de cinste vorbire, …ne lasă uimirea în urmă… pe pietre !,..şi stingem şi mucuri ,…sau strivim.. de ţigări neatinse !, ..lăsate ..stinse… pe gânduri !,..

 

Căzurăm pe Gânduri ..cu toţii ,..şi tihna coboară …  spre seara ce vine !,.. dar vremea …. întârzie plecarea …de aicea ! ….

Ele !,… poporul de cornute mari şi făloase !,.. Vacile  sunt înţeleptele pajiştilor !,..din timpuri trecute,.. şi au o prezenţă liniştitoare şi calmă,..  dau o imagine sătească potolită şi… emblematică formă … nu e ţăran făr’ de vacă  însoţire,..având planul de copii … de semnat !.. din credinţă ,.. vaca îi este de trebuinţă pentru copii şi nepoţii.. o sută !..

.. Se întorc în adierea vântului,şi tremurul aerului… vacile de la păscut şi la plecarea spre adăpatoarea de lângă staulul lor… dau o raită,.. întotdeauna prin… poienele Livezii de meri şi de peri !,.. ce hrană zemoasă se sucutură toamna !..nu uită umanul de bou şi de vită ,.. de vaca frumoasă,.. sau de viţica !... ajunsă ..crescută la  locul de baştină !,…. în  de toamnă… de toamnă ! … si cercetând alene mai rupe fiecare :

.. un smoc de iarbă grasă,… mai rupe o cositză de iarba galbenă uscată,..mai rupe ceva anume …din tufişuri, şi mai mestecă,.. şi câte un cocean,…sau o hârtie rămase.. de zile …pe jos ,.. părăsită ? … nu ieste tihna de plătit înzecită !,..nu iaste vremea de vremuit povestită !,.. nu este forma de nevestit povestită,…

…Românul nu piere !.. cu una,.. cu doua ! ,.. el scoate din traistă bucata măruntă şi-o duce la gură …strigând după vite !..şi-o mestecă ndelung,..ş-apoi odată sare şi strigă hi !,.. boală !,.. Dar,.. mai apoi …molcom… Le zice şi pre nume : Hi Floare !..Hi Traiane !..Hi Mura !,.. Şi ..alinierea-i făcută !,.. spre drumul de-ntors !   :

..de–i floare sau joia făcută ,.. Joiana,.. sau Roşcata,.. sau Oacheşa – Mură,sau.. Marie, sau.. Elvis Troianul …bătrînul taur …crescut printre vie !,.. fălcosul cu trup şi cap mare ! ...de minune ..puternic ! de poate la deal purta o căruţă  şi singur,.. de schele.. cu groase lemne adunate ! ..pîna -ntrun  an !.. şi-l vede şi-îi zice desmierdări ca lui Achile sau Hector,… ciobanul ! … de parca nici secole si ani nu trecură !,… peste vremuri şi pajisti !…

.. Frăţie..de sânge !,.. frăţie ..de oase !, frăţie ..de piele,..de inimi ! .. frăţie …din noi !,..    Frăţii de-alea ..de-ale noastre !!.. de sînge ,.. de cruce,..de morminte crescute şi …mult înmulţite … pe coaste de deal !,.. sau lîngă bisearică ..puse !..sau de-alea rămase pe cîmpul de luptă stinghere şi mai neştiute…  acoperite de iarbă !

 Se aude toaca ! … se aude din nou strigându-se câtiva cuci şi copacii au melodia lor ..se clatină pe rând , …oarecum îşi ştiu  bine rostul de intrare ..la clătinat sau la mişcat !…se mai apleacă câteva crengi… şi brusc mai multe ramuri ale unui copac dau recitaluri de frisonate mişcări digitale de balet …se simte momentul păcii din natura de iarba a poienii ,..deasupra în propriul sens al mişcării… mari forme de nori,.. rotunjiţi şi pletoşi scot bărbi şi forme ciudate, animalice,… care defilează încet şi fără grabă, … un umăr, sau un cerb, sau o mână,.. sau o faţă !.. care –şi schimbă treptat toate dimensiunile,.. şi ia toate expresiile potrivite sau ciudate,… dar aceste expresii emoţionale …sunt temperate !,.. au surdină ! …au demnitatea şi ordinea unei rugăciuni !,.. sau chiar a unei citanii !,..

 

..monoton se deapănă curgerea vieţii !.. printre formele văzduhului şi ale pământului, iar eu şi Vacile ,.. stăm nemiscaţi şi căutăm să simţim : …ce spune padurea şi vântul,..la unison !,… dar chiar căutăm să descifrăm partitura din poiana noastră !..

ca şi cum am citi o foaie de ziar încet ,..încet :

.. Şi ce mai vreţi ..să ziceţi ?,.. Şi ce mai vreţi să anunţaţi ?,.. Şi ce mai vreţi să ţinem minte ? …şi ce mai vreţi să adunăm bucuroşi,.. de-o câte-o bucurie ..mai mare ?... sau mai mica !… astea mici sunt cele mai sigure  …şi negreşit neîntoarse !!.. la  buna chibzuire !..ca la gazete !

… si ajungem la momentul uluinţei !.. şi mirării !... când melodia tuturor : .. ne deschid baierile de gânduri şi.. ne vesteşte puterea de a înţelege !.. şi atunci cu toţii ne simţim copii aşezaţi la masa dinspre seară, … asteptăm cuminţi bucatele, ..mămăliga dată de stareţ,.. sau  de Dumnezeu !,.. sau de matuşa familieii acestea  mai mari … mult mai mari !… Bunicuţa ca Stareţă a Mânăstirii de Pădure… Mama Natura …Pădureanca !..cea fostă de mult … chiar zeiţă !..

..Şi de la unul la altul trece printre noi vântul ! ..şi ne comunică veşti particulare : aduce gânduri de la Măr ! ,.. de la trunchiul uscat de bătrân  lemn de frasin !,.. de la frunzele din Părul apropiat !,.. de la cele ale crengii de alun !,.. de la mierlele !,.. care au cuib scobit într-o scorbură din trunchiul cel gros, de la măceişii înfloriţi !,.. de la trifoi şi firele de iarba !... sau năsturaşii …podidiţi pe povârniş !.. picături de albeaţa din petalele florilor de Păr,..oprite de frumuseţe !... de poiana fermecată de binecuvântarea dată de acel vechi călugăr întemeietorul,…slujitorul domniţei ,neuitate încă,.. Doamna Neaga ot Tisau bez Haleş ….    

..Şi se alătură şi norii pufoşi care răsuflă de departe cu sunete uşoare şi melodioase, .. se alătura şi cucii şi piţigoii aurii,… te simţi plin !.. de vorbe,.. şi aproape că le vezi cum se schimbă… ici o frază,.. ca răspunsul alteia ,… ici câteva cuvinte de răspuns !,.. la o întrebare a Părului către vecinul său Mărul ! , sau … ici gândul solemn şi tocmit al văcii bălţate .. albe !... cu mari pete negre, frumoasa înflorită ,…

… cea numita oriunde  din Salaj şi pînă în Beul Banatului şi Cernei..  Floarea, n’florită,..  şi cind te vede… ca o admiri ca şi mărul,.. ca şi părul , ca şi ramura, .. ca şi mierla sau piţigoiul,.. ca şi norul ,… se intind alene.. şi dacă ai avut acasă la mângâiat sub mâna ta  o pisică sau mai multe pisici ,… ţi se umple sufletul de pacea.. pe care o dai !,.. şi o primeşti ! .. mângâind încet pe creştet animalul !,…

… Este o forma de frăţie, dintre om şi natură,.. o bucurie de iluminat când înţelegi că ai parte de miracolul înţelegerii,… şi nu te mai minunezi de John Travolta care ştia secretul glăsuirii dintre plante şi animale !.. şi secretul melodiei de clătinat al copaciilor !,.. ca o melodie veşnică.. !

.. Şi nu te saturi de a-ţi simţii mintea inundată de armonii de melodii de vrajă născute din unduioasele idei circulate ca şi panglicile de hârtie de la un vorbitor la altul, de la un capăt la altul,.. al poienii.. spre pajiste ! dar şi spre cer ! ,.. către norii mai bătrâni.. decît mânăstirea,.. şi dedaţi de mii de ani la cele sfinte,dar această armonie nu ţine foarte mult ! ,.. probabil ca mai şi obosim după acest frumos cor de vorbe schimbate printre adieri, mătăsoase şi vine momentul brusc când gândul care este menit să poarte vorbele şi să le primească,… se opreşte !.. şi se aşează jos !,.. şi el tolănit.. lângă noi cu faţa în sus !.. sau poate mestecând un fir de iarbă,.. ca românul,… şi mai gândeşte el.. pe el !,.. adică El spre înlăuntrul… ”său” !

.. Asta-i culmea ! : .. gândul se gândeşte el ! …. spre El însuşi !…

Dar deodata sar în sus !.. şi  sunt curios cum este asta ? ce simte ?,.. ce răsare din atâtea porniri ?…şi mă liniştesc : .. spunându-mi vei afla desigur !, poate asta seara, la mânăstire,.. daca treci pe la icoane !.. sau poate altă dată ,..sau poate deja ai aflat !..  şi încă nu–ţi dai seama !.. că ţi se comunica : .. porunca sau Mesajul !…

…Destul că ai ajuns aici, destul ca ai aflat ..de neaflatul, destul ca eşti prieten cu poiana cea mare şi cu Oamenii Copaci din ea ! ,.. destul ca vezi gândurile cum şfară ..trec !... încet mişcate de vânt de la unii la alţii,.. ai fost cumva atent dacă şi alte fapturi s-au adăugat conversaţiei grupului ..care merge ..împreună ! ,..

.. Împreuna miscaţi de vorbe şi idei,..  şi   vânt !,..

… împreuna pe rînd solişti,.. sau împreună cu toţii vorbind laolată,.. şi culmea inţelegându-se !.. şi ce spune iarba,.. şi floarea,.. şi frunza,.. şi ramurile,.. şi fiecare copac sau nor ,..

.. Vorbesc împreună !..

.. dar melodia cuvintelor vine supusă la urechile tale întăi,.. apoi la minte ta ! ,..apoi le simţi înţelesul !,.. apoi se luminează acest înţeles !,.. apoi vezi Dirijorul care poartă Haina Vântului,.. apoi vezi,.. sau mai bine zis simţi dumnezeirea !.. cum îşi face loc în faţa ta !,..şi te cucerniceşti,..şi devii …Mielul Domnului !..

.. şi te miri că pînă mai ieri erai păgân,.. cu gânduri urâcioase,.. ca erai dornic de spurcăciuni şi neleguiri,.. sa baţi !,.. să alungi,.. să înjuri,.. să strigi cu ură ! …si vezi ce neleguire ..se naşte când trebue …numai să te asculţi cu grijă… şi să te laşi ascultat,..

… şi să înveţi cu grijă !.. şi să te laşi învăţat de copacul de lângă tine ,..de vaca n’florata !,.. de mierla şi pitzigoiul ochenat !,.. de cucul poştaş !,… dar cel mai frumos te învaţă norul bărbos !.. şi mare ,..puf căzăcesc care prefiră razele de soare, dar şi Soarele la asfintzit te învaţă de bine !,.. şi pasărea aceia străina,.. care prin triluri maiestre pare  că aduce ceva nesperat !.. veşti aşteptate ,promisiuni numai de ea si de tine ştiute,…

 

.. Deci în permanenţă… toţi vorbesc cu toţi !..

.. Dar în acelaşi timp unii vorbesc cu tine !.. şi câteodată nici nu ţi se adresează  direct,.. numai ce simtzi :.. că idea exprimată …te priveşte !.. sau chiar.. nici nu simţi ?!.. şi mintea ta  lasă  singură cu un loc !.. pentru veste !,.. ca ea  să poposească .. în pajistea gîndurilor tale !..     

..O s-o recunosti mai târziu !.. că se afla acolo din momentul acela : ..din urma cu zile, ore ..sau săptămâni !.. şi îţi aduci aminte deodată… contextul mesajului primit, …care este şi mai lămuritor !...

 

 … Ce Odinhnă de Pădure !.. şi de Drum printre poienile verzi !.. şi anul acesta al cucoşului de Lemn !.. a fost devorat de verdeaţa grasa a ierbii ! …păşune şi gazon.. dar şi al frunzelor.. popor de milioane de suflete crescute fără veste lângă noi !… Dar avem motive să-i zicem şi An… al Cucului  de Lemn !,.. pe drept fiind… el legat ..de Lemnul Pădurii !... singuraticii cuci,..  Revestitorii  de ani …  şi de timpuri ... de aşteptare !

 

… Buzoieni veniti să întâlniţi aceşti prieteni, care paşnici se arată… şi primitori, ca şi poporul de oameni de lângă Ei,.. Popoarele de iarbă şi păşuni şi de  frunze… de frasini ,stejari,salcâmi , aluni , meri si peri păduretzi, teii …se lasă mereu desfăţaţi şi admiraţi de trecătorii poposiţi lângă ei,.. sau purtaţi de maşini pe drumul plin de şerpuite cotituri.. până la mareaţa staroste de imagine,.. Efigie viitoare a oraşului şi judeţului Buzău,… Mânăstirea din vechi denumita :  Ciolanu !…

 

O întrebare mă lasă mut !,.. fără răspuns : .. totuşi de unde vine această toponimie ? ,…

…De la vreun vechi ţinţitrim precreştin sau păgân aflat pe locul dintăi ?.... sau de la o  veche aşezare neolitică ..părasită sau dată focului… ?.. şi călugării cei dintăi scormonind după materiale de ziduri sau mari lespezi de  fundaţie.. au dat de ea,.. această aşezare de uriaşi ! … şi impresionaţi de semnele cruciforme gravate pe cărămizi sau pe cioburile de oale funerare, pline de oase !…au păstrat denumirea !…

la Ciolanu !

                                                                

                                                                       * ***